Fotografiile care urmează sunt dovada vie a contrastului dintre tristețea pe care o transmite un cățel în singurătate și bucuria când este alături de un om care îi acordă atenție și dragoste. Imaginile sunt, totodată, mesajul nostru pentru tine. Adoptă un animal.
Realizatoare: Daria Georgescu
Fotografii: Oltin Dogaru
Despre un om responsabil, o inițiativă lăudabilă și dedicare totală
Adăpostul Kola Kariola, unde a fost realizată și ședința foto din paginile anterioare, a fost fondat de marele iubitor de animale Marius Chirca și găzduiește câini abandonați și salvați, de cele mai multe ori, din situații extreme, care, povestite, ar aduce lacrimi în ochii oricărui om.
Asociația cu același nume se ocupă cu preluarea, după posibilități, a cazurilor raportate. Cățeii sunt apoi evaluați și tratați, deparazitați, vaccinați, microcipați și sterilizați de o echipă de medici veterinari dedicați, pentru a li se oferi, în cele din urmă, un loc în adăpost. Acolo, atât echipa, cât și câinii așteaptă zi de zi, cu răbdare și optimism, cereri serioase de adopție. Dorința cea mai mare a tuturor este ca acești prieteni ai omului, atât de fideli și inocenți, să fie integrați în familii iubitoare și responsabile care să îi iubească și să îi îngrijească exact așa cum au nevoie și merită. Mai pe scurt, ca pe orice alt membru al familiei.
Marius Chirca, fondatorul și forța din spatele asociației Kola Kariola, povestește, în interviul de mai jos, cum a luat naștere această organizație, cum a evoluat și cu ce probleme se confruntă, dar vorbește și despre lipsa implicării autorităților și cum aceasta ar avea un impact pozitiv enorm asupra soluționării, mai rapide și mai eficiente, a problemei câinilor fără stăpân. Întotdeauna optimist, Marius înfruntă greutățile cu stoicism și speră la un viitor mai bun, atât pentru animale, cât și pentru bipezii din jurul lor.
ELLE: Bună, Marius. Ne poți spune câte ceva despre tine, povestea ta cu animalele de companie și asociația Kola Kariola?
Marius Chirca: Iubesc și respect animalele de când eram copil, pentru că așa am fost educat.
Povestea Kola Kariola a început în decembrie 2013, când am salvat 10 pui de câine găsiți în zăpadă, aruncați la marginea drumului.
Încercând să le găsesc, pe rețelele de socializare, familii dornice să-i adopte, am aflat, fiind nevoit să postez acei pui pe diverse pagini și grupuri în care membrii erau dedicați protecției animalelor, despre drama pe care o trăiesc animalele din România.
La scurt timp, mi-am dat demisia de la job, am decis să înființez asociația și să dau amploare acestei activități.
Astăzi, după 10 ani, consider că am realizat multe, reușind construcția adăpostului de căței, construcția sanctuarului de animale de fermă din Argeș, numit Papi Land, organizând mii de adopții responsabile, precum și, foarte important, sterilizarea, cu ajutorul diverselor campanii, a mii de animale.
ELLE: Explică-ne, te rog, cu ce se ocupă exact asociația Kola Kariola. Care e scopul ei?
M.C.: În momentul de față îngrijim cât putem de bine animalele pe care le avem în adăpost și care sperăm să fie adoptate și preluăm, în continuare, animale din stradă aflate în situații extreme.
Cea mai importantă activitate pe care o avem și care funcționează de peste doi ani și jumătate, consider eu, este cea de sterilizări gratuite. Acestea sunt destinate cățeilor și pisicilor cu și fără proprietar, pentru a combate problema înmulțirii lor necontrolate și abandonul.
ELLE: Câți câini îngrijiți în prezent și cu ce probleme se confruntă adăpostul?
M.C.: Avem câini în patru locații și numărul lor este de aproximativ 300. Probleme grave nu avem în general, pentru că depun eforturi mari ca tuturor animalelor pe care mi le asum să nu le lipsească nimic. Dar activitatea depinde în cea mai mare măsură de susținerea oamenilor, mai exact de fondurile pe care le avem la dispoziție.
Am în vedere proiecte mari pentru viitor, din păcate, însă, nu le pot realiza din cauza faptului că posibilitățile financiare ale românilor sunt în scădere. Am resimțit din plin pandemia, iar acum – războiul din Ucraina.
A doua problemă majoră cu care ne confruntăm este lipsa adopțiilor responsabile. Nu putem salva atâtea animale pe cât ne-am dori, pentru că, din lipsă de resurse, numărul animalelor preluate trebuie să fie direct proporțional cu numărul animalelor date în adopție. Din păcate, câteodată trece și o lună întreagă fără adopții, lună în care primim în schimb, ca în oricare alta, sute de cereri de ajutor pentru animale aflate în dificultate.
ELLE: Cum pot ajuta oamenii Kola Kariola?
M.C.: M-aș bucura enorm să avem în fiecare weekend voluntari care să vină și să petreacă timp cu cățeii din adăpost, să-i scoată la plimbare sau în spațiul de joacă amenajat. Să-i perie, să-i mângâie și să le arate afecțiunea de care au atât de multă nevoie. De asemenea, chiar dacă noi facem tot posibilul să le găsim tuturor o familie, am avea nevoie, între timp, de voluntari care să găzduiască provizoriu, la ei acasă, câte un cățel pe care să-l educe și să-l obișnuiască cu viața în casă.
ELLE: Ce criterii trebuie să întrunească cineva pentru a putea adopta un cățel? Adăpostul rămâne implicat în evoluția animalului și după adopție?
M.C.: Pentru adopții, avem un chestionar cu aproximativ 30 de întrebări. Dăm câini în adopție doar persoanelor responsabile, care consideră că un cățel este un membru al familiei și nu ceva ce poate fi pus în lanț la un coteț, fără controale periodice la veterinar sau fără o alimentație corespunzătoare.
Toate adopțiile se fac pe bază de contract și sunt monitorizate în permanență de către personalul asociației. Avem multe adopții responsabile, dar din păcate mai există și eșecuri. În general, nu animalul este problema, ci omul care nu știe sau nu are răbdare să educe un cățel.
ELLE: Ce facem în situația în care găsim pe stradă un animal pe care vrem să-l salvăm, dar nu avem posibilitatea de a-l ține acasă? Pe cine sunăm, încotro mergem?
M.C.: La această întrebare vă spun sincer că nu știu ce să vă răspund. În România, să găsești un animal abandonat pe stradă este o normalitate. Și la nivel național, conform estimărilor, sunt peste un milion de câini ai străzii.
Așa cum am mai spus, primim zilnic în mesageria paginii sute de cereri de ajutor pentru căței pe care nu le putem onora pentru că, repet, adopțiile nu funcționează.
Noi suntem la capacitate maximă și putem prelua câte un cățel doar după ce se adoptă un altul. Am crezut că adăpostul nostru o să fie doar un loc unde cățeii vor sta o perioadă scurtă până la adopție, dar, din păcate, majoritatea vor muri acolo de bătrânețe.
Ceea ce vreau să subliniez este că persoana care adoptă un cățel din adăpost salvează de fapt două vieți. Una, a cățelului adoptat, si alta, a celui pe care noi putem să îl preluăm în locul lui. Astfel ajutăm un alt animal într-o situație critică, îl ducem apoi în siguranță la adăpost și îi oferim și lui o șansă.
ELLE: Un incident nefericit, întâmplat recent, a readus la lumină situația câinilor fără stăpân din România, stârnind pe alocuri reacții dure și chiar crude ce vizează animalele. Cum ar trebui să înțelegem astfel de situații și în ce direcție ar trebui să ne concentrăm atenția pentru ca astfel de situații să înceteze?
M.C.: Acel eveniment tragic a avut loc datorită proastei gestionări de către autorități a problemei câinilor fără stăpân. Legea actuală, în vigoare din 2013, impune capturarea și eutanasierea câinilor după 14 zile. Dar dacă acționăm în acest mod, nu rezolvăm problema esențială, cea a reproducerii necontrolate, motivul principal al câinilor de pe stradă, găsiți pe câmpuri, în păduri sau călcați de mașină.
Sigura soluție este ca autoritățile să se ocupe de recensământul câinilor și de reglementarea obligativității sterilizării. Acești câini ai străzii sunt rezultatul abandonului lor de către oameni care se plâng acum de numărul lor mare și de pericolele pe care le pot cauza.
Nu putem rezolva problema decât prin responsabilizarea oamenilor și ajutându-i să înțeleagă importanța sterilizării, precum și a microcipării.
ELLE: Unde greșesc autoritățile și cum pot ajuta ele asociațiile care se ocupă de acești câini?
M.C.: Autoritățile nu colaborează cu asociațiile, cu toate că am făcut o multitudine de adrese care conțineau statistici despre modul defectuos de gestionare a problemei. Nu primim nici un ajutor de la autorități, ba mai mult, am ajuns să considerăm că există și interese ascunse în spatele acestei protecții a animalelor. De ce? Pentru că se consumă extrem de mulți bani publici care nu ajung unde trebuie, ci în conturile unor firme private, care nu au nici o legătură cu protecția animalelor.
ELLE: Cum vezi în România viitorul acestor animale abandonate pe străzi? Evoluăm? Crezi că mergem într-o direcție bună?
M.C.: Nu, din contră, mergem într-o direcție total greșită. Și cu toate că am reușit să înăsprim pedepsele pentru cei care chinuie sau ucid animale, atrocitățile împotriva acestor suflete sunt într-o permanentă creștere. Ce este important în acest moment este faptul că mai multe asociații din România s-au format într-o coaliție și că facem tot ce ne stă în putere pentru a modifica legislația actuală.
De asemenea, trebuie să menționez că numărul asociațiilor din România care se ocupă de sterilizări gratuite este într-o permanentă creștere. Dacă am primi, în plus, și sprijin din partea statului și a primăriilor, am putea rezolva problema mai rapid și mai eficient.
Doar așa putem schimba în bine soarta acestor minunate suflete.
Model: Anca Tiribeja / One Models.
Machiaj: Raluca Crăciun.
Coafură: Sebastian Sârghie.
Asistentă styling: Maria E. G. Pais
Fotografiile au fost realizate la Kola Kariola. Mulțumim pentru colaborare! www.kolakariola.ro