Apa noastra cea de toate zilele

Pentru cele care inca mai cred in valorile anilor ‘80 (nu poti fi niciodata prea bogat sau prea slab, abstineta si antrenamentul fizic sint secretele vietii eterne) au sosit vremuri de mare indoiala. Steaua lui Mike Tyson a apus, fulgii de secara nu sint un panaceu universal, Bill Gates a fost pus la zid. Cind vor mai afla si ca apa nu ingrasa (asa cum se credea in anii ‘80, in care dietele cu restrictie de lichide erau la mare pret), probabil vor primi lovitura de gratie. Ei bine, doamnelor, bine ati venit in secolul XXI, in care apa este considerat cel mai pretios lichid din lume (nu whiskey-ul, nu vinul, nu parfumul).

Fara apa nu ar exista viata, cel putin nu sub forma cunoscuta la ora actuala. Aproape trei sferturi din corpul nostru este alcatuit din apa, iar apa joaca un rol esential in procesele vitale care au loc in organismul nostru: faciliteaza digestia si eliminarea toxinelor; este un mediator si un catalizator al proceselor metabolice; este solvent pentru o seama de nutrienti sau mediu de separare pentru altii; transporta si distribuie substantele nutritive, hormonii si alte substante necesare functionarii celulelor; este un termoregulator, datorita capacitatii sale teribile de a ne racori prin evaporare; are rol de lubrifiant intre diferitele structuri ale corpului, mentine structura celulara si este un soi de absorbant de socuri pentru creier.

S-a descoperit ca valoarea volumului celular poate influenta expresia anumitor gene, activitatea unor enzime si impactul unor hormoni asupra celulei (de exemplu insulina si glucagonul). In plus, ajuta la reglarea metabolismului prin modificarea gradului de responsitivitate la diferite molecule cu valoare de semnal (volumul celular se poate modifica in citeva minute sub actiunea hormonilor, nutrientilor sau stresului oxidativ). In fiecare zi bem apa sau consumam alimente suculente pentru a ne completa rezervele metabolice. Dar din ce este facuta apa pe care o bem? E in regula sa ne hidratam cu apa de la robinet sau e necesar sa bem exclusiv apa imbuteliata? Dintre nenumaratele oferte de apa existente pe piata pe care anume o alegem? Iata citeva intrebari la care merita sa cautam raspunsuri.

Ce este apa

Multe secole apa a fost considerata a fi un simplu element chimic. Abia in 1781, fizicianul englez H. Cavendish a descoperit ca apa se formeaza prin explozia unui amestec de hidrogen si oxigen, cu ajutorul scinteii electrice. In 1783, Lavoisier a repetat experienta, realizind pentru prima oara sinteza cantitativa a apei. S-a stabilit atunci ca 2 gr de hidrogen se combina cu 16 gr de oxigen pentru a da 18 gr de apa. Mai tirziu, in 1805, Humboldt si Gay-Lussac au aratat ca apa este formata din doi atomi de hidrogen si un atom de oxigen. Dar numai apa distilata are aceasta formula.

In natura, date fiind interactiunile cu mediul, nu exista apa pura, ci contine gaze, substante minerale si organice dizolvate in suspensie. Pina si apa de ploaie, care, logic gindind, ar trebui sa fie cea mai curata apa naturala cu putinta (datorita fenomenului de distilare naturala) poate prezenta, dizolvate, anumite impuritati, ca urmare a contactului prelungit cu aerul. In natura, apa contine urme de minerale extrem de utile sanatatii noastre, saruri si oligoelemente adunate de pe traseul pe care aceasta il parcurge in sol.

Care este circuitul apei in natura

„Apa, apa, peste tot apa si nici un strop de baut'

Aproximativ 70% din suprafata pamintului este acoperita de apa. Pare mult? Din pacate, numai o mica parte din ea poate fi consumata si numai dupa ce a fost purificata si procesata. Oceanele au o pondere de 97% din totalul de apa, iar gheturile polare isi adjudeca un procent de 2%. Iti imaginezi? Doar 1% din toata apa de pe glob este apa dulce, care provine din lacuri, riuri sau izvoare subterane, iar din acest procent, apa potabila este mai putin de jumatate. Si totusi, apa este cea mai populara bautura de pe glob. La ora actuala exista peste 3.000 de marci de apa imbuteliata, care se consuma in peste 115 tari. Dezvoltarea miraculoasa, rapida si continua a industriei de imbuteliere a apei este un fenomen fara precedent. Iar cel mai straniu amanunt este ca ea s-a dezvoltat in plina perioada de recesiune. In mai toate tarile civilizate oamenii faceau economii, se plingeau de saracie, dar cumparau apa la sticla.

Un alt detaliu surprinzator este ca, in perioada de debut, companiile de imbuteliat apa se laudau cu puritatea apei lor, cind tocmai „impuritatile' (mineralele, oligoelementele) apei minerale constituiau atu-ul de vinzare, ascendentul cel mai important in comparatie cu apa de la robinet, prin beneficiile pe care acestea le aduc sanatatii noastre. Calitatea unei ape minerale este data tocmai de caracteristicile chimice pe care aceasta le preia din sol, de mediul in care e colectata (apa minerala Dorna, Izvorul Alb, de exemplu, este colectata dintr-o zona protejata ecologic, ceea ce inseamna ca nu s-au folosit pesticide, ierbicide sau alte substante toxice pe o suprafata mare in jurul izvoarelor) si de metodele care se folosesc pentru imbuteliere.

Ce scrie pe eticheta

Desi s-au vehiculat nenumarate zvonuri in aceasta privinta, pina la ora actuala nu a fost dat publicitatii nici un studiu care sa confirme faptul ca apa imbuteliata este mai sanatoasa decit cea de la robinet sau viceversa. Stim doar ca, spre deosebire de apa pusa la dispozitie de municipalitate, apa la sticla nu contine floruri sau cloruri. O.K., nu e un lucru de lepadat, dar nici nu e suficient pentru a ne motiva sa alegem o varianta in detrimentul celeilalte. Dar daca inveti sa citesti cu atentie eticheta, vei vedea ca apa imbuteliata nu numai ca iti ofera o varietate mult mai mare de alegere, dar valorile componentelor sale chimice sint cunoscute, in functie de sursele din care este extrasa si de tratamentele aplicate ulterior.

Exista:

Apa minerala si apa de izvor – provin dintr-o sursa subterana (nu o rezerva pu­blica de apa), iar compozitia sa chimica difera de la o zona la alta. Apa minerala, spre deosebire de apa de izvor, are o cantitate mai mare de saruri minerale dizolvate. Apa minerala de calitate este obtinuta prin foraje la mare adincime, care ii asigura stabilitate. Temperatura si continutul de saruri minerale sint constante, indife­rent de conditiile climaterice de la suprafata. Daca apa minerala este colectata dintr-o zona declarata rezervatie naturala (ca in cazul apei Dorna, Izvorul Alb), straturile minerale subterane ce ii asigura filtrarea vor fi mentinute in cea mai buna stare, asigurind o protectie eficienta impotriva oricarei contaminari microbiologice.

Apa plata imbuteliata – poate proveni din orice sursa de apa (inclusiv o rezerva publica sau direct de la robinet) si poate fi distilata sau prelucrata in orice fel.

Apa glaciara – provine dintr-un ghetar (e considerata a fi una dintre cele mai pure surse de apa din lume).

Apa naturala (minerala sau plata) – provine dintr-o sursa subterana si nu i s-a aplicat nici un tratament suplimentar (singurele proceduri admise sint filtrarea si inlaturarea excesului de fier).

Apa purificata/distilata – este o apa obisnuita, purificata prin metode dure, ce elimina continutul de minerale si microorga­nisme, lasind apa in starea ei pura. Nu contine mai mult de 10 mg/l solide dizolvate. Mai exista ape ozonizate (li s-a adaugat ozon pentru a distruge bacteriile), reminera­lizate (dupa filtrare, mineralele au fost adaugate din nou) sau superoxigenate (li s-a adaugat oxigen, care, din pacate, se imprastie imediat ce ai deschis dopul).

Apa pura – a bea sau a nu bea

Intreaba de ce cumpara oamenii apa demineralizata sau sisteme de purificare a apei si vei primi, invariabil, acelasi raspuns: „Stiu ca exagerez, dar lumea e atit de poluata cu tot felul de chimicale, clor, flor si me­tale toxice, incit mi-e teama. Beau apa curata pentru sanatatea mea.' Din pacate, ade­varul e cu totul altul. Apa ideala pentru organismul uman este cea din care s-au scos toate elementele agresive si dau­na­toare, dar au ramas mineralele benefice. „Mineralele din apa sint absorbite mult mai repede si mult mai complet decit cele din alimentatie', declara Dr. John Sorenson, o autoritate in domeniul metabolismului mine­ral. Or sistemele de purificare a apei inlatura totul din apa, fara a face deosebirea intre bacterii si minerale.

O astfel de apa… plata (in sensul negativ al cuvintului) nu poate sustine viata nici macar intr-un acvariu cu pesti, pentru ca orice vietate are nevoie de minerale pentru a se dezvolta. Functiile celulare trebuie sustinute, iar organismul tinde sa compenseze ca­rentele din alta parte. Daca iti imaginezi ca e suficient sa iei suplimente nutritive pentru a echilibra lucrurile, gindeste-te inca o data. O lege simpla a biochimiei spune ca, daca organismul pierde prin procesele metabo­lice o substanta, aceasta trebuie inlocuita exact in aceeasi forma in care a fost eliminata.

Apa minerala contine, dizolvate, anumite substante care ii altereaza gustul, dar ii ofera valori terapeutice. Sarurile, compo­nentii de sulf si gazele sint citeva dintre elementele esentiale ce pot fi dizolvate in apa.

Calciul – este unul dintre elementele cele mai raspindite de pe pamint. In orga­nismul uman intra in compozitia oaselor si dintilor, regleaza coagularea singelui, controleaza functionarea sanatoasa a sistemului nervos. Majoritatea apelor mi­nerale sau de izvor contin ioni de calciu. Nu se cunosc pe deplin efectele secundare ale consumului de apa dura (cu o concentratie prea mare de calciu si magneziu) din punctul de vedere al functionarii organelor interne, dar stim ca apa dura, folosita topic, creeaza probleme dermatologice.

Magneziul – Este foarte important pentru sustinerea functiilor metabolice si pentru buna functionare a sistemului nervos si muscular. Aportul zilnic recomandat este de 150-500 mg.

Sodiul – este un element frecvent intilnit in biosfera (in forma pura) sau in natura (sub forma de sare – NaCl). Corpul nostru contine in medie 100 gr de sodiu. Este un foarte bun regulator metabolic si un stimulent al sistemului nervos si muscular. Datorita dietei noastre bogate in sare (mai ales in tarile industrializate), se recomanda consumul de apa minerala cu un continut scazut de sodiu, mai ales pentru hipertensivi sau copii.

Cromul – este un oligoelement esential pentru organismul nostru, cu conditia sa nu fie folosit in exces si sa nu fie preluat din anumite combinatii toxice sau cancerigene (de cele mai multe ori prezente in mediile poluate).

Cuprul – desi este un element deosebit de important pentru sanatatea plaminilor si rinichilor, in doze mari devine toxic.

Fierul – Oricine stie cit de important este fierul in alimentatie, mai ales pentru buna dezvoltare a copiilor sau femeilor. Aportul zilnic recomandat este de 10mg. Apa potabila contine cantitati mici de fier, dar o posibila crestere a acestei concentratii nu ridica probleme de sanatate, chiar daca apa nu are un gust si o culoare prea placute.

Clorul – Intra in componenta lichidelor organice. Doza zilnica recomandata pentru NaCl este de 7-15 g.

Manganul – In general aporul zilnic recomandat (2-3 mg) este acoperit fara probleme din alimentatie. Fara a fi in mod obligatoriu daunatoare, concentratia excesiva de mangan da apei un gust si o culoare neplacuta.

Seleniul – Este un antioxidant foarte valoros (cu efect antiageing si impotriva ra­dicalilor liberi), dar poate deveni un element toxic, daca este consumat in doze mari. Carenta de seleniu creste riscul aparitiei tumorilor sau afectiunilor cardiovasculare.

Florul – Ei bine, aici intram pe un teren minat, deoarece parerile specialistilor sint impartite. Unii nutritionisti sustin ca suplimentarea cu flor este necesara pentru sanatatea oaselor si dintilor, altii cred ca este complet nefolositoare in dieta adultilor. Florul interac­tioneaza foarte usor cu alte elemente. In 1945, in Statele Unite a fost adaugat in apa potabila. Experimentul a fost preluat apoi de Australia si Marea Britanie cu scopul declarat de a preveni problemele dentare. In schimb florizarea apei este prohibita in Belgia, Danemarca, Olanda si Franta. Problema e ca dozele eficiente pentru sanatate sint foarte apropiate de valorile toxice. Supradozarea poate determina probleme osoase, patarea smaltului dintilor, osteoscleroza, afectiuni neurologice sau probleme renale (potrivit ultimelor studii, 10% din cantitatea de fluor se depune in rinichi). Excesul de flor poate avea efecte negative asupra sistemului nervos central, determinind modificari de comportament, iar in cazul femeilor insarcinate afecteaza dezvoltarea fatului. Din fericire, compusii de flor existenti in apa minerala sint complet diferiti de cei existenti in apa potabila de la robinet, unde exista multe deseuri industriale greu de digerat.

Prin urmare, nu e suficient sa ai o dieta echilibrata si sa-ti bei cei doi litri de apa recomandati zilnic. Pentru a avea garantia unei vieti sanatoase e nevoie sa citesti cu atentie eticheta de pe produs. Si odata ce ai gasit apa perfecta pentru tine, nu o mai lasa.

Arhiva revistei ELLE

Foto: Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK