Treaba cu sportul de dimineață sună bine, mai ales în teorie. Cu practica… e puțin mai complicat. Și e normal să fie așa. Cine ar vrea să renunțe la jumătate de oră în plus de somn pentru ceva ce presupune efort? Hai să fim serioși! Dar pe mine mă fascina treaba cu alergatul matinal. Mi se părea ceva exotic, de ce să nu recunosc.
Știi acele persoane foarte de succes, care au viața pusă în ordine, un apartament drăguț și un job al visurilor lor? Ei, acele persoane (cel puțin în filmele și serialele pe care le-am văzut eu – Harvey Specter, anyone?) aleargă dimineața. O fac în Central Park în New York, dar să nu crezi că ăla miroase mai bine decât Cișmigiul. Doar sună mai fancy.
Ca să-ți faci o idee, sunt o persoană destul de sedentară. Sau eram – nici nu știi cât am așteptat să spun asta, ha! În general, aleg să stau legumă pe canapea decât să fac ceva productiv pentru corpul și mintea mea. Am încercat, de-a lungul anilor, să merg la sală, să mă înscriu la un sport oarecare (tenis, karate, zumba…), dar nimic nu s-a prins de mine. În afară de schiul sezonier, sportul nu făcea tocmai parte din viața mea. Dar să ne întoarcem la fantezia mea cu alergatul matinal. Am să-ți explic exact cum am reușit să îmi înving lenea și să fac din asta o rutină zilnică – și poate să te inspir și pe tine să faci același lucru. Crede-mă că nu puteam fi mai mândră de reușita mea.
M-am gândit atât de intens la treaba asta, încât mintea mea s-a săturat de mine
Da. A fost un proces extrem de lung, în care m-am documentat, am citit ce era de citit, mi-am imaginat cât de cool aș fi dacă aș face asta și mi-am propus ca de luni să încep. Cu o săptămână înainte fusesem la un magazin de sport ca să-mi iau niște colanți, tricouri, bustiere și teniși. Nu te sfătuiesc să cheltui prea mult pe echipament. Dacă ai două schimburi, e suficient. Un Must-Have, dacă vrei, e husa pentru telefon, pe care ți-o prinzi de braț și pe care o găsești mai peste tot unde comercializează echipamente sportive. Eu nu pot alerga fără muzică și mă enervează să-mi țin telefonul în mână în timp ce alerg. Asta dacă ești muritor de rând și nu-ți permiți ultimul iWatch care știe să funcționeze și fără telefonul tău prin apropiere și să se conecteze la căștile alea șmechere fără fir. Eu sunt muritor de rând. Așa că husa de aprox. 30 de lei își face treaba.
Trecând la momentul cu pricina, acea dimineață superbă de luni, mi-am pus ceasul să sune fix la 6:00. Și l-am lăsat pe masă, undeva departe de pat, ca să fiu nevoită să mă scol. M-am trezit la 5:58 buimacă, fiind convinsă că nu l-am auzit sau că alarma nu s-a declanșat – ceea ce e practic imposibil cu noile tehnologii – și am fugit spre telefon. Ăla, fix ăla a fost semnul. M-am trezit fiindcă mintea mea s-a săturat de mine și mi-a dat un imbold. M-am echipat rapid cu hainele pregătite de seara, și am ieșit pe ușă. Și asta a fost.
Mi-am rezolvat problemele cu somnul și m-am disciplinat
Ăsta cred că e unul dintre beneficiile pe care eu le apreciez cel mai mult la alergatul matinal. Pe lângă faptul că, de nevoie, mă culc la ore mult mai decente (maxim 23:00), somnul meu a devenit atât de profund și odihnitor, încât nu mă mai trezesc obosită după 10 ore de dormit, sau, după caz, după patru. Pentru că, da, atât de haotic era programul meu. Mai mult, nu mai am fața sau mâinile umflate dimineața, iar pielea mea parcă a căpătat o elasticitate aparte – probabil exagerez, dar eu asta văd. Practic, am scăpat de retenția de apă oribilă cu care m-am confruntat ani de zile și care mă teroriza.
Mi-am corectat poziția corpului și am ajuns să îl apreciez enorm
O altă chestiune cu care se confruntă probabil orice milenial care lucrează într-un birou, la un computer, pe niște scaune absolut sinistre, este poziția grozav de greșită și nenaturală pe care o are. Și eu mă încadrez perfect în această categorie și mă îngrozea gândul că la 20 și ceva de ani, eu mă plâng de dureri de spate mai rău ca bunică-mea. Așadar, iată că alergatul matinal nu numai că mi-a corectat poziția, dar mi-a oferit și o postură mai dreaptă și mai grațioasă. Iar în ceea ce privește limitele corpului, îți spun că e o satisfacție enormă să vezi că reușești să alergi susținut câte un minut în plus în fiecare zi, sau câte o sută de metri mai mult fără să te oprești să-ți tragi sufletul. Și abia așa realizezi că corpul tău e în stare de mai mult decât ți-ai fi imaginat. Practic, cred că ăsta a fost, cu adevărat, momentul în care am ajuns să-mi iubesc corpul. E mai puternic, fizic și psihic.
Alergatul matinal = Adio stres și anxietate
O altă treabă cool cu sportul de dimineață e faptul că îți dă un high pentru întreaga zi. Pe lângă boost-ul de energie, mai e și vorba de eliminarea stresului și a anxietății, care, pentru mine nu sunt „doar' niște alte probleme, ci lucruri care m-au băgat în spital. După cel de-al doilea atac de panică de anul acesta – și menționez că nu mai avusesem de ani de zile, după ce m-am luptat greu cu ele în trecut – mi-am dat seama că stresul zilnic de la job combinat cu haosul de zi cu zi mi-au dat ca rezultat o gastrită pe fond nervos de care, sincer, nu eram curioasă. Dar s-a întâmplat. Și, bineînțeles cu niște schimbări și de ordine în dietă, alergatul matinal m-a adus în punctul în care anxietatea provocată de job nu mai există – nu pentru că jobul a devenit mai puțin stresant, ci pentru că mindset-ul meu e de așa natură acum, că nu mai reușește să mă afecteze. Iar sentimentul e extraordinar.
Cu motivația corectă, se transformă din chin în eliberare
Niciodată nu mă culc seara cu gândul că iarăși TREBUIE să mă trezesc dimineața să alerg. Ci mă culc seara și mă trezesc, totodată, dimineața cu gândul că VREAU să alerg. Asta e diferența. Și atunci, automat, alergatul matinal se transformă din chin în eliberare, plăcere, ca o dependență… sănătoasă. Propune-ți o provocare personală și încearcă să o faci timp de o săptămână. Vei vedea că după ce treci de primele zile, lucrurile nu ți se vor mai părea atât de complicate. Începuturile sunt mereu cele mai grele.
Citește și:
5 sfaturi care te vor ajuta sa alergi mai bine
Foto: Shutterstock