Faptul că nimeni nu ar băga mâna în foc azi că Mary Quant ar fi inventat ea însăși fusta mini nu înseamnă că ea nu este cu adevărat relevantă. Cu rochiile ei, cu ciorapii colorați și cu linia de machiaj, Mary Quant chiar a provocat o revoluție sau, dacă nu a provocat-o, s-a alăturat ei și au mers mână în mână spre viitor.
Jill Kennington wearing white PVC rain tunic and hat. Photograph by John Cowan, 1963 Courtesy of Fashion Museum Bath/Image © John Cowan Archive
Așadar, din aprilie la Victoria & Albert Museum din Londra se vor vedea sute de obiecte de arhivă care stau mărturie pentru contribuția lui Quant și pentru spiritul său creator, dar și comercial. Povestea lui Quant este relativ simplă – educată să devină ilustratoare, a început cu o ucenicie pentru un pălărier de lux iar mai apoi, grație influenței soțului său, a ajuns să se ocupe de un magazin, parte dintr-un complex destinat grupului numit the Chelsea Set: artiști, glitterati și oameni din lumea filmului. Mary însăși nu s-a apucat să facă haine până când nu a realizat că furnizorii ei nu au marfa pe care și-o dorea, iar meseria a învățat-o de una singură, mergând la cursuri de seară și încercând un model de business care presupunea că vânzările de peste zi să alimenteze producția nocturnă. De altfel, un model care ne e foarte familiar azi și care presupune modele noi la raft aproape zilnic.
Mary Quant, photograph by Ronald Dumont, c.1967. © Ronald Dumont/Stringer/Getty Images
Dar pe atunci ce oferea Mary Quant era nemaivăzut – haine speciale, care nu semănau cu nimic din ceea ce aveau de oferit producătorii tradiționali, un magazin atipic, cu ore de funcționare prelungite, muzică și băuturi – acestea erau ingredientele care au făcut din magazinul ei o scenă pentru un public hip și cool. Iar publicul însuși a fost cel care a influențat creativitatea lui Quant, astfel încât în hainele ei au început să se resimtă curând influențele beatnicilor și ale moderniștilor. Ca atare, și hainele create de ea erau simple, relaxate, în culori primare, perfecte, cum le spunea chiar ea, pentru acțiuni din viața reală.’
Expoziția de la V&A arată toate astea, precum și preocuparea ei pentru a reinterpreta piese din alte vremuri și a le da alte utilizări, cum erau piesele de lenjerie victoriene purtate în anii 60 în plină stradă, sau hainele care subminau genurile – pulovere de dimensiunile unor rochii concepute pentru bărbați. Genul acesta de glumițe vestimentare i-a adus succesul rapid, precum și un nou magazin, deschis în Kings Road, locul unde se întâmpla în acei ani totul în Londra.
De numele lui Quant și de creațiile ei se leagă și imaginea unuia dintre primele supermodele, Twiggy, cu silueta ei făcută parcă anume pentru fustele scurte purtate cu ciorapi intens colorați, dar și pentru hot pants, o altă piesă a cărei inventatoare pare să fi fost Mary. Iar odată cu aceste piese, Quant a promovat și materialele sintetice ale epocii, în mare vogă atunci.
Kellie Wilson wearing tie dress by Mary Quants Ginger Group. Photograph by Gunnar Larsen, 1966. © Gunnar Larsen
Toate acestea la un loc au făcut-o și mai de succes, așa încât nu mult după au apărut și licențele, iar la sfârșitul anilor ‘60 Quant devenise designerul vremurilor ei, estimările spunând că aproximativ 7 milioane de femei dețineau cel puțin o piesă creată de ea. Anii ‘70 au găsit-o pe Quant producând nu doar haine, ci și obiecte decorative, vopsea și tapete, costume de baie, ciorapi, bijuterii, machiaj și produse de îngrijire, dar și o păpușă – Daisy – cel mai bine îmbrăcată păpușă a lumii.
Iar dincolo de toate realizările astea rămâne faptul, pe care sper că expoziția de la Victoria & Albert Museum îl va celebra cum se cuvine, că Mary Quant era femeie și că toate lucrurile pe care le-a făcut sunt cu atât mai prețioase cu cât, chiar și în modă, acest domeniu atât de feminin, femeile la putere sunt încă puține.
Citește și:
„Eu nu sunt ca ele’ – 5 femei din teatru și film vorbesc despre #metoo în România
Foto: Victoria & Albert Museum Press Office