Dupa o cina prelungita cu cele patru prietene vechi, de pe bancile scolii, am realizat ca fiecare varsta, fiecare etapa din viata noastra, isi are farmecul, surprizele, temerile si problemele ei. Daca la 18 de ani descopeream serile in oras cu gasca si preocuparile noastre erau strict legate de stil, iata ca dupa alti 18 ani, discutiile noastre se invart cu totul si cu totul in jurul altor subiecte. Vorbim despre copii, despre grija deszapezirii care ne asteapta, despre doctori si investigatii, despre meniuri, haine si parfumuri, dar si despre frustrari, griji sau probleme. Una dintre fete tocmai a recurs la o interventie care, spune ea, a eliberat-o de cea mai mare nemultumire – un subiect discutat si paradiscutat, in cursul anilor – alunita apasatoare si jenanta de pe fata. Da! Si-a facut curaj si a scos-o! Frica, indoiala ca schimbarea va fi multumitoare si gandul ca nu va putea umple golul, la propriu; lipsa de informare, vesnica amanare de a consulta un medic sunt cateva dintre motivele care au tinut-o pe loc. Nici macar „amenintarea saruturilor pasionale nu a grabit-o, desi o deranja. Pana intr-o zi cand, sarbatorind al cincilea an de casnicie, cum-necum, s-a accidentat si teama ca isi va rupe alunita a devenit realitate.
Splendid! Pe langa spaima si disconfort spontan, s-a dus pe apa Sambetei orice urma de pasiune. In fine, mergand la doctor, a aflat multe lucruri si a plecat de la cabinet entuziasmata si cu pofta de vorba, asa ca ne-a pus la punct si pe noi, in mai bine de un ceas, cu riscurile si cu motivele de ingrijorare ridicate de nevii pigmentari sau asa-numitele alunite. Intrigata de subiect, am realizat ca nici eu nu stiu mare lucru despre asta si, curioasa de fel, am inceput sa investighez.
Ca s-o luam cu inceputul, alunitele sunt puncte sau pete maronii, cu diametru oscilant, prezente pe suprafata oricarei zone a corpului, de la scalp la talpi; in zonele expuse frecvent la soare (fata, maini, decolteu, spate), acestea se pot inmulti, in special dupa o expunere indelungata. Ele pot aparea la nastere (nevi pigmentari congenitali) sau se pot dezvolta in timp, pe piele sau mucoasa.
Medicul dermatolog din cadrul noului centru S Clinic, Oana Spanu, ne spune ca „denumirea de alunite este una generala, frecvent folosita pentru orice pata maronie sau rosiatica prezenta pe piele, in orice zona a corpului. Aceste pete pot fi leziuni benigne (fara riscuri), de tipul stelutelor vasculare, hemangioamelor, lentiginelor solare (pistruii), mici excrescente de culoarea pielii sau maronii (papiloame) sau alunite (nevi pigmentari), prezente din nastere si care nu sufera modificari in ani. Alunitele care trebuie sa ne ingrijoreze sunt nevii pigmentari cu o structura aparte, care prezinta risc de evolutie spre o tumora de piele si pot sa ne atraga atentia printr-o crestere rapida, modificarea culorii sau formei, rupere, sangerare sau usturime.
Alunitele se inmultesc la pubertate si la maturitate, fapt explicat de doctori ca un efect al modificarilor endocrine. Desi evolutia lor este lenta, pe parcursul anilor, acestea trebuie monitorizate permanent, de preferat anual. Cand nuanta acestora se modifica, conturul devine neregulat, se rup, se maresc, sangereaza, se exfoliaza sau cand apar pete noi, atunci este cazul sa iti faci programare la un consult dermatologic, fara amanare.
De ce? Deoarece medicul dermatolog evalueaza clinic intreg corpul si recurge la analiza computerizata, globala si individuala a alunitelor, prin examinare dermatoscopica. Acest test descifreaza structura nevilor si ii incadreaza in leziuni benigne (fara risc de transformare in tumora) si leziuni displazice (la limita, cu potential de transformare). Se fac fotografii, se realizeaza o harta a intregului corp, cu toate alunitele, si se urmareste evolutia acestora, la fiecare sase luni. Leziunile considerate a fi la risc se indeparteaza chirurgical, iar diagnosticul cert de cancer de piele se pune dupa analiza histopatologica.
Page: 1 2