Batalia impotriva bacteriilor – benefica sau daunatoare sanatatii?

Acum citva timp, impreuna cu alte colege (editori de beauty si ele), ma aflam pe litoralul Ma­rii Negre, pentru un eveniment dedicat frumusetii. Seara, am luat cina la un restaurant foarte sic din Constanta, unde, frinte dupa o zi plina, am comandat salate si legume inabusite (normal, eram toate atente la silueta). Dupa ce ospatarii ne-au adus platourile cu mincare, iar noi eram in mijlocul unei dispute despre noile creme antiaging care promit sa previna ridurile, protejind ADN-ul celulei (OK, mint, vorbeam despre cit de sexy era Cristi Chivu, cu care ne in­tilniseram intimplator intr-un spa), una dintre colegele mele a inceput sa tipe infiorator.

Credeam ca reactia ei se datoreaza descrierii amanuntite a prosopului minuscul pe care il purtase Cristi la sauna. Dar ui­tindu-ma atent, mi-am dat seama ca motivul era chiar in fata ei. Un viermisor ratacit se plimba cu mult curaj pe salata din farfuria ei. Ospatarul a inlocuit imediat (cu mii de scuze jenante) comanda, dar sincer, nici una dintre noi nu prea mai avea chef de mincare. In acea seara, am avut cosmaruri cu viermi care se catarau pe mine si tarantule uriase care se balansau pe candela­brul din camera de hotel. M-am trezit spe­riata si cu un gol urias in stomac.

Ironia sortii a facut ca, imediat dupa intoarcerea noastra la Bucuresti, sa pun mina pe cartea celebrului biolog Marlene Zuk, intitulata Riddled with Life. De unde am aflat, cu uimire, ca exista un nou trend in tratarea pacientilor cu boli intestinale (ca sindromul Crohn si colitele ul­ceroase): pa­cientilor li se administreaza oua ale unor viermi proveniti de la porci (cih!). Specia­listii spun ca aceste boli sint, de fapt, de­reglari ale sistemului imunitar ­– acesta ataca celulele propriului organism, iar viermii par sa modereze acest atac.

Practic, concluzia este foarte simpla (asa cum multi cercetatori din diferite domenii au incercat sa ne convinga): oamenii, de-a lun­gul  timpului, au invatat sa coexiste cu pa­ra­zitii, bacteriile si virusii, dar mediile sterile in care traim azi (mai ales cele din tarile industria­lizate, obsedate de dezinfectie), in loc sa ne protejeze (cum ne-am astepta) de infectii, pot cauza boli grave, atit datorita dereglarilor sistemului nostru imunitar, cit si mutatiilor pe care le sufera bacteriile pentru a supravietui. Este foarte simplu: noi dis­tru­gem cu solutii si sapunuri dezinfectante bacteriile mici si inofensive care ne apara orga­nismul, facind astfel loc celor periculoase. Cu alte cuvinte, avem nevoie de… murdarie.

In ultimele decenii, numarul pacientilor care s-au imbolnavit de astm, alergii sau dereglari ale sistemului imunitar a crescut, dar rezultatele nu au speriat deloc persoanele avizate, care le-au pus pe seama posibilitatilor noi de investigare si a inmultirii agentilor alergogeni (care apar odata cu industriali­zarea excesiva). Abia mai tirziu, cer­cetind indeaproape aceste fenomene, oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca, desi toti factorii enumerati mai sus au avut rolul lor, curatenia exagerata si de­zin­fec­tiile repetate sint motivele acestor boli.

Ideea a prins aripi in special in anii 80, cind cercetatorul Erika von Mutius a comparat numarul imbolnavirilor cu astm si alergii din Germania de Est (zona mai saraca la vremea respectiva) cu numarul de cazuri din Germania de Vest, iar rezultatele, contrar asteptarilor, au fost alarmante in zonele curate si industrializate. Asa a luat nastere „Ipoteza igienei', care sustine ca, atunci cind copiii nu sint destul de expusi la infectii cu agenti patogeni in primii ani de viata, celulele lor imunitare (la fel ca si in cazul unor soldati plictisiti) incep sa atace propriul organism.

Asadar, nu este cazul sa te sperii – cu cit copilul ra­ces­te mai des cind e mic, cu atit are mai putine sanse sa dezvolte astfel de boli pe viitor.

Totusi, nu este deloc surprinzator ca, avind acces la atitea rapoarte despre boli noi si stiri despre bioterorism, devenim obsedati de batalia impotriva bacteriilor. Prietena mea Anca a facut o adevarata criza de nervi atunci cind Romania a fost amenintata de o epidemie de gripa aviara si a devenit brusc obsedata de aceasta boala, urmarindu-i evolutia si facind atacuri de panica de fiecare data cind se confirma o noua zona afectata. (Era convinsa ca vi­rusul urmeaza sa sufere mutatii si sa se transmita si la om, fapt care ar fi dus, implicit, la decesul ei!)

Eu sint chiar opusul ei, ma imbolnavesc foarte rar si cred cu stoicism ca, in caz de pandemie, voi supravietui. De ce? Ei bine, chiar si cele mai ucigatoare epidemii din istorie – ciuma din secolul XIV in Europa, gripa spaniola din 1918, sau SIDA, mai nou – nu au ucis chiar pe toata lumea. Ciuma, spre exemplu, a rapus o treime din populatia Europei de atunci, o pierdere imensa, dar (daca privim lucrurile la modul pozitiv) asta inseamna ca doua treimi au supravietuit totusi, fara antibiotice, geluri antibacteriene si fara macar sa stie ca puteau preveni infectarea doar prin simplul gest al spalarii miinilor.

Aceste cazuri te fac sa te intrebi ce trebuie sa faci pentru a deveni un supra­vie­tuitor. „Este o combinatie intre putin noroc si gene bune', afirma Dr. Sharon Moalem, specialist in neurogenetica si autorul cartii Survival of the Sickest. De exemplu, studiile au demonstrat ca de ciuma s-au imbolnavit in special barbatii tineri, si nu femeile, copiii sau batrinii. Motivul? Oricit de ciudat ar parea, se pare ca barbatii aveau o cantitate ridicata de fier in singe (mai mult decit femeile – care pierd fier in timpul sarcinii sau al menstruatiei). Pe de alta parte, copiii si persoanele in virsta sufera de obicei de anemie, iar aceasta bacterie (care cau­zeaza ciuma), ca multe alte bacterii de altfel, se hraneste cu fier.

Asa se explica faptul ca persoanele care sufereau de hemocromatoza (o carenta de fier) au avut sanse foarte mari de supravietuire, deoarece bac­teria nu putea ajunge la depozitele de fier din singe. Asa se face ca, astazi, foarte multi barbati europeni sufera de aceasta boala, fiind, cel mai probabil, descendentii supra­vie­tuitorilor de atunci. Asadar, am anuntat-o pe prietena mea ca isi face pro­bleme degeaba. S-ar putea ca tocmai acei virusi care o imbolnavesc de gripa (atit de des) sa fie cei care ar putea-o salva in caz de gripa aviara.

„Problema este ca inca nu stim cum va arata o tulpina de gripa pes­te citiva ani', afirma doctorul Moalem, „si s-ar putea sa avem surpriza ca persoa­ne­le care sint in mod constant bolnave si racite sa supravietuiasca unei tulpini mai periculoase, tocmai din cauza acestor mu­tatii genetice in organismul lor'.

Pe de alta parte, o modaliate certa de a raspindi bacteriile periculoase sint abuzurile de antibiotice. Atunci cind ne grabim sa luam pastile dupa ureche, in cazuri de raceala sau gripa (cind, de fapt, organismul ar putea sa depaseasca boala si fara me­di­camente), sau cind ni se prescrie un tratament cu antibiotice pentru o infectie, dar in momentul in care ne simtim mai bine il intre­rupem fara a cere sfatul unui specialist, con­tribuim la cresterea numarului bacteriilor care dezvolta rezistenta.

Cum? Antibio­ticele elimina bacteriile mai putin nocive (impreuna cu cele care apara orga­nismul de intrusi), iar cele puternice rezista, avind un mediu perfect pentru a se inmulti. Dr. Moalem prezice ca, in viitor, daca nu vom avea o noua abordare asupra eliminarii cu orice pret a bacteriilor (bune si rele), in 50 de ani acestea vor dezvolta o oarecare rezistenta la antibioti­ce. Asa am putea ajun­ge la cazuri alarmante de decese, cauzate de infectii grave, in urma unor plagi banale (taieturi sau zgirieturi).

OK. Stop. Calmeaza-te! Asta nu in­seam­na ca trebuie sa iesi in curte si sa in­cepi sa consumi noroi sau sa refuzi un tratament cu antibiotice (in speranta ca bacteriile respective te vor proteja de boli). Dar, pentru a preveni infectiile, trebuie sa apelezi la gesturi minime de igiena: sa te speli pe miini cu apa si sapun (cele antibacteriene nu s-au dovedit a fi mai eficiente si ele elimina si bacteriile bune); stai departe de spitale daca nu este necesar (fiind un mediu steril, bacteriile pe­riculoase se ga­sesc la tot pasul); incearca sa te odihnesti mai mult, pentru ca hormonii de stres sensi­bi­lizeaza sistemul imunitar.

Exce­se­le nu fac bine nimanui, trebuie doar sa ga­sesti un echilibru. Cu speranta ca oamenii de stiinta vor reusi pe viitor sa creeze „pastila cu bacterii' care sa ne protejeze de infectii, trebuie sa inveti sa ai grija de tine si sa nu privesti orice mica raceala ca pe o catas­trofa (de fapt, te-ar putea salva de alte infectii mai grave). Nu trebuie sa dai iama in farmacii si sa incepi sa iei zeci de pastile care promit sa iti intareasca sistemul imunitar (ai vazut cazul fierului – doar nu vrei sa ii dai bacteriei sursa de viata), dar nu renunta la suplimentele probiotice (bacteriile bune din iaurt), sau poti, la fel de bine, sa maninci iaurt pur si simplu.

In cazul in care esti un germ freek irecuperabil, ideea ca vei putea vreodata sa elimini toate elementele care (in mintea ta) iti pun viata in pericol este utopica si superficiala. Daca continui sa insisti sa faci acest lucru, nu vei obtine nimic, ci din con­tra, iti vei face si mai mult rau. Te sfatuiesc ca, la fiecare impuls de dezinfectie, sa tragi aer adinc in piept, sa numeri pina la trei si sa te gindesti ca micile bacterii invizi­bile ar putea, la un moment dat, sa iti salveze viata…

Cristina Sima
Foto: Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK