De vorbă cu designerul Amy Roberts despre munca ei: costumele din The Crown

Costumele din The Crown sunt doar unele dintre detaliile gândite minuțios pentru a reda cu cât mai multă acuratețe atmosfera și istoria unui fenomen: monarhia britanică. Amy Roberts, designerul de costume responsabil cu asta, ne-a povestit mai multe despre cum le-a imaginat.

1. Rochia de petrecere a lui Margaret, schiță de Amy Roberts

VEZI FOTO

POZA 1 / 6

Amy Roberts este responsabilă pentru costumele din The Crown și are în portofoliu o serie de proiecte notabile, precum Call the Midwife, pentru care a primit o nominalizare la premiile BAFTA, sau producțiile BBC Oliver Twist, The Virgin Queen sau An Englishman Abroad. A câștigat premiul Royal Television Society pentru Cilla, și a fost nominalizată la un premiu Emmy pentru miniseria Upstairs Downstairs. Cu aproape o sută de filme, producții TV, de operă și teatru la activ, Roberts a fost recompensată în 2020 cu premiul Emmy pentru costume de epocă. Acum, împărtășește cititorilor ELLE felul în care s-a documentat despre costumele familiei regale și povestește cum le-a realizat.

ELLE: Cum începe procesul de documentare?
Amy Roberts: Mai întâi este vorba despre scenariu și poveste, cred că acesta este unul dintre motivele principale pentru care fac acest job. Ni s-a dat această poveste fantastică scrisă de Peter Morgan. Nu vorbesc cu Peter. El e extraordinar în sensul că e acolo dar nu intervine. Îmi place acest job pentru că oamenii nu intervin în ceea ce faci, ceea ce conduce la o muncă mai bună. Așa că citești aceste povești uimitoare, le absorbi și apoi cercetezi. Sunt multe surse, pentru că avem de-a face cu familia regală și totul e bine documentat, cu atât mai mult cu cât ne apropiem de prezent. Eu și Sid, designerul asociat, și echipa facem același lucru.

ELLE: Ce fel de cercetare faci?
A.R.: Mă uit la fotografii și la reviste, dar încerc să încurajez pe toată lumea să se uite și la filme, dar și la politica vremurilor, pentru că toate acele lucruri ne hrănesc procesul. Faci toate astea, și după aia pui totul deoparte, pentru că trebuie să te și afirmi ca designer. Vorbesc cu Martin Childs, scenograful, iar de la el primesc mult feedback util. Și cred că culorile sunt foarte importante. E similar cu alte joburi pe care le-am avut, dar în acest serial în particular culorile sunt aparte. Pentru sezonul al III-lea, primul la care am lucrat, a fost vorba despre roz și galben, într-un mod ușor, delicat, iar apoi tonurile au devenit mai întunecate, odată cu sezonul IV și cu căsătoria dintre Diana și Charles. Iar acest nou sezon, cu o nouă distribuție incredibilă, este cu totul altceva. Pentru mine, sezonul acesta a fost melancolic, mai de toamnă. Avem o familie regală mai vârstnică, o regină căreia nimic nu îi merge bine, e dezamăgirea cauzată de divorțurile copiilor ei. Annus horribilis, despre care vorbește acest sezon, sumarizează totul.

ELLE: Am înțeles că a avut loc o schimbare în termenii materialelor folosite.
A.R.: Da, asociata mea le-a conceput anul acesta. Sid este designer textil, pe lângă alte lucruri, și i-am sugerat: de ce nu ai face o serie de materiale textile pentru The Crown? Așa că asta a făcut. Așa că avem aceste noi look-uri care sunt unice. Cred că funcționează foarte bine pentru personajul prințesei Margaret. Le-am folosit și pentru Regina Elisabeta, dar funcționează superb pe Margaret, pentru că ei i s-a permis întotdeauna să se joace mai mult, să fie mai fashionable. Regina este mai rezervată, dar paleta de culori folosită de Sid merge în paralel cu tristețea din viața lui Margaret.

ELLE: Ce alte schimbări în termeni de siluetă, formă, lungimi au avut loc ca să inducă ideea anilor 1990?
A.R.: Nu multe pentru regină, ea e destul de consecventă. Diana este cea care ne spune o poveste. Pentru bărbați sunt siluete mai mari, cu acei umeri supradimensionați. Cred că acesta e lucrul principal. Dar sunt multe subtilități în costumele din The Crown. Nu e neapărat despre anii 1960, 1990. Sper că e mai subtil de atât. Dar îți poți da seama, mai ales pentru oamenii din mulțimi, că suntem în anii ’90. Fac o muncă extraordinară. Vezi un bărbat sau o femeie pe stradă și știi, rareori o știi de la actorii din rolurile principale. Dar e acolo, o poți vedea.

ELLE: Îți place să faci și acele ținute pentru momentele în care familia nu are îndatoriri oficiale, cele mai casual?
A.R.: Da, mai ales cu regina. Asta e viața pe care o iubește: doar o fustă, un pulover, o bluză, un trenci, pantofi confortabili, plecată cu câinii, cu caii, sunt destule momente de acest gen.

ELLE: E la fel de interesant să îi îmbraci pe bărbați cum este pe femei?
A.R.: Charles, la finalul sezonului al IV-lea și în sezonul V, poartă cele mai frumoase haine, cu cravate și batiste superbe. E minunat să îl îmbraci. Philip își trăiește viața. Hainele nu îl interesează foarte mult, poartă croieli britanice frumoase, dar nu e mult de spus despre ele, pentru că el e prea ocupat făcând alte lucruri.

ELLE: Te inspiră să lucrezi cu o distribuție nouă?
A.R.: Da, cu siguranță, pentru că îți e din nou frică. Poate nu frică, dar e interesant. La începutul sezonului al III-lea eram nouă aici, cu Olivia și Helena și restul echipei, și ne găseam locurile. Apoi faci o a doua serie și fiecare știe mai bine ce face, putem fi mai îndrăzneți. Deci e grozav să fim aici pentru încă un sezon, cu actori extraordinari. Sunt extraordinari în general, însă aici sunt chiar fenomenali: o mulțime de actori de teatru. Imelda Staunton, Jonathan Pryce… e incredibil. Le vezi unele dintre scenele importante împreună și nici nu poți să respiri de cât de buni sunt. Imelda juca o scenă recent și a trebuit să plec pentru că am fost atât de impresionată încât credeam că voi plânge. E și acesta un bonus. Câteodată sunt foarte norocoasă.

ELLE: Ne poți spune cum merge munca, de la prima conversație sau primul fitting?
A.R.: Da. Deci, cu Imelda, am vorbit pe scurt la telefon, apoi a venit să mă vadă și am vorbit. Și e ciudat, pentru că deodată faci ceva cu cineva și nu vă cunoașteți, nu aveți o relație, e bizar. Și deseori actorul vine și trebuie să își scoată hainele în fața unui străin. E un lucru neobișnuit. Dar vorbim despre ce credeam că ar trebui să scoatem în evidență în termeni de culoare. Cu Imelda și cu Lesley, ele sunt femei micuțe, a trebuit să construim în jurul corpurilor lor și să le facem mai mari. Cred că ne-a luat câte patru ședințe cel puțin până am reușit să găsim soluții pentru ce pernițe să poarte Imelda. Odată ce am simțit că am găsit ce căutam, totul a mers bine. Trebuia doar să obținem acea siluetă. A fost interesant să o sculptăm. Sue, care conduce camera noastră de lucru, a fost foarte minuțioasă în a construi acea formă pe dedesubt.

ELLE: Vorbind despre Lesley (Manville, interpreta personajului prințesei Margaret n.red.), ne spui mai multe despre ținutele lui Margaret în acest sezon?
A.R.: Am vrut în continuare ca ea să fie cea stylish, cea mai expusă, din ce am citit despre ea era îndrăzneață și cred că și Lesley a marșat. E o scenă în care urmează să îl întâlnească pe Peter Townsend la un bal și am vorbit despre ce și-ar fi dorit să poarte dacă știa că îl va întâlni pe cel care ar fi putut fi dragostea vieții ei, mulți ani mai târziu. Am decis amândouă că merită să o îmbrăcăm într-un roz strident. S-ar fi gândit: OK, mă îmbrac în asta, e armura mea. Lesley e genială și îndrăzneață și o actriță curajoasă și a zis: Clar, așa facem. Deci a fost o decizie pe care am luat-o împreună și cred că funcționează. Nu cred că și-ar fi dorit să fie discretă în această situație, așa că dacă îl întâlnește pe Peter Townsend și probabil va fi înfricoșată și anxioasă, atunci se va da în spectacol. Asta am făcut.

ELLE: Cum a fost să lucrezi cu Jess Hobbs și cu echipa ei de regizori?
A.R.: Am lucrat și la sezonul al III-lea, deci ne știam, ea știa ce fac, eu la fel. E încredere acolo când cunoști pe cineva. Ca mulți alți regizori buni, ea gândește că ești acolo pentru un motiv și îți dă idei despre ce i-ar plăcea. Și apoi e treaba ta. Jess are mare încredere și e fericită cu ce am făcut. E o regizoare bună, pentru că te face să te simți îndrăzneață și curajoasă și te lasă să faci ce vrei. Te lasă să joci periculos uneori, își asumă riscuri, ceea ce funcționează foarte bine.