Analizele medicale – necesare si obligatorii

Exista situatii in viata in care trupul nostru este destinul nostru', spunea Jean Améry, un celebru scriitor din perioada Rezistentei franceze. In liceu, cind am auzit pentru prima data aceste cuvinte, am fost data afara din clasa pentru „vehementa si imaturitatea' cu care am combatut afirmatia. De atunci au trecut suficient de multi ani pentru a presupune ca m­-am maturizat, dar si azi, ca si atunci, cred cu tarie ca destinul si-l face omul. Sau, cel putin, il poate schimba. Mai ales cind e vorba de sanatate. Totul e sa poti fi cu un pas inaintea sortii. In lumea medicala, aceasta presupune sa-ti respecti organismul si sa-ti faci analizele la timp.

„E bine sa mergi la medic o data pe an, chiar daca nu te simti bolnava. Fiecare pacient ii poate solicita medicului de familie, o data pe an, un bilet de trimitere pentru analize de singe, compensate de Casa Nationala de Asigu­rari de Sanatate, indife­rent daca starea lui fizica generala este buna. CNAS a incheiat contracte cu toti medicii de familie si cu diverse laboratoare unde aceste analize se pot face in regim de gratuitate. Deci a-ti face anual analizele uzuale nu este un moft, nu este un lux, ci este dreptul tau', declara Victoria Asanache, director de programe la Fundatia Renasterea.

„Medi­cul de fa­mi­lie are obligatia sa in­ter­pre­teze apoi rezultatele acestor analize, sa in­formeze pacientul in totalitate asupra starii sale de sanatate si, atunci cind se cere, poate sa recomande mai departe un alt set de analize, care vor fi urmarite, de aceasta data, de un medic specialist.' De aceeasi parere este si Dr. Olar Viorel, medic primar, seful Sectiei de Pneumologie de la Spitalul Militar, Bucu­resti. „Trebuie sa acordam o importanta deosebita sanatatii noastre, dar fara sa devenim ipohondri. Pina la 40-45 de ani, ne consideram in deplinatatea for­telor fizice si psihice si tindem sa ne­glijam anumite simptome relativ banale: o durere de cap, o astenie fizica, o durere de stomac, o tulburare a tranzitului intestinal sau o pierdere/crestere in greutate, inexplicabila prin aportul alimentar cu care ne-am obisnuit. Totusi, ele pot indica anumite modificari metabolice, anumite suferinte ale organismului, care, daca nu sint descoperite si tratate, se pot transforma in boala. Iata de ce controlul medical anual si un set de analize uzuale, uneori, iti pot salva viata.'

Brrr! Suna infricosator, dar in fapt e o poveste banala, pe care, sint convinsa, ai trait-o de zeci de ori pina acum. Exa­me­nul clinic medical incepe cu… o discutie de genul „hai sa ne cunoastem mai bine', ce poarta numele pretentios de „anamneza' (un set de intrebari le­gate de istoria ta medicala – boli, operatii, alergii; istoria medicala a familiei tale – rudele de gradul I; si stilul de viata, medicamentele folo­site etc.). Urmeaza faza 2: „ne-am cu­noscut, ne dezbra­cam' (nu, nu de tot!), adi­ca un control de rutina, care include controlul inimii si al vaselor de singe prin ma­surarea tensiunii arteriale, controlul pla­minilor si al ficatului. In functie de bolile suferite anterior sau de felul in care arati si te simti in prezent, medicul poate de­cide daca sint necesare alte investigatii medicale de specialitate.

„Anali­zele uzuale, ne lamureste Dr. Olar, ne dau un tablou mai exact privind starea gene­rala a persoanei respective. Acestea includ analize de laborator: hematologie – hemoleuco­grama (pentru a de­pista existenta unei anemii, a unei infectii, o stare inflamatorie sau o tulburare de coagulare a singelui – sa nu uitam ca depistarea unor boli gra­ve, precum SIDA, pleaca in diagnostic de la o simpla hemograma); viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) – un indicativ esential pentru depistarea infectiilor sau inflamatiilor diferitelor organe sau tesuturi, dar si a unei neoplazii), valoa­rea glice­miei (poate de­pista la timp un diabet); probe hepatice simple – tran­saminaze, bilirubi­na etc. (ne ghidea­za in diagnosticul precoce al hepatitelor cronice, in special C si D, care de cele mai multe ori nu se manifesta clinic si de aceea bolnavii sint depis­tati la distanta de ani si chiar zeci de ani de la puseul acut al bolii); probe renale – ureea, creatinina si sumarul de urina (care evidentiaza fie o infectie urinara sau o litiaza renala, dar si boli grave, precum insuficienta renala).

Pe linga investi­gatiile de laborator, orice persoana sanatoasa trebuie sa-si faca anual o radioscopie pulmonara, o electrocardiograma, o eco­gra­fie abdominala, iar femeile, in plus, trebuie sa solicite o ecografie a sinilor si un examen ginecologic.' Ups! Si iata ca – vrem, nu vrem – am ajuns la unul din „deliciile' vietii noastre de femei moderne si responsabile, vizita la ginecolog. Desi sint convinsa ca iti face mult mai multa placere sa cureti ceapa decit sa stai pe spate, goala de la briu in jos, cu picioarele fixate in suporturile reci ale mesei ginecologice, te sfatuiesc sa-ti invingi repulsia, sa-ti iei doza de Extra­veral si sa te programezi frumusel la ginecolog.

Pentru ca, uite ce spun medicii: „La inceperea vietii sexuale sau dupa im­pli­nirea virstei de 18 ani, orice femeie trebuie sa faca un set de analize de singe si un control ginecolo­gic, care se repeta anual'. De ce? Pentru ca odata cu ince­pe­rea activitatii sexuale esti expusa bolilor cu transmitere sexuala (printre care si infectia cu virusul papiloma, care creste riscul aparitiei cancerului cervical). Sau e foarte posibil sa vrei sa folosesti pilule contraceptive, iar medicul tau (pe care e obli­gatoriu sa-l consulti in aceasta problema) trebuie sa stabileasca indicatia sau contraindicatia pentru contraceptia hormonala (acelasi lucru se recomanda la inceperea unei terapii de substitutie hormonala, la menopauza) sau, dimpotriva, s-ar putea sa-ti doresti sa ramii insarcinata si trebuie depistate toate problemele care ar putea impiedica instalarea sau evolutia unei sarcini.

Ce presupune examenul ginecologic anual? O palpare prin tuseu vaginal a ute­rului si a ovarelor, examen vaginal, exa­menul sinului si examenul cito-vaginal. Testul Babes-Papanicolau, mai pe intelesul nostru. Cel mai bun moment pentru programarea examenului ginecologic este la 7-8 zile dupa menstruatie, deoarece sinii si ovarele sint sensibile la palpare si nu exista singe menstrual care sa modifice exa­menul Papanicolau. Cu 24 de ore inaintea testului este interzisa toaleta vaginala sau contactul sexual, deoarece alte­reaza interpretarea probelor.

„Din punc­tul de vedere al pacientei, testul Papanicolau este extrem de simplu: cu o periuta speciala sau cu o spatula se recolteaza secretie de la nivelul colului', explica Dr. Lorena Turculet, medic primar ob­stetrica si ginecologie, Spitalul Filan­tropia. „Din punctul de vedere al medicului, este o metoda de diagnosticare foarte utila (din pacate, de o acuratete discutabila), care poate sa indice din vreme acele modificari celulare care ulterior pot evolua spre cancer la nivelul colului uterin.'

Ce poti depista cu ajutorul acestui test-minune? O infectie cu candida sau trichomonas (cam 75% dintre femei au o asemenea bucurie in viata) sau o inflama­tie nespecifica a cervi­xului (care poate fi determinata de orice, de la o simpla reac­tie alergica la spermicid, pina la reactia inflamatorie produsa de sterilet). Poate arata o infectie cu virus papiloma (in acest caz se recomanda repetarea testului la 3 luni si, eventual, o colposcopie – exame­nul microscopic al colului). In cazurile ne­fericite, poate indica o displazie medie sau severa a colului – celulele de la suprafata colului prezinta modificari anormale. Nu, nu e cancer, dar poate exista nesansa ca situatia sa evolue­ze spre asa ceva.

Colposcopia e obligatorie, urmata eventual de o biopsie. Pentru con­fir­mare se recomanda un alt test – sau chiar cancer (diagnosticul se confirma prin colposcopie si biopsie). Frecventa ulterioara a testului se stabileste, asadar, in functie de rezultat. Daca primele teste, repetate la interval de un an, sint negative, repetarea lor se face la interval de trei sau patru ani. Daca pina la 65 de ani toate rezultatele au fost negative, teoretic, testul nu mai e necesar. Practic, insa, pentru siguranta pacientei, examenul se poate repeta din cind in cind.

„Rezul­tatele tuturor teste­lor trebuie pastrate, pentru ca in permanenta sa se poa­ta face o re­ferire la ana­liza anterioara. Fiecare mo­dificare aparuta in organism ridica un semn de intrebare, iti da o indicatie si trebuie interpretata', declara directorul Fundatiei Renasterea. „Sanatatea genitala si sanatatea sinilor trebuie controlate si supravegheate in tandem', spun specialistii Fundatiei Renaste­rea. Asadar, tot dupa inceperea vietii sexuale, devine obligatorie autoe­xami­narea sinilor o data pe luna si o ecografie de sin o data pe an. „In programul de screening pentru prevenirea cancerului de sin, femeilor pina la 40 de ani li se recomanda o ecografie de sin anuala. La 40 de ani se face o mamografie de referinta. Ecografiile se pot face anual. Mamo­grafiile, numai 20 in intreaga via­ta', ne spune Dr. Lorena Turculet. „Dar me­toda standard pentru depistarea cancerului de sin, cea care are cea mai mare acuratete, este mamografia.'

Au­toe­xa­minarea sinilor se face in fata o­glinzii, cu miinile pe linga corp, deasupra capului, si apoi apasate puternic pe sol­duri, pentru a permite contractia mus­chilor pectorali. Trebuie urmarite di­men­siunile si forma sinilor, eventualele proeminente sau asimetrii, aspectul tegumentelor. Apoi, in pozitie culcat pe spa­te, pune sub umarul drept un prosop cu o perna si tine bratul drept sub cap. Pal­peaza sinul drept cu mina stinga. Apasa usor, cu miscari circulare, incepind de pe circumferinta si apropie-te de mamelon, descriind cercuri concentrice. La dus, ridica bratul sting. Cu degetele miinii drep­te palpezi usor sinul sting, centi­metru cu centimetru, pentru a de­pista orice modificare de tesut mamar. Ma­nevra se repeta si pentru sinul drept.

Ai descoperit ceva? In general, forma­tiu­nile canceroa­se au trasaturi particulare: sint dure, imobile, nedureroase si izolate, dar chiar da­ca nodulul tau e complet diferit fata de aceasta descriere, e cazul sa te prezinti de urgenta la medic. Care medic? Ideal este sa te adresezi ginecologului sau unui specialist in senologie. Dar chiar si un medic de familie sau o asistenta medicala sint in ma­sura sa iti confirme daca ceea ce ai sim­tit este un nodul sau o simpla autosu­gestie si pot sa iti recomande un specialist. Acestuia pregateste-te sa-i spui totul, cu lux de amanunte: ce ai observat, cind ai depistat nodulul, ce simptome il insotesc (mincarime, usturime, durere), cum a evoluat, daca ai avut cazuri de cancer in familie (orice forma).

E foarte posibil ca medicul sa solicite o eco­grafie, mai ales daca ai sub 40 de ani. „Pentru ecografiile de sin se foloseste o sonda speciala, cu o acuratete mai mare, pentru ca exista mult tesut gras. E important ca aceasta sa fie facuta de un medic specialist, cu competenta in senologie. Nu orice persoana care lucreaza cu un ecograf are pre­gatire in acest domeniu', avertizeaza Victoria Asanache.

Daca exista dubii ecografice, medicul iti poate recomanda o punctie. In nodu­lul respectiv se introduce un ac si se extrage o proba de lichid. Daca e chist, acesta se retrage pe masura ce se scoate lichidul (care poate fi limpede sau cu o coloratie maronie). Daca lichidul scos contine singe sau tesut, e posibil sa se solicite o noua punctie si, eventual, o mamografie. Biopsia se face numai in cazul in care rezultatul mamo­grafiei es­te, la rindul lui, suspect. Cum decurge o mamografie? Destul de simplu si nedureros. Pentru acuratetea rezultatelor, se recomanda sa te prezinti la mamografie imediat dupa oprirea singerarii menstruale si sa nu folosesti in ziua aceea nici un fel de produs cosmetic in zona sinilor sau a axilei, deoarece acestea pot aparea pe film. Sinii sint pusi pe rind intr-un aparat, care ii apasa vertical si orizontal. De obicei, rezultatul mamografiei se obtine pe loc, dar trebuie inter­pretat de un medic specialist in seno­logie. Si apoi, daca simti nevoia, de inca unul. Si de inca unul. Caci, asa cum spune doamna Victoria Asanache, „o femeie care si-a descoperit o problema de sana­tate, de orice natura, trebuie sa se gin­deasca de 10 ori, sa consulte atiti medici citi doreste, cit mai specializati pe structura respectiva, si abia apoi, in deplina cunostinta de cauza, sa ia o hotarire, pentru ca niciodata sa nu aiba nimic sa-si reproseze'.

Arhiva revistei ELLE
Foto: Shutterstock  

Vezi şi cum se poate schimba medicul de familie – procedura și actele necesare!

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK