Atacul dulciurilor: consumul de zahar si sanatatea

Cind prietena mea, director exe­cutiv la o firma multina­tio­nala, a mers la circ cu cei doi copii ai ei, s-a trezit frematind pe scaunul din spate al lojei, cu privirea blocata pe pachetelele de bomboane ale puilor de om din jurul ei si cu o pofta nebuna de dul­ce. „Am fost singura persoana adulta din sala care rontaia bomboane in timpul spectacolului’, spune ea. „Copiilor mei le-am cerut sa astepte pina la pauza, dar eu nu am rezistat. Am mincat bomboane pe ascuns si am inhalat mirosul dulceag din jurul meu. Dulciurile sint singurul meu viciu. Nu beau, nu fumez, nu consum droguri, nu beau ceai, nici cafea si sint slaba. De obicei, nu fac caz de alimentatia mea. Nu sint pofticioasa si maninc orice, fara mofturi. Dar cind exista ceva dulce in preajma, incep sa ma agit. Nu exista un tipar pentru pofta mea de dulce. Poate sa apara oricind, fara vreun stimul extern si nu-i rezist. Incep sa cred ca am o problema reala.

Suna cunoscut? Foarte posibil. Pofta nebuna de dulciuri la persoanele adulte este un fenomen des intilnit in societatea actuala. Intr-un raport dat publicitatii de World Health Organization, se spune ca, in tarile civilizate, consumul de zahar a atins cote de-a dreptul alarmante.

Un studiu facut de cercetatorii din Marea Britanie pe probleme de dieta si nutritie, la nivel mondial, a ajuns la aceeasi concluzie: consumul de bauturi racoritoare si alimente cu un continut bogat de zahar a ajuns la un nivel periculos. Atit de periculos, incit, potrivit statisticilor mondiale, nivelul ridicat de glucide din alimentatie a favorizat moartea a aproape un milion de persoane, prin asocierea sa cu obezitatea (o problema pentru care serviciile de sanatate din tarile dezvoltate cheltuiesc anual miliarde de euro), diabetul si bolile cardiovasculare.

Si totusi, in ciuda acestor evidente, glucidele for­meaza o grupa alimentara care, in mod straniu, a scapat pina acum cu reputatia intacta, fara a fi demonizata. Cindva, de-a lungul timpului, obsedati de ideea de a renunta la grasimi, raze ultraviolete, tigari, sedentarism si relatii toxice, am acceptat zaharul ca fiind un rau necesar. E de-a dreptul ciudat, deoarece, daca e sa aleaga (la nivel teoretic) intre glucide si grasimi, orice persoana cu minime notiuni de nutritie iti va spune ca sint de preferat grasimile, deoarece contin mai multe elemente nutritive.

Grasimile au un rol esential in absorbtia si transportul vi­taminelor, mineralelor si acizilor grasi esen­tiali in organism, iar lipsa lor din alimentatie poate duce la depresie si pro­bleme de sanatate. In ciuda acestui fapt, insa, grasimile au o reputatie proasta, care s-a inrautatit si mai mult in ultimii ani si sintem hotariti sa le eliminam din dieta. Problema e ca lipsa grasimilor ne-a lasat mincarea fara savoare si a trebuit sa o inlocuim cu altceva.

Cu zaharul. La factorul gust s-a adaugat apoi factorul stil. „Expresia «pofta de bomboane» are ceva pretios si interesant, pentru ca poate fi asociata cu inocenta si copilaria (asa cum rock-ul a fost deseori asociat cu dependenta de droguri). E un viciu delicios, sexy (serios, ce poate fi mai sexy decit o Lolita cu o acadea in gura?) si acceptabil, un act de rebeliune dulce, care in nici un caz nu se compara cu obiceiul de a minca ciocolata (acesta e viciul oamenilor grasi), spun colegii nostri de la ELLE U.K. Iar cind am vazut-o pe Carrie din Sex and the City mincind bomboane ca o scolarita, ea a pri­mit aprobarea noastra deplina.

Incearca aceste retete de dulciuri de post!

La urma ur­mei, si in culisele prezentarilor de moda za­resti deseori cite o acadea Chupa Chupps in coltul unei guri faimoase, iar Manhatta­­n-ul e invadat de tricouri cu logouri de bomboa­ne, intinse pe piepturile americancelor stilate. La Londra cele mai cool seturi de ceai sint decorate cu nume de marci de bomboane: Blow Pops, Junior Mints si Love Hearts si, in mod semnificativ, la Selfridge, boutique-ul de dulciuri este amplasat linga raionul de cosmetice, departe de sectorul jucarii. Iar la Paris, in Saptamina Modei, toata elita modei mondiale era la coada la magazinele de bomboane din jurul Luvrului (asa am citit intr-o revista frantuzeasca, dar am sa le intreb si pe colegele mele de la moda).

Dylan Lauren, fiica designerului Ralph Lauren, crede ca succesul de care se bucura lantul ei de magazine de dulciuri (un amestec fabulos de laborator SF si atelierul lui Mos Craciun), amplasate in cele mai hip boutique-uri sau in marile mall-uri americane, se datoreaza acelui sentiment de nostalgie si nevoii de securitate care i-au cuprins pe americani dupa 11 septembrie 2001. „Bomboanele iti trezesc amintiri’, spune ea. Iar daca iti imaginezi ca cei mai fideli consumatori ai bomboanelor lui Dylan sint copilasi cu buze lipicioase si persoane supradimensionate, gen McDonalds, te inseli. Clientela sa e formata din femei de 20-30 de ani, din zona rezidentiala a New York-ului, cu genti Prada si cu pofta de dulce.

„Vrem sa fim un fel de Tiffanys al dulciurilor. Sintem trendy, amuzanti, sintem plini de stil.’ Iar faptul ca Lauren a deschis un boutique special in timpul Saptaminii Modei de la New York, ca bomboanele ei au fost nelipsite din gentutele primite cadou dupa evenimentele mondene, iar doamnele cu numarul 0 la haine au privit aceste bombonele colorate ca pe niste accesorii dragute, nicidecum ca pe niste amenintari la adresa siluetei, spune cit de cool sint cu adevarat dulciurile lui Dylan.

Niciodata aceste aprecieri nu ar putea fi valabile pentru o tableta de ciocolata. Zilele dulciurilor, insa, sint numarate. In cursul multelor cercetari facute la cele mai pres­tigioase universitati americane, oamenii de stiinta au observat ca modelele compor­tamentale ale sobolanilor hraniti cu doze mari de sirop de zahar corespund perfect modelelor comportamentale ale consumatorilor de heroina.

Explicatia: alimentele dulci declanseaza in organism o serie de reactii, care provoaca creierul sa elibereze dopamina, o substanta care induce o stare de bine. Substantele care stimuleaza aceasta productie, indiferent ca e vorba de heroina sau serbet de lamiie, creeaza dependenta, deoarece creierul asociaza consumul lor cu starea de bine, de fericire. Cind organismul e privat de acest stimul, incep sa apara efectele adverse: in cazul zaharului, sete excesiva, dispozitie schimbatoare, oboseala, dureri de cap, tremur, ameteli, pofta crescuta de dulce, dovezi clare ca dulciurile trebuie abordate cu atentie.