90% transpiratie, 10% inspiratie

Ma intorc acasa peste trei zile. Nu te spala', ii scria Napoleon iubitei sale Joséphine acum cateva secole. Iata un mesaj care ar trimite orice femeie care e in toate facultatile mintale in exil social de dragul amorului sau la consilierul de cuplu. Desigur, putem crede ca liderul francez avea un gen de fetis pentru odoarea corporala a sotiei sale sau ca oamenii, pe vremea aceea, nu aveau conceptul de igiena. Dar poate, totusi, e altceva la mijloc. Desi omenirea are o relatie foarte veche cu parfumul, fie sub forma de fum, de esente sau de uleiuri, pana la formulele volatile din ziua de azi, produsele cosmetice care ne inhiba sau ne inlatura mirosul corporal s-au inventat prin anii 40.

De atunci si pana acum, majoritatea lumii a inteles necesitatea lor si a slavit aceasta inventie menita sa ne asigure o aroma proaspata pe tot parcursul zilei. Dar, pe de alta parte, ne-a ridicat si multe semne de intrebare. Cum e corpul nostru influentat de substantele chimice din deodorante? E OK sa ne blocam porii cu antiperspirante? Ne mai detoxifiem corect? Ne periclitam sanatatea folosind produse ce contin aluminiu si parabeni?

Oare modificandu-ne aroma personala (sa zicem asa) schimbam mesaje chimice incerte cu cei din jurul nostru? Teoriile sunt multe, parerile sunt contradictorii, iar studiile insuficiente. Acest subiect e ca un nod gordian care ar putea fi retezat doar daca am suferi toti o mutatie genetica spontana si de maine ne-am trezi mirosind a trandafiri. Insa intre timp, tot ce putem face e sa cercetam.

Deodorantele, moartea pasiunii?

Una dintre cele mai controversate teorii ale conspiratiei e ca toate produsele care ne altereaza odoarea corporala ne dezbraca, de fapt, de mesajele chimice pe care le transmitem celor din jur. Scopul vehiculat? Limitarea puterii femeii asupra barbatului in societatea moderna. Imi este greu sa cred ca e vreun strop de adevar in asta, din moment ce si barbatii folosesc deodorante. Drept consolare, se speculeaza ca de-a lungul evolutiei ne-am fi pierdut abilitatea de a comunica prin miros, cum procedeaza celelalte mamifere.

Insa numeroase surse indica faptul ca, desi poate ne-am diminuat acest simt, el inca exista. „Omul este, in mare parte, o fiinta vizuala. S-ar parea insa ca, in interactiunile cu semenii sai, mirosul joaca un rol crucial. Substantele studiate intra in categoria hormonilor sexuali – androstenona, androstenolul, androstadienona, estratetraenolul. Unul dintre efectele acestor factori chimici ar fi reglarea ciclurilor menstruale la femei. Studii imagistice au aratat ca substantele din aceasta categorie stimuleaza anumite zone ale creierului responsabile, se pare, de comportamentul sexual. Mai mult decat atat, aparent feromonii ar contribui la raspunsul organismului in stari de alerta, amplificand receptivitatea omului la stimuli discreti din mediu care pot atentiona asupra unui eventual pericol.

S-a pus in discutie chiar si modificarea mirosului in functie de starile emotionale, indicand iarasi o posibila implicare a feromonilor. Glandele sudoripare apocrine axilare sunt responsabile in mare masura de excretia lor; produsul acestora, in contact cu bacteriile de la suprafata pielii, elibereaza mirosul caracteristic ce ar atrage persoanele de sex opus. Iar transpiratia e unul dintre mesagerii importanti prin care transmitem persoanelor din jur disponibilitatea noastra', spune dr. Sabina Chivu, medic specialist in endocrinologie in reteaua privata de sanatate „Regina Maria.

Insa ce e si mai interesant e ca sistemul nostru imunitar, in functie de rezistenta lui, determina tipul bacteriilor care traiesc pe pielea noastra, conform unui specialist citat in documentarul Science of Sex-Appeal realizat de Discovery Channel. OK, poate mi se pare regretabil ca relatia cu deodorantul imi blocheaza mesajele de atractie catre sexul opus, dar faptul ca pot transmite cuiva, fie si la nivel subconstient, informatii despre toata istoria mea genetica mi se pare o invadare a intimitatii. La fel de intimidant precum faptul ca transpiratia poate sa ma dea de gol atunci cand imi este frica, atunci cand ma simt vulnerabila sau stresata.

Dr. Harald Büttner, reprezentant al Institutului de Cercetare si Dezvoltare Produse Beiersdorf, mi-a explicat ca e o mare diferenta intre transpiratia normala, cauzata de un surplus de efort, si cea care isi gaseste radacinile in stres si anxietate. „Transpiratia cauzata de miscare sau de un surplus de caldura este produsa de glandele sudoripare ecrine si e formata in principal din apa si o cantitate redusa de proteine si lipide. Iar cea provocata de stres, pe de alta parte, vine atat din glandele sudoripare ecrine, cat si din glandele sudoripare apocrine, care elibereaza o cantitate mult mai mare de lipide si proteine. Aceste substante, fiind magneti pentru bacterii, vor avea prin descompunere un miros mult mai pregnant', explica dr. Büttner.

Pentru a demonstra aceasta teorie, Beiersdorf, in colaborare cu Dacro (Diagnostic Assessment and Clinical Research Organization) a dezvoltat testul „Schwitztest' care a monitorizat reactiile fizice ale unor subiecti pe parcursul unor interviuri stresante. Raspunsul Beiersdorf pentru problema transpiratiei negative e deodorantul NIVEA Stress Protect, un produs creat special pentru a oferi un scut impotriva odorii produse de corpul nostru in conditii stresante.

Un chimist care lucreaza in acest domeniu mi-a dezvaluit recent ca exista o asa-numita gena care atrage atacurile semenilor si care, desigur, se manifesta prin transpiratie. Informatiile nou acumulate ma fac sa vad deodorantele cu alti ochi, ca pe un factor care ne ofera tuturor sanse egale, ca un fel de comunism olfactiv. Insa ce e si mai surprinzator e ca unii oameni folosesc deodorantul zilnic fara macar sa aiba nevoie de el, conform unui studiu publicat pe 17 ianuarie a.c. in The Journal of Investigative Dermatology. E vorba despre niste persoane pe pielea carora nu traiesc anumite bacterii saprofite ce descompun transpiratia.Inainte sa te entuziasmezi, afla ca doar 2% din procentul norocosilor traiesc in Europa, majoritatea fiind coreeni sau chinezi, ceea ce ne dezvaluie legatura imuabila dintre alimentatie si un corp detoxifiat, sanatos. Cum poti sa afli daca ai mostenit aceasta gena? Raspunde-ti la intrebarea: „Ceara din urechile mele e alba?'. Daca nu, ei bine, n-ai castigat loteria genetica a puritatii.

Dar, desi rigorile societatii moderne nu ne permit sa iesim la interval cu mirosul nostru natural, care e unic de altfel, dr. Viviana Iordache, medic specialist in dermatologie, ne informeaza ca putem transmite mesaje chimice si fara sa procedam ca Joséphine la cerinta lui Napoleon. „Blocarea axilei cu deodorante si libertatea feromonilor din zona perigenitala si genitala cred ca sunt suficiente pentru ca noi sa putem comunica olfactiv. In mod ironic, atunci cand cineva nu foloseste deodorant si e stresat din cauza posibilei odori, ajunge sa miroasa mult mai urat decat daca nu s-ar gandi la asta. Totusi deodorantele actioneaza pe 10% din suprafata corpului, iar restul de 90% transpira in voie. Mai mult, metodele alternative sunt costisitoare (o injectie cu Botox costa 400-500 de euro si efectul dureaza 6-12 luni)', completeaza dr. Viviana Iordache.

Deodorante, antiperspirante si glande

Intotdeauna m-am intrebat ce inseamna ca un deodorant sau un antiperspirant are efect care dureaza 48 de ore? Adica cine ar sta fara sa-si faca dus atata timp in circumstante normale? Insa am aflat ca aceasta mentiune reprezinta doar timpul de actionare pe care produsul a fost testat (de exemplu, in SUA sunt si deodorante testate pe 100 de ore – ce ar insemna sa te bazezi atata timp pe ele?!). Dar indiferent de timpul de testare, diferenta dintre deodorant si antiperspirant sta in mecanismul de actiune al fiecaruia dintre ele. Practic, antiperspirantul contine substante care reduc si blocheaza transpiratia, in timp ce deodorantul permite realizarea acestui proces, eliminand insa sursa mirosului specific.

„Pentru a intelege acest mecanism e bine sa va familiarizati putin cu anatomia glandelor sudoripare. Acestea sunt anexe ale pielii, la fel ca parul sau unghiile, si sunt de doua feluri: glande sudoripare ecrine si apocrine. Cele ecrine se gasesc pe toata suprafata pielii, cu o densitate mai mare la nivelul palmelor, talpilor si in axile. Sudoarea produsa de aceste glande e incolora si inodora, in compozitia ei intrand apa si substantele solubile precum sarea, ureea sau acidul lactic. Acest tip de sudoare are rol in reglarea temperaturii corporale si nu participa la miros. Glandele apocrine sunt cele vinovate de mirosurile neplacute. Acestea sunt localizate la adulti doar in anumite regiuni al corpului – inclusiv axile. Ele sunt inactive pana la pubertate, cand intra in actiune odata cu definitivarea caracterelor sexuale secundare sub influenta hormonilor. Nici aceasta transpiratie nu are initial odoare; aceasta provine din degradarea substantelor descrise sub actiunea bacteriilor de la suprafata pielii.

Prezenta parului axilar inrautateste mirosul, dar nu pentru ca transpiratia e mai abundenta, ci prin acumularea de reziduuri si bacterii la nivelul firelor de par', explica dr. Sabina Chivu. Conform specialistului, glandele sudoripare au un canal excretor, iar unele antiperspirante il blocheaza formand un dop. Anumite saruri continute de antiperspirante au si un efect astringent asupra porului prin care se elimina reziduurile, iar in felul acesta, bacteriile nu mai au cu ce sa se hraneasca, iar mirosul specific nu mai apare.

Dar care sunt consecintele atunci cand ne blocam aceasta cale de detoxifiere? „Prin glandele sudoripare eliminam o parte din deseuri. Persoanele cu arsuri pe suprafete intinse mor pentru ca nu mai reusesc aceasta epurare', spune dr. Viviana Iordache. Insa vestea buna e ca eliminarea toxinelor din corp se face si prin alte cai precum urina, respiratie, menstruatii etc. Conform unor specialisti, utilizarea locala a produselor cosmetice nu ar trebui in mod normal sa aiba un impact major asupra organismului, deoarece acesta ar trebui sa isi gaseasca imediat alte cai de a echilibra metabolismul.

Deci blocarea transpiratiei in zona subratului ar trebui cel mult sa determine o transpiratie mai abundenta in alte zone. Dar anumite surse sustin ca blocarea transpiratiei face ca toxinele rezultate din metabolism sa nu mai fie eliminate prin pielea axilelor, iar in consecinta ele se acumuleaza in zona si pot duce, in timp, la aparitia unor efecte nefaste asupra organismului, deocamdata insuficient cercetate. Ups! Dar exista solutii si mai extreme! Unele persoane apeleaza la inhibarea completa a mecanismului transpiratiei cu ajutorul unei interventii chirurgicale prin care se indeparteaza glandele sudoripare sau se intrerup caile nervoase care le controleaza activitatea. Conform medicilor, consecintele acestei alegeri pot fi deranjante deoarece sudoarea joaca un rol foarte important in reglarea echilibrului termic, iar pacientii pot suferi de uscaciune extrema a pielii si hiperhidroza severa.

Spre deosebire de antiperspirante, deodorantele lucreaza cu bacteriile de la suprafata pielii. Ele modifica mediul de actiune al acestor microorganisme, facandu-l prea acid sau prea sarat pentru ca ele sa mai poata supravietui. Prin acest efect antiseptic, deodorantele taie sursa mirosului, desi nu reduc volumul transpiratiei.

Despre aluminiu, parabeni si alti demoni

In ultimii ani s-a petrecut o revolutie virala impotriva parabenilor si a clorurii de aluminiu continute de deodorante. „Aluminiul este prezent in deodorante in diverse combinatii. El poate afecta tesuturile normale, determinand chiar modificari la nivelul ADN-ului. In concentratii suficient de mici, precum cele continute de produsele cosmetice, el este bine tolerat. S-a discutat insa mult in ultima jumatate de secol despre o posibila legatura intre aluminiu si boala Alzheimer si au fost cateva studii care au incriminat aluminiul in cresterea riscului de aparitie a cancerului mamar.

Insa expertii nu au ajuns la o concluzie acceptata unanim, din lipsa de date. Iar compusii chimici precum aluminiul, parabenii, talcul, triclosanul, propilenglicolul sau ftalatii, luate separat, fiecare s-a dovedit daunator pentru organismul uman in concentratii mari. Dar acest lucru nu se aplica la cantitatile folosite in produsele din industria cosmetica si farmaceutica', spune dr. Sabina Chivu.

Pe Internet am gasit teorii ale conspiratiei ce sustin faptul ca infamii parabeni si temuta clorura de aluminiu sunt, de fapt, tolerate cu brio de corpul nostru, iar ipotezele apocaliptice vehiculate ar fi o lovitura de marketing adresata industriei cosmetice. Doi specialisti diferiti care reprezentau doua brand-uri cosmetice diferite (care nu lucreaza cu parabeni) si-au exprimat off the record ingrijorarea ca sursele care blameaza cele doua substante pentru boala secolului XXI imping industria frumusetii intr-o directie mult mai putin cercetata, deci pe o cale mai putin batatorita. Mi-au explicat pe indelete ca, asa cum unele persoane pot reactiona nefavorabil la anumiti parabeni, altele se pot irita grav de la compusi naturali – cel putin chimicalele prezinta avantajul ca sunt indelung cercetate si studiate.

„Parabenii sunt raul necesar, asigurand stabilitatea unui produs – fara ei nu am avea niste cosmetice care sa stea cu lunile pe raft. In grupul parabenilor se incadreaza si aceste substante foarte disputate. Discutia ce invoca posibilitatea ca utilizarea antiperspirantelor sau a deodorantelor sa poata induce cancerul de san e veche de 15 ani. Un nestiutor arunca piatra si iti trebuie zece savanti sa o scoata din lac. Institutul American de Cancer la San si cel european au desfasurat multe studii multicentrice, fara insa a reusi sa stabileasca o legatura intre aceasta afectiune si utilizarea deodorantelor', spune Mihaela Leventer, medic dermatolog si presedinte al Societatii Romane de Medicina Estetica si Dermatologie Cosmetica si Chirurgicala. Daca totusi iti doresti sa eviti aceste substante, cauta pe eticheta denumirea sau simbolul aluminiului si parabenii (metilparaben, etilparaben, propilparaben, benzilparaben si propilparaben). Decizia iti apartine!

Dar chiar daca am avea convingerea ca acesti compusi sunt OK, trebuie sa recunoastem ca intr-o lume ideala cantitatile de chimicale din deodorante ar fi nule. De fapt, intr-o lume ideala, bacteriile ne-ar transforma transpiratia in apa de roze, dupa cum spuneam la inceputul articolului. Si, inainte sa-mi spui ca-mi las fantezia sa zburde fara lesa, trebuie sa-ti marturisesc ca am aflat de la o sursa din cadrul Beiersdorf ca in prezent se conduc cercetari pentru a se dezvolta o pastila contra odorii corporale. Da, va veni si vremea cand ne vom administra remediul antitranspiratie pe cale orala si cand vom fi la fel de curati precum asiaticii cu gena puritatii corporale. Ma intreb ce se va intampla atunci cu comunicarea prin miros…

Intre timp, daca ne dorim un parfum corporal placut, care sa atraga oamenii chiar si atunci cand procesele chimice din corpul nostru ar vrea sa-i respinga, vom folosi deodorantele, care, precum reteta succesului, actioneaza pe 10% din suprafata corpului in timp ce 90% transpira in voie, dar cu toate astea ne ofera confort olfactiv atat noua, cat si celor din jur.

Ce altceva putem face? Bineinteles, sa ne epilam axila, sa avem o dieta vegetariana si sa evitam picanterii precum usturoiul sau curry-ul atunci cand vrem sa facem o impresie parfumata. Dar cel mai subestimat secret al aromei corporale placute e reteta celebrei Marie-Antoinette. Giles Thevénin, presedintele Casei de parfumuri Lubin, mi-a dezvaluit ca avangardista regina avea o cada superba (care poate fi admirata doar in cadrul vizitelor private din Luvru), in care facea baie in fiecare zi, intr-o vreme in care acest obicei era de-a dreptul exotic. Hai sa sarbatorim faptul ca traim intr-o era privilegiata, in care sapunul si apa calda sunt la indemana majoritatii si putem sa ne dezbracam oricand de stres, frica si tensiune sexuala masurata in feromoni. Pentru ca in fiecare zi sa ne simtim nou-noute, gata sa luam totul de la capat.

Foto: Gabi Hirit

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK