Alexander McQueen, în căutarea rochiei fantastice

S-au împlinit 10 ani de la dispariția lui Alexander McQueen, fără urmă de îndoială unul dintre cei mai talentați designeri ai generației sale. Moștenirea lui trăiește prin rochiile imaginate de Sarah Burton, mâna sa dreaptă, iar celebritățile încă îl urmează în căutarea rochiei perfecte.

Rochia de mireasă a Ducesei de Cambridge

VEZI FOTO

POZA 1 / 26

Ce se poate spune despre Alexander McQueen la 10 ani de la moartea sa tragică? Că a fost un incomparabil couturier? Că a fost un romantic? Că ținutele pe care le-a imaginat au fost fantastice, sau poate prea puțin pragmatice? Că a fost un om care a celebrat, prin fiecare ținută pe care a imaginat-o, frumusețea, fără să uite că aceasta este în permanență pigmentată cu sordid, grotesc, cu moarte? Ca viața însăși, de altfel?

Poate sunt cuvinte prea grele pentru a descrie, în final, niște rochii pe care celebrități sau capete încoronate le poartă la ocazii speciale. Dar nu sunt mult diferite de modalitățile în care McQueen însuși își descria creațiile tulburătoare.

„Aș vrea să le dau putere femeilor, aș vrea ca oamenilor să le fie frică de femeile pe care le îmbrac”, spunea McQueen la un moment dat – iar scoicile, coarnele, penele inserate printre materialele clasice, scheletele și corsetele dure care structurau ținute stau mărturie pentru acest scop al esteticii sale.

„Când vezi o femeie purtând Alexander McQueen, hainele ei au o anumită duritate care o face să pară puternică. Aproape că îi îndepărtează pe oameni.” Sau poate că îi atrage, așa cum a făcut-o mereu frumusețea misterioasă a veșmintelor pe care și le închipuia și apoi le transforma magistral în realitate.

„E ca și cum ai pune armuri pe femei. E un mod foarte psihologic de a te îmbrăca”, mai spunea maestrul care nu a apucat să ajungă la o vârstă venerabilă și nici nu a mai avut nevoie de asta.

În hainele lui Alexander McQueen și-au găsit loc obsesiile lui romantice, cum era cea pentru moarte, dar și obsesia pentru știrile de zi cu zi: „Sunt un urmăritor avid al știrilor”, spunea, „și câteodată nu mai poți suporta atâta conflict, atâtea dezastre, și vrei să îți amintești doar că mai există frumusețe în lume.” Iar frumusețe a creat, din plin.

Și, dincolo de asta, a creat o viziune care este astăzi, o decadă mai târziu, la fel de actuală. Iată ce spunea despre una dintre cele mai percutante colecții ale sale: „Această colecție prevedea un viitor în care calota glaciară s-ar fi topit… apele s-ar fi ridicat… viața pe Pământ ar fi trebuit să evolueze pentru ca oamenii să poată trăi sub ape. Sau să moară… Umanitatea s-ar întoarce astfel din locul din care a plecat.” Azi, cu criza climatică în plină desfășurare, spusele sale par cu atât mai lucide.

„Nu mai e cale de întors acum. O să vă port în călătorii pe care nu le-ați crezut posibile”, mai spunea designerul. Și e adevărat. McQueen a depășit hotarele modei și a dus hainele spre zone în care nu au mai fost. Cât despre femeile care poartă, și azi, modele imaginate de el sau de fosta sa asistentă, cea care i-a continuat atât de inspirat moștenirea, ele poartă cu sine, cu fiecare pas, o fâșie din imaginația designerului pentru care hainele erau mult mai mult decât simple haine.

Citatele din McQueen provin din albumul Alexander McQueen: Savage Beauty, lansat cu ocazia expoziției itinerante cu același nume.