ELLE: Cum te gândești astăzi la intersecția dintre tehnologie și modă, din perspectiva unui designer?
Lucian Broscățean: Una dintre cele mai percutante expoziții despre această temă a fost „Manus x Machina: Fashion in the Age of Technology”, proiect curatorial realizat de Andrew Bolton la MET în New York (2016). În catalog și în video-urile de pe Youtube, curatorul explică această relație extrem de „tensionată” între ceea ce presupun: artizanatul, couture-ul, manufactură și noile aparaturi hi-tech.
Paradoxul modei contemporane este legat de faptul că progresul tehnologic fulminant a generat o întoarcere la procese tehnologice tradiționale, arhaice, pline de emoție autentică. De multe ori am folosit sintagma „perspectivă inversată” pentru a descrie un astfel de „zbor întors”.
Posibilitățile date de noile tehnologii hibridizate cu un demers de tipul „slow fashion” cred că ar putea duce la inovație.
ELLE: Dar din cea a muncii tale de profesor? Cum învață generațiile de astăzi să utilizeze tehnologia pentru a-și stimula creativitatea sau pentru a transforma în realitate lucruri pe care puteam doar să ni le imaginăm cu puțin timp în urmă?
L.B: În Departamentul Modă-design vestimentar UAD Cluj-Napoca, se pune din ce în ce mai mult accentul pe hibridizarea la care făceam referire. Know-how-ul acum e legat atât de învățarea unor metode tradiționale de lucru, cât și de digitalizarea și prelucrarea în programe specializate a unor: schițe, tipare, module de imprimeu, elemente brodate, etc. Noile versiuni ale programelor de prelucrare digitală le permit studenților și masteranzilor să manipuleze imaginile, formele, detaliile și să facă zeci de variante. În același timp, se organizează tabere de creație și/sau workshop-uri prin care experimentează cu: suprafețe textile, fibre, tehnici de vopsire, destrămare, broderie manuală, etc.
Consider că e necesar să existe un constant dialog între toate aceste elemente.
ELLE: Cum ai primit propunerea de a realiza o piesă vestimentară care să fie replicată în realitate augmentată?
L.B: Când mi s-a propus proiectul, acum două luni, am spus da din mai multe motive: mă leagă multe lucruri atât de ELLE (apariții, parteneriate, interviuri, colecția de reviste – am aproape toate numerele made in Ro) cât și de VODAFONE (sunt utilizator încă de când a apărut la noi), în plus îmi plac provocările, ieșirile constante din zona de confort. Echipele profesioniste au asigurat un flow creativ pentru proiect, prin zeci de e-mail-uri, video-call-uri și experimente.
ELLE: Cum a decurs procesul realizării ei, de la prima idee până la produsul final?
L.B: Am început cu o documentare legată de identitatea vizuală VODAFONE și de arhiva mea de proiecte/colaborări. Încă din prima etapă am propus echipei să lucrăm la partea de ilustrații cu Keszeg Agnes (are o lungă și prolifică activitate profesională, inclusiv cu ELLE România).
Speechmark-ul Vodafone, planșe de atmosferă, referințe și autoreferențialitate, fragmente și tipare din colecțiile mele, ilustrații cu elemente zoomorfe, fitomorfe și astrale din arhiva lui Agnes, sfătuiri constante cu echipa Oxygen, feedback-uri de la VODAFONE & ELLE au condus demersul de la primele idei, spre detaliatele reprezentări/cotări ale schițelor tehnice și apoi spre randări și implementări.
Alex Dohotaru – Visionary AR/VR & AI Technologist – ne-a explicat, încă de la început, care vor fi etapele lui de lucru. Input-ul lui este esențial în acest proiect.
ELLE: Ce a inspirat pattern-ul utilizat, croiala, toate aspectele sale tehnice?
L.B: De la logo-ul VODAFONE, la speechmark și de la formele hibridizate ale primelor mele colecții, la elemente specifice cosplay-ului – sunt referințe care au generat tiparul. Am folosit tehnici de construcție/deconstrucție/reconstrucție. În brief-ul inițial se menționa doar partea de reprezentare digitală a produsului. Dar, pentru shooting, s-a considerat că este necesar să se vadă și un produs transpus, tocmai de aceea, ritmul de lucru a fost intens. Au fost propuse mai multe variante de rochii-cămașă, sacouri de aripi încorporate și detalii supradimensionate, până să se aleagă schița finală.
Ceea ce a ieșit este rezultatul lucrului în echipă.
Am vrut să punem accentul și pe versatilitatea produsului, din toate punctele de vedere. Faptul că Vlad Plavicheanu a fost ca model, m-a bucurat și m-a inspirat pentru ultima etapă de transpunere, mai ales că are o frumusețe și o sofisticare atemporale.
ELLE: Cum ai spune că s-a transformat modul în care ne raportăm la modă în ultimii ani, de când tehnologia a devenit din ce în ce mai potentă și chiar dominantă și în acest domeniu?
L.B: Noile tehnologii care inovează experiențele user-ilor în ceea ce privesc cumpărăturile/probările/simulările online, controversatele manipulări ale imaginilor prin filtre, proiecții virtuale ale unor garderobe „ideale” – toate aceste elemente s-au dezvoltat concomitent cu avansul tehnologic de la nivelul micro-producțiilor și/sau al producțiilor la scară industrială.
Toate vin cu un foarte ridicat cost, la propriu și la figurat, și cu un impact major asupra mediului…
ELLE: Ce se pierde și ce se câștigă atunci când vorbim despre manualitate, artizanat versus inovație tehnologică în modă? Se exclud sau sunt complementare?
L.B: Așa cum am subliniat în primele răspunsuri, e important ca aspectele să fie complementare, pentru a se păstra un echilibru și pentru a se conserva un anumit know-how care nu poate fi înlocuit de niciuna din mașinăriile sofisticate.
Un excelent exemplu este ceea ce face Jonathan Anderson la LOEWE. Multe din fashion show-urile prin care se pune accentul chiar pe această complementaritate, nu întâmplător, au fost prezentate la sediul UNESCO, din Paris.
ELLE: Care este, din punct de vedere conceptual, aspectul care te stimulează cel mai tare la utilizarea AR în domeniul modei? De ce?
L.B: Explorarea unor noi metode de a concepe/genera/implementa produsul e imboldul pentru o lume AR care poate fi văzută ca metaforă a lifestyle-urilor contemporane.
ELLE: Cum arată, în viziunea ta, moda viitorului?
L.B: În multe interviuri și la cursuri, subliniez faptul că fără repere și fără o perspectivă istorică nu se poate proiecta nicio imagine relevantă a viitorului.
Descoperisem online, la un moment dat, o campanie Vodafone care se intitula: „The future is exciting. Ready?”.
Pregătirea pentru un viitor al modei se poate face și prin cunoașterea, în profunzime, a istoriei ei, nu?