Atacul dulciurilor: consumul de zahar si sanatatea

Cind prietena mea, director exe­cutiv la o firma multina­tio­nala, a mers la circ cu cei doi copii ai ei, s-a trezit frematind pe scaunul din spate al lojei, cu privirea blocata pe pachetelele de bomboane ale puilor de om din jurul ei si cu o pofta nebuna de dul­ce. „Am fost singura persoana adulta din sala care rontaia bomboane in timpul spectacolului', spune ea. „Copiilor mei le-am cerut sa astepte pina la pauza, dar eu nu am rezistat. Am mincat bomboane pe ascuns si am inhalat mirosul dulceag din jurul meu. Dulciurile sint singurul meu viciu. Nu beau, nu fumez, nu consum droguri, nu beau ceai, nici cafea si sint slaba. De obicei, nu fac caz de alimentatia mea. Nu sint pofticioasa si maninc orice, fara mofturi. Dar cind exista ceva dulce in preajma, incep sa ma agit. Nu exista un tipar pentru pofta mea de dulce. Poate sa apara oricind, fara vreun stimul extern si nu-i rezist. Incep sa cred ca am o problema reala.

Suna cunoscut? Foarte posibil. Pofta nebuna de dulciuri la persoanele adulte este un fenomen des intilnit in societatea actuala. Intr-un raport dat publicitatii de World Health Organization, se spune ca, in tarile civilizate, consumul de zahar a atins cote de-a dreptul alarmante.

Un studiu facut de cercetatorii din Marea Britanie pe probleme de dieta si nutritie, la nivel mondial, a ajuns la aceeasi concluzie: consumul de bauturi racoritoare si alimente cu un continut bogat de zahar a ajuns la un nivel periculos. Atit de periculos, incit, potrivit statisticilor mondiale, nivelul ridicat de glucide din alimentatie a favorizat moartea a aproape un milion de persoane, prin asocierea sa cu obezitatea (o problema pentru care serviciile de sanatate din tarile dezvoltate cheltuiesc anual miliarde de euro), diabetul si bolile cardiovasculare.

Si totusi, in ciuda acestor evidente, glucidele for­meaza o grupa alimentara care, in mod straniu, a scapat pina acum cu reputatia intacta, fara a fi demonizata. Cindva, de-a lungul timpului, obsedati de ideea de a renunta la grasimi, raze ultraviolete, tigari, sedentarism si relatii toxice, am acceptat zaharul ca fiind un rau necesar. E de-a dreptul ciudat, deoarece, daca e sa aleaga (la nivel teoretic) intre glucide si grasimi, orice persoana cu minime notiuni de nutritie iti va spune ca sint de preferat grasimile, deoarece contin mai multe elemente nutritive.

Grasimile au un rol esential in absorbtia si transportul vi­taminelor, mineralelor si acizilor grasi esen­tiali in organism, iar lipsa lor din alimentatie poate duce la depresie si pro­bleme de sanatate. In ciuda acestui fapt, insa, grasimile au o reputatie proasta, care s-a inrautatit si mai mult in ultimii ani si sintem hotariti sa le eliminam din dieta. Problema e ca lipsa grasimilor ne-a lasat mincarea fara savoare si a trebuit sa o inlocuim cu altceva.

Cu zaharul. La factorul gust s-a adaugat apoi factorul stil. „Expresia «pofta de bomboane» are ceva pretios si interesant, pentru ca poate fi asociata cu inocenta si copilaria (asa cum rock-ul a fost deseori asociat cu dependenta de droguri). E un viciu delicios, sexy (serios, ce poate fi mai sexy decit o Lolita cu o acadea in gura?) si acceptabil, un act de rebeliune dulce, care in nici un caz nu se compara cu obiceiul de a minca ciocolata (acesta e viciul oamenilor grasi), spun colegii nostri de la ELLE U.K. Iar cind am vazut-o pe Carrie din Sex and the City mincind bomboane ca o scolarita, ea a pri­mit aprobarea noastra deplina.

Incearca aceste retete de dulciuri de post!

