Moda „tradwife” și machiajul „no make-up make-up” – confortabile sau politice?

Ce mesaje conservatoare se ascund în spatele trend-ului tradwife și cine dorește reîntoarcerea la un statut mai supus al femeii?

Text de Karina Nicoleta Cseres

Fuste ample, șorțuri cu dantelă și blush roz pudră – moda „modestă” și estetica de tradwife devin statement-uri virale. Însă dincolo de liniile fluide și tonurile pastel se ascund mesaje surprinzător de rigide: renunțarea la feminism, reîntoarcerea la supunere și idealizarea femeii casnice. Este acest trend o alegere estetică sau un nou cod vestimentar al dreptei conservatoare, ambalat în romantism domestic?

Într-un moment în care feminitatea pare să fi luat-o înapoi pe drumul spre „tradițional”, tot mai multe tinere aleg hainele sobre, siluetele ascunse și machiajul care nu pare machiaj. De ce? Pentru că „feminitatea adevărată nu are nevoie să fie vulgară” sau… pentru că ni se vinde din nou ideea că o femeie valoroasă este una tăcută, discretă, de preferat doar pentru ochii soțului?

Moda modestă nu este un concept nou, dar revine în forță în feed-urile noastre, purtată de influenceri precum Nara Smith, @ballerinafarm, Kylie Katich, care poartă fuste cloș, cardigane din tricot fin, funde în păr și rochii cu guler de școlăriță în timp ce gătesc pentru soții lor sau copii. Un stil cu rădăcini în religie sau în norme culturale restrictive, reinterpretat acum ca alegere personală – dar ale cui valori reflectă cu adevărat această alegere? Estetica „tradwife” e ca o reverență făcută către un trecut în care feminitatea se definea prin cumințenie, rușine și apartenența la cineva. Iar când astfel de simboluri ajung pe podiumuri și în trend-uri virale, trebuie să ne întrebăm: e asta o simplă nostalgie stilistică sau un semnal al unei ideologii care vrea să recâștige teren?

Mai subtil, dar la fel de încărcat de sens, este și trend-ul „no makeup makeup” – un machiaj care cere timp, produse și tehnică pentru a părea că nu porți nimic. Este, ironic, o estetică „naturală” inventată de o industrie dominată de bărbați, care ne spune că arătăm mai bine când părem… nearanjate. Ca și cum autenticitatea trebuie regizată. În spatele acestor alegeri aparent nevinovate se află o presiune reală: să fim cât mai frumoase, dar să nu pară că ne-am străduit. Să fim dorite, dar niciodată prea evidente. Să fim vizibile, dar invizibile.

Pe Tik Tok, hashtag-ul #TradWife adună peste 40.000 de videoclipuri – un univers digital în care femeile renunță public la feminism și îmbrățișează rolul de soții supuse. Creatoare precum Sarah Therese, @ballerinafarm sau Jasmine Dinis devin simboluri ale acestui stil de viață: rochii modeste, rețete făcute de la zero, case impecabile și o credință fermă că adevărata împlinire feminină se află în slujirea soțului și a casei. În acest peisaj, bărbații trebuie să muncească în joburi „blue collar”, iar femeile să rămână în sfera domestică – motiv pentru care nici nu mai e nevoie ca ele să aibă cariere, căci capul familiei e, evident, providerul. Așa apar și discuțiile despre „pink collar jobs”, joburi „de femei” asociate cu empatia și susținerea – dar în realitate, multe dintre aceste femei nu lucrează deloc. Mi se face pielea de găină când dau scroll pe contul @lovetobefeminine, care funcționează ca un manual vizual de supunere cu fundiță roz. „Nimic nu spune te iubesc cum spune a îi pune nevoile mai presus decât ale tale chiar și atunci când e greu”, scrie într-un post. „Cultura spune că mariajul e sclavie modernă, dar eu nu m-am simțit niciodată mai liberă.”

Poate părea exagerat să spunem că moda e politică – dar orice trend care redefinește cum ar trebui să arate o femeie nu e niciodată doar estetic. În spatele rochiilor lungi și al obrajilor discret iluminați se pot ascunde ideologii care mută feminismul cu câțiva pași înapoi. Să alegi o fustă cloș nu te face supusă – dar când sute de femei o fac în același timp, din aceleași motive induse subtil de algoritmi și influenceri, poate că nu mai vorbim doar despre stil, ci despre control.