Alessandro Michele – The end of an era

După aproape 8 ani în poziția de creative director al casei Gucci, Alessandro Michele părăsește compania, lăsând un gol imens în locul numelui asociat, aproape involuntar, chiar cu numele lui.

Primăvara trecută, după ce a revenit în țară dintr-o vacanță petrecută la Florența, cea mai bună prietenă a mea mi-a relatat un moment care o impresionase din punct de vedere vizual – în față la Caffè Gilli un tânăr venind în goană, s-a dat jos de pe bicicletă, a scos dintr-un rucsac un mănunchi de flori albe, le-a aruncat peste o masă la care se afla o adolescentă bronzată, și a dispărut. „Era ca un Adonis!” – mi-a relatat prietena mea – „oh, și avea niște mocasini superbi din piele întoarsă, și un pulover alb, cu anchior bleumarin, din bumbac tricotat.”

Întâmplarea face că fix în perioada aia mă uitam după niște mocasini, și i-am cerut detalii. Evident, mocasinii erau Gucci. Povestindu-mi, și-a dat seama că și puloverul era Gucci. Dar și rucsacul tânărului era tot Gucci. Asta a reușit să facă Alessandro Michele – a unit generațiile, a schimbat fața universală a styling-ului și a spart cu grație barierele de gen.

Tot prietena mea îmi povestea că a i-au atras atenția coafurile perfecte, structurate dar lejere, ale doamnelor pe care le tot remarca în vacanța din Italia. Coafuri puse în evidență de bijuterii vintage din aur galben masiv, de jeanși albi, purtați la orice vârstă, și de pantofii loafers de la Gucci.

Acesta e și meritul lui Alessandro Michele – spre deosebire de companii care și-au pierdut identitatea, sau au pierdut un public, câștigând unul nou (vezi Moschino, Balenciaga sau Paco Rabanne), de la Gucci se îmbracă și cântărețele pop-rock ale momentului, și oamenii de afaceri, și vedetele de film, și cei mai cool tineri de pe mapamond, și trapperii, dar și cucoanele cu o alură burgheză și pudeli albi în lesă. Or, având în vedere contextul actual al modei, asta înseamnă enorm.

Alessandro Michele a mai făcut o chestie big – a schimbat complet fața peisajului street style, impunând un stil nou – era vintage deluxe! Tinerii pasionați de modă, chiar dacă nu își permiteau piese de la Gucci, reproduceau styling-urile din show-urile Gucci cu elemente vintage care semănau cu cele originale, sau cu accesorii Gucci pe care le vânau prin târguri. În afara celebrului logo, sinonim cu luxul glamour de zeci de ani, Alessandro Michele a fluidizat tot, a făcut produsul dezirabil și pentru comunitatea LGBTQIA+, și pentru fotbaliștii celebri, cu o estetică aflată fix la polul opus, păstrând în target și clienta trecută de 60 de ani, cu niște gusturi bine formate, fidelă propriilor credințe fashion, dar care s-a regăsit în continuare în ceea ce propunea Alessandro Michele.

În egală măsură, Michele a fost nu numai un vizionar, nu numai că a știut să interpreteze magistral arhivele casei și să să condimenteze tiparele unor Tom Ford sau Frida Giannini, a fost și un bun stilist. De fapt, un stilist genial. Tot Michele a trasat o nouă direcție în ceea ce înseamnă castingul de show, aducând pe catwalk figuri proaspete și redefinind conceptul universal de beauty.

Aproape în fiecare an, la Met Gala, cele mai spectaculoase apariții purtau marca Gucci, cu un styling ce trimitea instantaneu la Alessandro Michele și la identitatea vizuală a celor doi G, care s-au transformat într-o instituție. Artiști celebri îi datorează semnătura stilistică, indiferent că erau sau nu îmbrăcați de alții – acei alții replicau, de fapt, ceea ce făcea Alessandro Michele – să ne gândim numai la Florence Welch, dar și la Jared Leto, la Julia Garner, dar și la Billie Eilish. E mult? Nu. E uriaș!

Sigur, nimeni nu știe încă de ce a plecat. Circulă zvonuri că s-a pus presiune, că i s-a cerut să inventeze ceva, altceva, mereu altceva. Nici nu mai contează. Alessandro Michele e deja un star. E designerul care a schimbat, la propriu, fața modei, e designerul care s-a adresat tuturor generațiilor și tipologiilor, e designerul care a îmbrăcat și gay, și lesbiene, și foste glorii ale cinemaului, tributare unui stil pe care nimeni nu l-ar fi imaginat altfel, și bărbați cu alură de luptători, și adolescenți cu ochelari de vedere, plăpânzi, firavi, dar excentrici.

Alessandro Michele a reușit să facă ce și-ar dori orice ființă umană pasionată, sub o formă sau alta, de estetică. Chapeau!