Trecerea în neființă a legendarului creator de modă a lăsat un gol enorm în industria modei, dar în același timp o moștenire ce a servit și va servi în continuare multor generații de designeri.
Kenzo Takada, născut în 1939, a fost primul designer japonez care a cucerit Parisul prin creațiile sale. A ajuns în Franța în 1965 după ce a fost unul dintre primii studenți de sex masculin care a urmat cursurile colegiului Bunka din Tokyo. „Mi s-a spus odată că este imposibil pentru un bărbat japonez să lucreze în industria modei de la Paris”, declara mai târziu Kenzo. „Bărbații nu aveau voie să urmeze cursurile școlilor de design. Creativitatea nu era permisă în societatea japoneză a anilor ’50. Și în plus, părinții mei se opuneau vehement perspectivei ca eu să lucrez vreodată în modă”. Dar a perseverat, și-a urmat visul și ambițiile și a întrecut așteptările tuturor.
Spre deosebire de designeri japonezi care au urmat, Takada a cunoscut succesul aproape instantaneu după ce și-a prezentat prima colecție în 1970. Creațiile sale erau pline de viață și necomplicate, la fel cum era și el și au fost primite cu entuziasm de lumea modei. Le reaminteau oamenilor de „verile dragostei” ale anilor 1968 și 1969, când oameni tineri de pretutindeni s-au unit pentru pace și libertate. Un „copil al florilor” îmbrăcat într-o rochie Kenzo din prima sa colecție a ajuns pe cover-ul revistei Elle, transformând-ul peste noapte pe tânărul designer japonez într-o celebritate. Faptul că a realizat primele sale creații din materiale ieftine găsite la târgul Marché St. Pierre, pe care le-a combinat cu altele aduse din Japonia, a contribuit la succesul său, fiind în acord cu filozofia timpurilor de atunci.
Print-urile îndrăznețe și neobișnuite au jucat un rol important în succesul timpuriu al lui Takada. „Imprimeurile florale au fost utilizate pe scară largă în confecționarea kimono-urilor și a textilelor, existând astfel o prezență permanentă a naturii în arta japoneză”, spunea el. Utilizarea bumbacului a fost, de asemenea, un factor determinant. O țesătură rar folosită în modă vremii respective, îi permitea lui Takada să se joace cu proporții și siluete mai ample. Bluzele poetice cu mâneci bufante, pantalonii harem plisați și kimono-urile fluide confereau libertate de mișcare, erau tinerești, fresh și confortabile.
Astfel, boutique-ul său Jungle Jap a devenit rapid un punct de întâlnire pentru clienții săi cosmopoliți care împărtășeau pasiunea designer-ului pentru destinații exotice și pentru colecționarea de idei dintre cele mai noi și variate de pe peste tot din lume. „Sunt o persoană foarte vizuală”, explica la un moment dat Kenzo cu un zâmbet cald. „Călătoriile sunt o reală sursă de inspirație, ador toate culturile și mai târziu mă afund în memorii. Apoi încep să desenez.”
Utilizând pentru creațiile sale elemente basic ale kimono-ului, Kenzo a adăugat influențe din America de Sud, Orientul Îndepărtat si Scandinavia. Acest complex mix de stiluri l-a denumit „couture destructurat”. Printre alte surse de inspirație a mai citat, de-a lungul timpului, picturile lui Paul Gauguin și Henri Matisse, dar și filme romantice. Aborda prezentările de modă precum un regizor de film, ele devenind în acest fel adevărate extravaganțe. Printre cele mai celebre se numără cea din 1977 din Studio54 când a cântat Grace Jones și a prezentat Jerry Hall sau cele din 1978 și 1979 găzduite în corturi enorme de circ, unde el a apărut la final călare pe un elefant.
Creațiile Kenzo s-au concentrat de-a lungul carierei sale pe forme destructurate, lipsite de fermoare care au asigurat întotdeauna libertate de mișcare și confort pentru spiritele libere care le-au purtat. Folosind mâneci și decupaje ample, rezultatele au fost de fiecare dată volumetrice, niciodată clasice, pline de culoare și imprimeuri neobișnuite.
Foto: @kenzo, www.artsandculture.google.com