Ioana Ciolacu, al cărei parcurs în modă a debutat fericit cu câștigarea unui concurs în cadrul căruia a fost mentorată de Stella McCartney, a reușit de-a lungul anilor de prezență în industria locală să demonstreze consecvență din punct de vedere estetic și și-a croit un drum, dar și un public propriu, așa că nu e deloc un lucru rar să-i zărești astăzi piesele în cluburile sau galeriile hip din București.
Am întrebat-o care este piesa sa preferată dintre toate cele pe care le-a conceput, cum i-a venit ideea acelei piese, care a fost parcursul de la schiță la produs și ce a pus, din gândurile și eforturile ei, în acea unică piesă, sperând să aflăm mai multe despre procesul său creativ.
Citește mai jos ce a avut de povestit Ioana Ciolacu despre piesa ei preferată:
„Piesa mea preferată, din punct de vedere afectiv și cel al procesului în sine, este o piesă non-comercială, un experiment. Este ‘forte pentru mine, dar sigur nu cea mai de impact public piesă. A fost creată în primul semestru de master, deci proiect de școala. Anul 2013. (S-a născut) într-un mediu complet nou și cu multiple posibilități – Londra – am început să aprofundez – și experimentez cu – tiparele, materiale și diverse tehnici. Era timpul pentru joacă și descoperire.
Partea de sus este stofă din lână din două culori, cu întăritura lipită pe alocuri, pentru crearea volumului, și căptușită cu mătase neagră. Partea de jos este din simpaticul latex, decorat cu textura făcută manual. Gândită în două părți diferite, cea de sus a lăsat loc experimentării cu tiparele, unde mi-am impus exercițiul să creez absolut identic după schiță un volum anume. În partea de jos am avut cu totul altă abordare – pe o bază de latex – material cu care nu mai lucrasem. Am încercat să arăt versatilitatea acestui material, folosindu-l diferit față de cum suntem obișnuiți. Timp de trei săptămâni am făcut găuri manual, cu sulă și ciocan, recreând în alfabetul Braille (pe care îl învățasem și care mă fascinează din punct de vedere estetic) versurile piesei atunci abia lansată de prietenii de la Robin and the Backstabbers și care rămâne preferata mea până în ziua de azi.
RATB – Marele Zgomot
OM
Dar ce e aia om?
Un zgomot mic pentru copii
Pentru când nu o să mai fii
Cresc orașe din câmpie. Orașele-s pustii
Tu te duci după lemne
Tu te duci la izvor
Șapte ani de acasă, treij de ani pentru omor
Te duci după lemne
Te duci la izvor
Șapte ani de acasă, treij de ani pentru omor
OM
OM
OM
Dar ce e aia om?
M-am văzut în oglindă. Mi-am zâmbit politicos
Am trăit în oglindă. Am făcut totul pe dos
Tu te duci după lemne
Tu te duci la izvor
Șapte ani de acasă, treij de ani pentru omor
Te duci după lemne
Te duci la izvor
Șapte ani de acasă, treij de ani pentru omor
OM
Funcționalitatea (piesei) există și este o piesă purtabilă în totalitate, însă procesul este unul unic și non-comercial. Am făcut un ready to wear cu tehnici haute couture, ca o revoltă la consumerism, dar intuitiv. Este o piesă personală și universală în același timp, fără un target anume. Este doar o expresie a gândurilor mele de atunci. Este specială pentru mine, pentru procesul creativ din spate, pentru atenția și tihna gândului.
Am vrut o piesă clară, echilibrată, iar alăturarea texturilor preferate pe negru, gri și crem, în proporția de aur, a fost ce am căutat.
Pentru proiectul ăsta am luat A+, deci (a fost primită) bine. Apoi am pozat-o cu Iringo Demeter, iar poza am agățat-o lângă planșeta de la școală, pentru că mă calma. Nimeni nu mi-a cerut să o dau jos, deci cred că a fost bine primită. Proiectul meu de școală stă în dulapul personal și, fiind o piesă la care ținmult, nu o scot, doar o admir.'
Citește și:
Piesa preferată a designerului Carmen Secăreanu
Foto: din arhiva personală a designerului Ioana Ciolacu