Acest experiment făcut în Japonia îți arată cât de ușor se răspândește coronavirusul – și ce poți face în această privință

Am auzit de atâtea ori sfatul cu privire la faptul că, în cazul în care tușim sau strănutăm, să folosim un servețel de unică folosință sau să ne acoperim gura și nasul cu pliul cotului pentru a evita răspândirea coronavirusului.

Un experiment făcut recent în Japonia sugerează însă faptul că infectarea cu noul coronavirus se poate propaga doar prin simpla conversație cu o altă persoană.

Folosind dispozitive performante, precum camere video HD şi lumini laser, televiziunea publică japoneză NHK a realizat un experiment împreună cu un grup de cercetători pentru a capta mişcarea micropicăturilor – acele particule care sunt mai mici decât a mia parte dintr-un milimetru.

Ei au descoperit faptul că aceste micropicături sunt emise de fiecare dată când vorbim şi, cu cât vorbim mai tare, cu atât mai multe sunt emise. Astfel că. simplul fapt că doi oameni stau la o distanţă normală şi poartă o conversaţie poate foarte uşor să ducă la o infectare, arată studiul, publicat pe site-ul World Forum Economic.

Cercetările vin să întărească mesajul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii care recomandă ca oamenii să păstreze cel puţin 1 metru distanţă socială, tot timpul. De asemenea, se pune accent și pe importanța aerisirii constante a camerelor.

Amenințarea care plutește în aer

Studiul aruncă o nouă lumină asupra modului rapid în care se răspândește coronavirusul. Cercetările anterioare s-au concentrat pe strănutat şi tuşit, care emit picături mai mari de 1 milimetru, care pot fi observate folosind o cameră video obişnuită. NHK a descoperit că picăturile din strănut cad rapid pe pământ şi nu foarte departe de persoana respectivă, chiar și atunci când acea persoană se află în aer liber.

Însă micropicăturile plutesc în aer. Mai mult decât atât, un singur strănut sau un singur tușit produce 100.000 micropicături. „Micropicăturile pot purta mulţi viruşi”, afirmă Kazuhiro Tateda, şeful Asociaţiei pentru Boli Infecţioase din Japonia. „Le producem atunci când vorbim tare sau când respirăm greoi. Cei din jurul nostru le inhalează şi aşa se răspândeşte virusul. Începem abia acum să vedem acest risc”.

Un pericol invizibil

Cercetătorii japonezi au simulat o situaţie cu 10 oameni aflați într-un spaţiu închis – de mărimea unei săli de clasă obișnuite. Când o persoană tuşeşte, așa cum era de așteptat picături mai mari cad pe pământ în decursul unui minut.

Însă, la 20 minute după acel tușit, micropicăturile încă plutesc în aer şi s-au împrăştiat în întreaga încăpere. Cu toate acestea, atunci când o fereastră a fost deschisă, microparticulele au fost rapid absorbite în afară de circulaţia aerului. Orice adiere de aer ne scapă, astfel, de aceste picături extrem de uşoare și de periculoase.

„Ce e important e să creăm două deschideri ca posibilităţi de aerisire. Faceţi asta măcar o dată pe oră. Scade considerabil riscul infecţiei”, a explicat Tateda. Cercetătorii japonezi au mai precizat că purtarea unei măşti reduce împrăştierea acestor microparticule, protejând atât vorbitorul cât şi ascultătorii săi de riscul infectării cu coronavirus.