La urma ur­mei, si in culisele prezentarilor de moda za­resti deseori cite o acadea Chupa Chupps in coltul unei guri faimoase, iar Manhatta­­n-ul e invadat de tricouri cu logouri de bomboa­ne, intinse pe piepturile americancelor stilate. La Londra cele mai cool seturi de ceai sint decorate cu nume de marci de bomboane: Blow Pops, Junior Mints si Love Hearts si, in mod semnificativ, la Selfridge, boutique-ul de dulciuri este amplasat linga raionul de cosmetice, departe de sectorul jucarii. Iar la Paris, in Saptamina Modei, toata elita modei mondiale era la coada la magazinele de bomboane din jurul Luvrului (asa am citit intr-o revista frantuzeasca, dar am sa le intreb si pe colegele mele de la moda).

Dylan Lauren, fiica designerului Ralph Lauren, crede ca succesul de care se bucura lantul ei de magazine de dulciuri (un amestec fabulos de laborator SF si atelierul lui Mos Craciun), amplasate in cele mai hip boutique-uri sau in marile mall-uri americane, se datoreaza acelui sentiment de nostalgie si nevoii de securitate care i-au cuprins pe americani dupa 11 septembrie 2001. „Bomboanele iti trezesc amintiri', spune ea. Iar daca iti imaginezi ca cei mai fideli consumatori ai bomboanelor lui Dylan sint copilasi cu buze lipicioase si persoane supradimensionate, gen McDonalds, te inseli. Clientela sa e formata din femei de 20-30 de ani, din zona rezidentiala a New York-ului, cu genti Prada si cu pofta de dulce.

„Vrem sa fim un fel de Tiffanys al dulciurilor. Sintem trendy, amuzanti, sintem plini de stil.' Iar faptul ca Lauren a deschis un boutique special in timpul Saptaminii Modei de la New York, ca bomboanele ei au fost nelipsite din gentutele primite cadou dupa evenimentele mondene, iar doamnele cu numarul 0 la haine au privit aceste bombonele colorate ca pe niste accesorii dragute, nicidecum ca pe niste amenintari la adresa siluetei, spune cit de cool sint cu adevarat dulciurile lui Dylan.

Niciodata aceste aprecieri nu ar putea fi valabile pentru o tableta de ciocolata. Zilele dulciurilor, insa, sint numarate. In cursul multelor cercetari facute la cele mai pres­tigioase universitati americane, oamenii de stiinta au observat ca modelele compor­tamentale ale sobolanilor hraniti cu doze mari de sirop de zahar corespund perfect modelelor comportamentale ale consumatorilor de heroina.

Explicatia: alimentele dulci declanseaza in organism o serie de reactii, care provoaca creierul sa elibereze dopamina, o substanta care induce o stare de bine. Substantele care stimuleaza aceasta productie, indiferent ca e vorba de heroina sau serbet de lamiie, creeaza dependenta, deoarece creierul asociaza consumul lor cu starea de bine, de fericire. Cind organismul e privat de acest stimul, incep sa apara efectele adverse: in cazul zaharului, sete excesiva, dispozitie schimbatoare, oboseala, dureri de cap, tremur, ameteli, pofta crescuta de dulce, dovezi clare ca dulciurile trebuie abordate cu atentie.

Majoritatea mincatorilor de dulciuri sint con­stienti de efectele negative pe care vi­ciul lor il are asupra sanatatii. „Cind ma­ninc mai putine bomboane, ma trezesc mai proaspata si mai energica decit de o­bicei. Altminteri, sint apatica, lenesa si a­bia reusesc sa cobor din pat. Sincer, ma simt otravita de ele', recunoaste prietena mea.

Nancy Appleton, doctor in nutritie, au­toarea cartii Lick de Sugar Habit, concepe programe speciale pentru a tine iubitorii de zahar departe de praful alb. „Timpul in care se instaleaza dependenta de dulciuri difera de la organism la organism si este mult influentat de restul alimentelor din dieta si de cantitatea in care sint consuma­te', spune ea. „In laborator, sobolanii dezvolta dependenta dupa doua saptamini.' Iar vestile rele continua. „Chiar daca semnele dependentei de zahar (letargie si dureri de cap) dispar uneori in trei zile, de­pendenta psihica poate dura o viata.'

In SUA exista in prezent o retea de centre ale organizatiei Food Addicts Anonymous, unde programul ei, in 12 etape, este urmat cu sfintenie de sute de oameni disperati ca nu reusesc niciodata sa se sature de dulcele lor pacat: milkshake, bauturi racoritoare sau bomboane, iaurt cu fructe sau sucuri naturale (care au un continut de za­har la fel de ridicat). Programul lui Appleton e strict si nu permite negocieri. Persoanele prinse in a­ceasta dependenta trebuie sa renunte pentru citeva luni la orice sursa de zahar, chiar si la fructe. El spune ca „orice tip de zahar, fie el alb si rafinat sau doar fructoza din mere, hraneste dependenta de dulce si pina ce aceasta nu este tratata, nu trebuie consumat nici un aliment dulce'.

Cum se naste viciul? „Glucoza e principala sursa de energie pentru toate ce­lulele organismului nostru. Glucoza e un zahar simplu sau un carbohidrat simplu. In orga­nism, carbohidratii sint descompusi pri­mii, apoi sint degradate proteinele si, in fi­nal, lipidele', spune Lygia Alexandrescu, consultant de nutritie.

„Zaharul, cu structura sa molecu­la­ra simpla, este absorbit repede de orga­nism. Exista si alti carbohidrati, care sint tot glucide, dar au o structura mai complexa (de exemplu, o­re­zul brun, piinea integrala), care au ne­voie de mai mult timp pentru a fi des­compusi, asigurind un tip mai lent, mai sus­tinut si in mod sigur mai sanatos de eliberare de energie. Tipice pentru persoanele ca­re simt nevoia sa manince dulce sint pe­rioa­de­le prea lungi intre mese sau lipsa unei die­te echilibrate. Toate acestea duc la fluctua­tii in nivelul gluco­zei sanguine, al serotoninei si, impli­cit, la dorinta de a minca dulce. E primul semn ca organismul are probleme.'

Ce e de facut in acest caz? Prietena mea are o metoda de insanatosire perso­na­la, bazata pe zaharuri naturale, de ti­pul mierii si al fructelor. Aceasta solutie nu e acceptata de Appleton, pentru care o lingurita de miere e la fel de daunatoare precum o Chupa Chupp. „Tot ce se termina in „oza' – corn syrup, miere, dextrina – sint za­ha­ruri simple si se absorb repede in orga­nism. Toate deregleaza chimia organismului.'

Ann de Looy, profesor de nu­tritie la Plymouth University, nu sustine in totalitate aceasta teorie. Intr-adevar, luat separat, un bol de sirop dulce, facut din zahar rafinat, apa si ceva arome, nu are nimic recomandabil si folositor din punct de vedere nutritiv. „In aceasta forma, zaharul merge direct in singe, ridica rapid nivelul glicemiei si creeaza un stres inutil ficatului, fara a a­duce in organism nici un nutrient. Dar, daca zaharul este continut in alimente, im­preuna cu un amestec de nutrienti, e cu to­tul alta poveste. Iata de ce Dr. de Looy crede ca atitudinea lui Appleton este extrema. „Oameni au tendinta sa ia fiecare nutrient in parte si sa il descrie ca si cind ar lucra izolat, cind, de fapt, ceea ce conteaza cu adevarat este tocmai combinarea lui in­tr-un anume aliment. Chiar celebrele pra­jituri daneze, datorita faptului ca au grasimi, deci zaharul e absorbit mai lent, asigura mai degraba o eliberare de energie decit o doza de zahar.'

In cariera sa, Ian Marber, nutritionistul favorit al inaltei societati londoneze, a descoperit ca majoritatea oamenilor „nu vor sa manince bine, vor doar sa fie supli. Iar intr-o dieta saraca, adauga el, zaharul are locul sau: de a camufla crizele de foame, in ciuda faptului ca nu hraneste organismul. Una dintre clientele mele, o binecunoscuta doamna de societate, traieste cu chewing-gum. Gustul ei dulce e tot ce ii trebuie pentru a-i taia senzatia de foame si a o ajuta sa mearga mai de­parte. In ciuda faptului ca sint «calorii goa­le», glucidele joaca un rol important in viata femeilor care tin dieta'.

In Fat Girl Slim, o carte de dieta scrisa de Ruth Watson, serbetul de lamiie si zaharul caramel apar ca fiind alternativele cele mai sarace din punct de vedere caloric pentru poftitorii de dulce. In StateleUnite exista chiar si un produs, foarte bine vindut de altfel, numit Slim Pops, al carui slogan este: „A slabi nu a fost niciodata mai dulce. Da un impuls de energie si are un gust superb'. Dar ceea ce e si mai alarmant este ca, daca arunci o privire pe citeva site-uri pro-anorexie, pe linga sfaturi pentru a vomita „sanatos', gasesti si o sectiune spe­ciala despre modul in care bomboa­nele gumate iti pot reduce aportul caloric zilnic. Jenny, una dintre fetele care si-au destai­nuit experientele anorexice pe acest site, are un aport caloric atit de coborit incit devine inspaimintator.

„Maninc o singura masa pe zi, salata cu peste sau pui, de obicei seara. Ziua maninc bomboane (cele mai eficiente sint bomboanele gumate sau cele cu vitamina C), pentru a-mi men­tine nivelul de energie. Da, ma simt ametita si foarte obosita, dar cel mai important este sa-mi mentin greutatea cit mai mica. Mama s-a prins in ultima vreme ce fac si cred ca e cam ingrijorata pentru mine.' Jenny e de acord ca e atit de slaba incit „a­rata ca dracu' mai ales cind ma­ninca dul­ciuri si eingrijorata de faptul ca, de cu­rind, a aflat ca cerce­ta­torii de la Clinique au demonstrat ca dulciurile afecteaza ne­ga­tiv pielea. Potrivit studiului facut de ei, excesul de glucide se depune pe fibrele de proteine, care se lipesc intre ele, devin rigide, iar pielea isi pierde elasticitatea.

Dar pina la problemele de piele, proble­mele de sanatate asociate consumului excesiv de zahar sint in­comparabil mai grave si mai ame­nin­ta­toare. „Consumul excesiv de zahar ne face sa deve­nim rezistenti la insulina. Iar aceasta duce la obezitate, diabet, boli cardiovasculare', spune Lygia Alexandrescu. Un studiu recent a a aratat ca majoritatea cerealelor pentru micul dejun contin, in­tr-un singur castron, glucide in cantitatea ma­xi­ma admisa zilnic. Asta inseamna ca, in viitorul apropiat, oamenii risca sa devina obezi, ceea ce constituie o problema de-a dreptul ingrijoratoare. Unele guverne si-au anuntat deja intentia de a restrictiona publicitatea la dulciuri, asa cum au facut cu tigarile si bauturile alcoolice, pentru ca, „daca adultii isi pot controla aportul de zahar, copiii nu au nici o sansa. Daca evoluam in acelasi ritm, vom deveni o ge­neratie intreaga de dependenti de dul­ciuri', spun ex­pertii World Health Organization. Exista solutii pentru a impiedica a­cest dezastru?

Lygia Alexandrescu recomanda o alimentatie sana­toa­sa, bo­ga­ta in nutrienti, suplimente farmaceutice de vitamine si minerale si exercitii fizice. „Au un efect miraculos', spune ea. Nancy Appleton e ceva mai radicala. Ea spune sa arunci toate dulciurile din casa. Daca simti ca nu rezisti, mergi la magazin si cum­para cit mai putin posibil. Maninca cit mai putin posibil si arunca restul. In felul acesta de­vii constienta de faptul ca tu esti cea care contro­leaza pofta si nu pofta te contro­leaza pe tine. Ia o gura din de­sertul tau fa­vorit, mes­teca, scui­pa si apoi bea un pahar mare de apa, care sa-ti umple stomacul.

Cind simti ca se apropie pofta, fa exercitii fizice. E o metoda sigura si sanatoasa pentru a bloca reactiile care te fac sa-ti fie foame. Cind ti-e pofta, stabileste un interval de 15 minute in care sa faci altceva, mai important. Cel mai adesea orice pofta dispare in 15 minute.

Arhiva revistei ELLE

Foto: Nice Blond girl with lolipop from Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK