Care este dieta ideala?

Cind Laura, colega mea de la moda, a aparut in redactie cu „Dietele secolului 20', o „biblie a alimentelor', o carte ce a declansat o adeva­ra­ta isterie printre „fashion victims' (am vazut apoi ca sase dintre prietenele mele si-o cum­parasera), am izbucnit fara sa vreau… Ca beauty editor, nu trece o zi fara sa-mi puna cineva aceeasi intrebare obsesiva (si perfect indreptatita, daca ne gindim ca 60% din populatia adulta a lumii civilizate este obeza): cum pot sa slabesc?

Dar a spune adevarul (maninca mai putin si consuma mai mult prin sport) e ca si cind un psihiatru i-ar prescrie pacientului depresiv… doar sa fie fericit. Din pacate, cele mai multe diete nu dau re­zul­tate pe termen lung. (E un fapt demonstrat de mi­lioa­nele de veterani ai regimurilor de slabire, ca­re inca incearca si spera.)

Dar asta nu-i im­piedica pe asa-numitii guru ai nutritiei sa inventeze si rasinventeze alte si alte metode „unice si revolutionare', care promit superenergie, buna dispozitie si un metabolism mult mai rapid. Iar fanii lor continua sa spere ca urmatoarea descoperire va fi „the one', cum spun americanii. Exista nenumarate retete de slabit, care, in linii mari, se pot incadra in patru categorii: exces de proteine; aport moderat de proteine si carbohidrati; multi carbohidrati, dar prea putine gra­simi; si asa-numitele „diete magice'.

Dupa ce, pret de mai bine de o ora, i-am explicat Laurei de ce nu e bine sa urmeze nici una dintre aceste diete, ca numai propriul ei organism ii poate indica regimul pe care trebuie sa-l adopte, ca greutatea ideala nu este neaparat aceeasi cu greutatea la moda, bla, bla, bla… am realizat ca predic mai mult decit practic. E adevarat, datorita profesiei, am dobindit o atractie constienta fata de dietele rationale (corelate cu o rata scazuta a cancerului si bolilor vasculare), bogate in carbohidrati complecsi (cerealele integrale), fructe si legume, cu un aport moderat de proteine si grasimi „sanatoase' (nuci, seminte, peste).

Dar, in ciuda acestui fapt, marturisesc ca mi se intimpla deseori sa calc pe-alaturi si-mi savurez fara mustrari de constiinta portia de inghetata, tort glasat sau ciocolata. (O. K., mai mult decit portia mea de ciocolata.) Asa ca, pentru a nu vorbi despre ceva ce nu am incercat pe propria-mi piele, am cautat in toata literatura de specialitate, am ales cite o dieta pentru fiecare categorie si am inceput sa maninc ca la carte.

Prima categorie: exces de proteine

Dieta revolutionara a doctorului Atkins

Bunul doctor Robert C. Atkins evolueaza pe scena regimurilor de slabire de aproximativ treizeci de ani. In materie de nutritie, el este „baiatul rau', seducator si plin de promisiuni, de care, in adolescenta, mama te-a sfatuit sa te tii cit mai departe.

De ce? Pentru ca retetele sale pline de grasimi, carne rosie si brinza sint numai bune de infundat arterele. Dieta Atkins recomanda tocmai acele produse ce intra cu succes in topul alimentelor interzise in prevenirea cancerului si a bolilor de inima; in schimb, restrictioneaza consumul de legume si fructe (considerate esentiale pentru redu­cerea riscului imbolnavirii de cancer). E ca si cind te-ar trimite la razboi fara arma. Dar hai sa nu punem intreaga povara pe umerii bietului doctor Atkins, atita vreme cit principiile sale sint impartasite si dezvoltate de tot mai multi adepti.

Hollywood-ul a fost cucerit de alte doua diete hiperproteice (regimuri saturate in proteine): „Protein Power' si „The Schwarzhein Principle, bazate pe acelasi rationament: daca nivelul de carbohidrati dintr-o dieta este insuficient pentru meta­bolism, organismul incepe sa consume grasimi­le pentru a compensa pierderile de energie.

Stiu, nu suna tocmai rau. Problema e ca, pe linga grasime, se pierde o buna parte din masa musculara si, de obicei, acest proces este insotit de respiratie urit mirositoare si ameteala. Deci… fiind o persoana preocupata de propria alimentatie (cum spuneam la inceput), in mod normal dieta mea zilnica contine 200 grame de carbohidrati, care-mi asigura aproximativ 50% din necesarul caloric. Cu alte cuvinte, urmez cu succes recomandarile tuturor forurilor si tabelurilor nutritioniste (sau nutritionale).

Dieta Atkins, insa, cere, in prima faza, reducerea consumului de carbohidrati la 20 de grame/zi, urmind ca, mai tirziu, sa fie crescut la 60 de grame. Cum diferenta de la 200 la 20 de grame este conside­rabila, in primele zile de la inceperea „experientelor' m-am simtit ametita si frustrata (ca un copil care trebuie sa aleaga, dintr-o lista de 10 prieteni foarte buni, doar doi, pe care sa-i invite la petrecere). Asa ca am decis, pe proprie raspundere, sa-mi imbogatesc portia de carbohidrati si am inceput sa investighez retetele recomandate, in speranta ca as putea gasi ceva care sa-mi potoleasca pofta de mincare.

Esec total: nici un carbohidrat; doar oua, vita si smintina. Cind am simtit ca sint suficient de epuizata pentru a renunta (adica in ziua a patra), mi-am pregatit o portie teribila de… piine prajita, muiata in apa cu indulcitor artificial, care, spre disperarea mea, mi s-a parut alarmant de apetisanta. Ca un pahar de apa statuta pentru un om ce moare de sete. In ziua a cincea, insa, am inceput sa ma simt puternica, cu mintea limpede si cu o mare putere de concentrare. Invincibila! E ultimul lucru la care ma asteptam.

Din cite citisem, dietele sarace in carbohidrati pot produce o incetinire a vitezei de reactie si gindire. |n schimb, eu ma simteam in stare sa conduc NASA. Ce se intimpla? Sa fie o reactie de excitatie produsa de consumul exagerat de proteine? Sau e numai efectul (superb) al renuntarii la zahar si cofeina? La sfirsitul celei de-a doua saptamini de Revolutie, in timpul unui dineu la un restaurant italian, am fost gata sa capitulez. Am fluturat steagul alb (servetelul perfect apretat si calcat din fata mea) si am comandat trei portii mari de piine prajita cu usturoi. Cu un ultim efort am reusit sa ma opresc la a treia felie si mi-am umplut stomacul cu un pahar mare de apa, ca sa fiu bine hidratata. Pentru a fi digerate, proteinele cer multa apa. De aceea se presupune ca o mare parte din greutatea pierduta cu ajutorul dietelor hiperproteice se datoreaza deshidratarii.

Valoare nutritiva: nota 6 – e o dieta mult prea bogata in grasimi si proteine si foarte saraca in vitamine, minerale si fibre.

Potential de slabit: nota 10 pe termen scurt; nota 7 pe termen lung (chiar daca am slabit peste 2 kilograme in doua saptamini, le-am pus la loc urgent, dupa ce am abandonat-o, ceea ce ma indreptateste sa cred ca, intr-adevar, e vorba doar de pierderea apei din organism). Ma indo­iesc ca sint multi cei care pot urma acest regim vreme indelungata.

Efectul asupra starii de spirit: nota 10 cu steluta. In mod cert nu e o dieta care sa mi se potriveasca, dar m-a facut sa-mi reconsider pozitia fata de consumul de cafea si zahar.

Categoria a doua: Aport moderat de proteine si carbohidrati

Chimia creierului

Dietele din aceasta categorie („Zone, „Sugar Buster, „Wrinkle Cure etc.) au apro­xi­mativ aceeasi structura alimentara, menita sa previna fluctuatiile drastice ale valorilor glicemice pe parcursul unei zile. Teoria e simpla: se stie ca orice mincam ne afecteaza nivelul glucidelor din singe, dar exista anumite alimente (carbohidratii rafinati: zaharul sau piinea alba) care produc o crestere brusca a acestei valori. Ca raspuns, in incercarea de a mentine glicemia in limite normale, orga­nismul elibereaza insulina. Fluctuatiile de insulina influenteaza starea de spirit, metabo­lis­mul si pofta de mincare.

Dieta „The Brain Chemistry Diet aduce, insa, ceva nou: completarea alimentatiei cu suplimente de vitamine, minerale si aminoacizi. Autorul ei este Michael Lesser, un psihiatru care, dupa o experienta profesionala indelungata in compania dependentilor de droguri si a depresivilor, a ajuns la concluzia ca oamenii se incadreaza in sase profile de personalitate: Stoicii, Gardienii, Luptatorii, Starurile, Visatorii si Indragostitii. Pentru fiecare profil el a conceput dieta perfecta, aceea care sa asigure echilibrarea neurotransmitatorilor, cresterea puterii de concentrare si scaderea nivelului de stres. „O dieta care fereste creierul de pro­bleme', cum spune autorul. Michael Lesser este fondatorul psihiatriei ortomoleculare, o disciplina care sustine importanta suplimentelor nutritive – vitamine, minerale, plante – in echilibrarea starilor afective. „O dieta bazata pe alimente superprelucrate, hiperrafinate, poate provoca carente cronice de vitamine, poate altera chimia creierului si poate duce la depresie, minie si oboseala cronica. Si are dreptate.

Problema e ca cele mai multe dintre suges­tiile lui depasesc (inutil, dupa parerea specialistilor) dozele recomandate de nutritio­nisti, chiar daca ramin in zona de siguranta, iar la un moment dat, oamenii ar putea trai cu impresia ca e suficient sa te indopi cu pastile, in loc de mincare. In plus, chiar daca efectul anumitor vitamine sau minerale asupra starilor afective ale unei persoane e destul de clar in conditii de laborator, in viata reala interactiunea aceasta este in mod sigur mai complexa. Tot pentru echilibrarea trairilor psihice, Lesser sustine in dieta sa folosirea suplimentelor de aminoacizi – triptofan, tirosina si glutamine. Problema e ca acesti amino-acizi au un efect puternic asupra functionarii creierului si nu se recomanda administrarea lor decit sub supraveghere medicala.

Ca urmare am decis sa renunt la suplimente, limitindu-ma la dieta propriu-zisa. Ce contine ea? Multe proteine, inclusiv peste (bogat in acizi grasi omega 3, care se pare ca au proprietati antidepresive), cantitati aproape nelimitate de vegetale si citeva fructe, impartite in mai multe portii ce trebuie consumate pe tot parcursul zilei, pentru a mentine nivelul glicemiei constant. Un test simplu m-a incadrat in categoria Gardian (ce surpriza!), adica vulnerabila, anxioasa, suferind de obsesii. Poate ca as fi trecut cu bine peste soc, daca nu as fi aflat ca dieta ideala pentru personalitatea mea trebuie sa cuprinda doar o portie de cereale pe zi. Iar asta m-a facut… cu adevarat an­xioasa si obsedata. (Alte doua saptamini fara piine?) Dupa zece zile, trebuie sa recunosc, sint O.K. (nici vulnerabila, nici anxioasa, nici obsedata), dar tinjesc dupa cereale… Sa fie grav? Pentru a elimina orice suspiciune am sunat o prietena, un psiholog de succes, care mi-a raspuns sec: „Oamenii cu probleme psihice au simptome serioase, nu ca tine'. Perfect. Atunci nu vad de ce i-ar dauna creierului meu mai multe cereale…

Valoare nutritiva: nota 8. Proteinele si vegetalele ofera o nutritie corecta, dar suplimentele de aminoacizi ar trebui folosite numai sub supraveghere medicala.

Potential de slabit: nota 8. E o dieta restrictiva si destul de complicata, dar, daca se potriveste stilului tau de viata, poate fi foarte eficienta.

Efecte psihice: nota 10.

Categoria a treia: Multi carbohidrati, prea putine grasimi

Revolutia carbohidratilor „buni'

Chiar daca nu sint foarte cunoscute (nu au parte de aceeasi publicitate ca „fiicele' doctorului Atkins), dietele bogate in carbohidrati, cu un aport redus de grasimi, sint pe piata de multa vreme. In 1980, Dr. Nathan Pritikin a devenit celebru cind s-a dovedit ca regimul sau are efecte uluitoare in tratamentul arterosclerozei si al bolilor de inima. Un alt medic care a folosit aceleasi principii alimentare este Dean Ornish, cunoscut pentru best-seller-ul Eat More, Weight Less, iar mai recent, Dr. Terry Shintani face glorie la Hollywood cu noua sa dieta numita „The Good Carbohydrate Revolution'.

Principiul ei? Se accentueaza importanta unei diete bogate in carbohidrati complecsi, pentru a controla nivelul glicemiei. Cum, odata cu trecerea anilor, alimentatia omului modern a devenit superelaborata (adica plina de alimente si zaharuri hiperprocesate), cercetatorii au observat o crestere alarmanta a numarului de cazuri de diabet de tip 2 (cauzat de excesul de greutate si lipsa de miscare). Rezultatele ultimelor cercetari au aratat ca persoanele care au reusit sa-si mentina aceeasi greutate mai multi ani la rind se caracterizeaza prin doua constante: fac sport o ora pe zi, in fiecare zi si au o alimentatie bogata in carbohidrati si foarte saraca in grasimi.

