Piesa preferată a designerului Carmen Secăreanu

Am întrebat-o pe Carmen Secăreanu care este piesa ei preferată, de care este mândră și azi, din toate cele pe care le-a realizat.

Carmen Secăreanu rămâne, de foarte mulți ani, preferata cunoscătorilor și a fanilor modei made in Ro, cu piesele sale deconstruite, poetice, aproape monahale. Asta, pentru că un lucru e cert: Carmen Secăreanu face parte din acea categorie a designerilor rari ale căror haine, realizate chiar și cu un deceniu în urmă, par la fel de actuale și de relevante și azi, dar sunt și instantaneu recognoscibile. Hainele concepute de ea sunt atemporale, dincolo de tendințe de sezon și de mode pasagere.

Chiar din aceste motive am întrebat-o pe Carmen Secăreanu cum s-au născut ideile din care a rezultat piesa ei preferată, ce criterii estetice și ce funcționalități a avut în minte când a realizat-o, în ce contexte ar fi văzut-o purtată și cum a privit-o evoluând, după ce i-a dat drumul în lume.

Am întrebat și în ce materiale și culori și-a transpus ideile și de ce sunt aceste alegeri importante. Și, mai ales, care este acel lucru care face ca o piesă vestimentară să fie cu adevărat specială pentru persoana care a creat-o, dar și pentru cele care o poartă. Citește mai jos răspunsurile ei:

„Nu știu dacă am o piesă preferată, poate Tall Flowers, lucrările expuse la Bienala de Arhitectură de la Londra. În rest, eu am făcut colecții în care am declinat pe mai multe forme anumite teme. Și atunci ar putea fi plisatele, și pot da exemplu una care a devenit un trend worldwide. Florile le-am gândit pentru bienală, tema era Welcoming City și să creezi un parc în afara parcului, pe beton, cu umbră și flori. Ele sunt înalte de patru metri, structura este metalică și petalele din plastic. Aplicația se făcea cu an înainte și între timp grupul Avon a lansat tema City in bloom, invitând câțiva artiști, și am avut cinci lucrări expuse și la București.”

„Cât despre pliuri, au fost două colecții, vară și iarnă, cred 2011, 2012, inspirate din fotele românești combinat cu pantalonii bărbătești maramureșeni, alb/negru, ca la Mărginimea Sibiului, (realizate din) bumbac, în mătase, stofă, hârtie, depinde de piesă. Au fost rochii cu șorțuri, șorțuri separate, pantaloni cu șorțurile pe o parte și piesa de care aminteam, o cămașă cu aceste șorțuri plisate suprapuse, pe o parte. Dintr-o parte pare că ai rochie lungă, din partea cealaltă – nu. Purtam una din bumbac negru lucios și am mers la piața de flori și o florăreasă a exclamat: ‘Uite, asta e din Matrix!'”

„Reacțiile la apariția lor nu cred că fost multe, dar încet-încet am văzut variante ale acestei cămăși la toate brand-urile românești și internaționale, la un târg cineva m-a întrebat dacă am și versiunea cu sacou făcută de un brand autohton, așa că nu mai trebuie să-mi bat eu capul cu reeditarea. S-a tot făcut.”