În ultima vreme parcă fiecare număr ELLE este un număr green, i-am spus într-o zi Roxanei Voloșeniuc, constatând că au trecut de mult timpurile în care câte un articol stingher semnala în paginile revistei apariția unui nou material inovator care ar fi putut intra în alcătuirea unor piese vestimentare mai puțin nocive pentru mediu sau angajamentul de a renunța la blană al vreunui mare designer. Acum, știrile de acest tip sunt la ordinea zilei, aproape că nu mai există brand de modă care să nu fi făcut pași serioși în această direcție, iar însuși cuvântul sustenabilitate pare să se golească de sens de la atâta utilizare. Dar pe bună dreptate, în condițiile în care știm acum că în fiecare an se produc peste 100 de miliarde de haine, și că gazele cu efect de seră emise pentru realizarea lor reprezintă în jur de 10% din toate aceste gaze emise de feluritele industrii.
Da, moda este fun, ne este necesară, ne ajută să ne exprimăm, ne face să ne simțim mai bine, ba chiar creează locuri de muncă unei pături uriașe a populației, iar toate aceste lucruri sunt pozitive, dar puse în balanță cu dezastrul ecologic pe care îl provoacă și cu urgența climatică în care ne aflăm, dezechilibrul este evident.
Și asta ca să vorbim numai despre cât de toxice sunt hainele pentru mediu, și nu despre componenta cruzimii. Deși ele se întretaie deseori: spre exemplu, pielea de vacă este materialul cu care industria modei operează constant și care, s-a constatat, este cel mai dăunător pentru mediu – de la defrișările nesfârșite, la metanul emis de vaci.
Legat de acest aspect, cu câteva luni în urmă edițiile ELLE din toată lumea anunțau că nu vor mai promova produse realizate din blană în paginile lor. Știrea s-a regăsit pe mai toate canalele importante ale lumii și a sunat ca o victorie. Decizia vine după ce majoritatea marilor case de modă au renunțat, oricum, să mai folosească blănuri, după ce activiștii pentru drepturile animalelor au protestat decenii la rând, și după ce s-a aflat un trist adevăr care nu mai poate fi ignorat: dacă mulți, închizând ochii, au considerat că blana pe care o poartă este un produs secundar, rezultat ca un rest al industriei alimentare, s-a dovedit că peste 100 de milioane de animale au murit în fiecare an doar pentru ca oamenii să le poarte blana.
Acum blana naturală (despre care producătorii insistă că e, totuși, mai sustenabilă decât variantele artificiale, deoarece se descompune într-un timp mai scurt) e un lucru care ține de trecut. Ba chiar există variante din plante, precum deja celebra Koba, realizată de Ecopel, material cu care au lucrat deja case de modă de lux, începând cu consecventa Stella McCartney, persoana care a pionierat de-a dreptul sustenabilitatea și lipsa de cruzime în modă, fiind ani la rând singura persoană care a ținut sus steagul eticii în industrie. Una dintre hainele ei din Koba, purtată de iconica Sophia Loren, arăta la fel de glam ca oricare altă haină similară pentru care au murit animale.
Iar în termeni de materiale inovatoare, cerul pare să fie limita: se lucrează acum la și cu tot soiul de variante, pielea artificială realizată din ananas sau ciuperci este în competiție cu cea din struguri, materialele durabile realizate din deșeuri fac legea în magazinele high street, algele, cojile de portocale și o mulțime de alte materii se transformă în haine care, după ani în care sustenabilitatea a reprezentat doar in și tradiționala cânepă, arată cu adevărat bine. În hora sustenabilității s-au prins acum mai toți jucătorii de pe piață, de la high fashion la fast fashion, Gucci, Chanel, Hermès, Ganni întrecându-se în a produce mai bine și mai responsabil. Desigur, produsele cu adevărat inovatoare sunt încă rare în mulțimea celor realizate de respectivele brand-uri, dar arată că rotițele s-au pus în mișcare și că mecanismul nu se va întoarce prea curând la vremurile în care toate aceste lucruri nu contau.
În cazul majorității acestor schimbări, cei care au pus cu adevărat umărul au fost consumatorii. În era social media a devenit extrem de simplu să tragi la răspundere companii care nu produc în acord cu valorile pe care pretind că le reprezintă, așa că un șir lung de operațiuni de call out a ajutat board-urile să ia decizii mai bune pentru planetă. Acum există conturi de Instagram dedicate pașilor greșiți ai jucătorilor din industrie, iar utilizatorii și iubitorii de fashion sunt mai mult decât fericiți să contribuie, trăgând la răspundere, fie și numai prin comentarii scrise, case odinioară inaccesibile, care dădeau tonul trend-urilor fără ca nimeni să le poată contrazice.
Tot consumatorii au fost cei care au dat tonul unei piețe aproape noi – cea de resale. Desigur, magazinele vintage au existat dintotdeauna, iar cele second-hand au acoperit de-a dreptul nevoile cumpărătorilor din piețele mai sărace. Dar unde înainte purtarea unor haine pe care le-au aruncat alții era însoțită de un stigmat, acum site-uri precum Vestiaire Collective, The RealReal sau Depop abundă în articole preloved cu care clienții se mândresc, și cărora nu încearcă să le ascundă proveniența. Mai mult, un raport care acoperă întreaga piață mondială arată că vânzările din resale vor ajunge în 2025 la 77 de miliarde de euro, depășind cu mult estimările pentru piața de fast fashion. Sigur, și aceste afaceri vin cu minusurile lor, transportul fiind cea mai presantă problemă, pentru că, până la urmă, ce câștigi atunci când nu mai produci încă o haină poți să pierzi lesne prin călătoriile pe care le fac toate aceste produse de-a lungul și de-a latul planetei, lăsând în urmă o amprentă serioasă de carbon.
Nu spune nimeni că am rezolvat ecuația complicată a sustenabilității în modă, dar toate lucrurile enumerate mai sus nu fac decât să ne arate că mergem într-o direcție bună. Care nu e, însă, singura. Cu câteva zile în urmă, admiram în metrou un grup de fete simpatice și guralive, de vârsta liceului, care își examinau reciproc ținutele pastelate de primăvară. O bluză, în mod special, atrăsese atenția fetelor și, oricât reușeam să trag cu urechea la conversația lor, nu am reușit să și văd obiectul mirării. Dar m-am mirat, la rândul meu, auzind: „8 lei am dat pe ea pe Shein.'. Modelul de business al acestui nou gigant de pe piața de fast fashion e uluitor, publicația Business of Fashion raportând că secretul lor constă în a lansa mereu haine, tot mai multe haine. În drumul spre supremația absolută, Shein lansează mii de modele săptămânal, ajungând la 314.877 pe an, prin comparație cu care clasicii retaileri din zonă, H&M sau Zara, pălesc. Sub deviza lor, că fiecare ar trebui să își permită haine frumoase, care a ajutat ca brand-ul să fie evaluat, în aprilie anul acesta, conform Bloomberg, la 100 de miliarde de dolari, se ascund haine ieftine, mult prea ieftine ca producția lor să nu aibă alte costuri, pentru mediu sau pentru lucrători. Fabricile din China ale companiei, arată organizația nonguvernamentală Public Eye, au angajați care lucrează până la 75 de ore pe săptămână, în condițiile în care legea locală nu permite mai mult de 40, lucru care se datorează faptului că lucrătorii sunt plătiți la bucată, nu pentru numărul de ore muncite. Hainele aproape de unică folosință sau muncitorii exploatați nu se văd, însă, în postările din social media: pe Instagram, hashtag-ul #shein adună peste 5 milioane de postări, ca să nu mai vorbim despre deja celebrele #sheinhaul, clipurile în care utilizatorii își arată capturile foarte accesibile. Pe TikTok, clipurile cu tag-ul #shein adună peste 25 de miliarde de vizualizări, iar cele marcate cu #sheinhaul au aproape 5 miliarde – dar există sute de alte tag-uri derivate care descriu, de fapt, același proces și aceeași încântare de a arăta întregii lumi cât de multe haine ți-ai cumpărat cu foarte puțini bani.
Dintotdeauna lumea modei a ascuns universuri paralele, contradictorii, dar acum diferența crește uriaș, și e în dezavantajul nostru, al tuturor. Ni se spune deseori, și chiar am ajuns să ne convingem, că putem face diferența, ca media, dar mai ales din postura de consumatori. Că noi suntem cei care trebuie să fim responsabili, că noi suntem cei care formăm piața, că de obiceiurile noastre și de moralitatea noastră depinde viitorul. Și în vreme ce unii luăm toată această responsabilitate în serios, în altă parte consumul crește, la umbra lipsei de acțiune a autorităților care permit practici nesustenabile din partea multor companii. Pot să fiu de acord că ține de fiecare dintre noi să ducem o viață mai curată și mai etică, dar nu și dacă asta înseamnă că cei care fac legea închid în continuare ochii în fața abuzurilor și practicilor motivate doar de lăcomie ale producătorilor.
Citește și:
Moda în Metaverse
Foto: Profimedia