Sa fie aceasta dieta ideala? Din pacate, nu! Chiar daca unele grasimi (acizii grasi din alimentele procesate si grasimile saturate din produsele animale) sint asociate cu riscul bolilor cardiovasculare si cancerul, altele (monosaturate si acizii omega 3) nu numai ca sint benefice pentru inima, dar sint esentiale pentru sanatatea noastra mentala. Dupa doua saptamini cu aceasta dieta nu am avut nici pe departe aceeasi energie ca in cazul dietei Atkins sau a chimiei creierului. Acum mi-e pofta de proteine. Asa ca am facut un compromis si am adaugat mai multe proteine de origine vegetala din nuci si soia. Din fericire, insasi autoarea, Terry Shintani, sugereaza ca fiecare sa-si construiasca programul dupa propriile necesitati, incluzind uneori mici cantitati de proteina animala.

Valoare nutritiva: nota 9. O dieta sana­toasa, care poate reduce riscul bolilor de inima si al cancerului. Dar restrictia de grasimi nu e tocmai fericita, atita vreme cit sub incidenta ei cad chiar si grasimile bune, necesare organismului.

Potential de slabit: nota 9, desi am mari indoieli ca romanii ar adera la un asemenea regim pe termen lung.

Efect asupra starii de spirit: nota 8. Ma simt bine, dar sint oarecum obosita.

Categoria a patra Diete magice

Majoritatea lor au acelasi destin (debu­teaza in forta, se bucura de toate atentia media si apoi sfirsesc in uitare), sint bazate pe idei fanteziste („Eat Right for Your Type', „Lose Wheat, Lose Weight', „Fit For Life') si sint pline de sfaturi care nu au trecut niciodata prin filtrul cercetarilor stiintifice.

O noua vedeta a categoriei: Dieta macrobiotica. Desi exista de citeva secole, abia acum a cunoscut popularitatea. Gwy­neth Paltrow, una dintre adeptele infocate, plateste sume extravagante pentru a-si intretine silueta, bucatarul si renumele. Dieta urmareste in principal stabilirea unui echilibru cu sine, cu natura si cu ceilalti. Se maninca numai alimete de sezon, in principal cereale si vegetale, foarte putine produse animale (in nici un caz carne si lactate), se urmareste echilibrul condimentelor yin (rece, dulce, feminin) si yang (cald, sarat, masculin). De exemplu, pentru micul dejun sint recomandate niste alge destul de exotice, cu textura de cizme de cauciuc gatite cu niste condimente speciale, numite miso (soia fermentata), garnisite cu brocoli murat.

Multe fructe si legume nu sint permise pe motiv ca au un efect iritant sau acid asupra singelui, iar despre tomate, spanac si ardei se spune ca sint incarcate de toxine. E adevarat ca plantele de tomate si ardei produc anumite substante toxice pentru a se apara de insecte, dar nu exista nici o dovada ca acestea ar fi daunatoare pentru om. Iar ideea ca fructele si legumele ar crea aciditate in singe este un nonsens. Organismul nostru are un sistem infailibil care mentine constant PH-ul singelui; un mecanism atit de perfect incit nici cea mai perfida si perversa vegetala nu l-ar putea rapune. Dar cel mai mare inconvenient al acestei diete este faptul ca e ingrozitor de complicata. Presupune fie sa-ti petreci cea mai mare parte a zilei planificindu-ti si prega­tindu-ti mesele, fie sa angajezi un bucatar specializat. Nimic din ce se gaseste in meniul unui restaurant nu poate fi consumat si, in general, daca tot vorbim de restrictii, dieta macrobiotica e atit de perfecta, din acest punct de vedere, incit, dupa o saptamina de regim, singurul lucru pe care il mai poti spune este: „Inger, ingerasul meu, salvea­za-ma!'. Pe scurt, face parte din acea categorie de diete care te determina sa faci ore suplimentare la serviciu numai sa nu ajungi acasa in fata unei farfurii de alge, cereale si fermentatii. E genul de dieta care te pune in genunchi, fara sa te rogi. Pas!

Valoare nutritiva: nota 5. Este mult prea restrictiva, iar cei mai multi adepti se aleg cu carente nutritive.

Potential de slabit: nota 6. Daca cineva o respecta are toate sansele sa ajunga foarte subtire, dar pune la loc tot ce a pierdut cind o abandoneaza.

Efect asupra starii de spirit: mi-e rusine sa fiu atit de lipsita de pudoare si obiectivitate, dar e o dieta care te devoreaza.

Arhiva revistei Elle

Foto: Arhiva revistei ELLE

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK