Se poate să nu-ți placă, dar clipul "Copiii referendumului" seamănă teribil de tare cu situația pe care o poate crea un referendum care pune sub semnul întrebării drepturile omului.
Clipul Copiii referendumului', inspirat din estetica și tema serialului The Handmaids Tale' și realizat de Papaya Advertising, a șocat ieri România și s-a viralizat, ajungând la jumătate de milion de vizualizări doar pe pagina de Facebook a agenției într-o singură zi. Clipul prezintă o distopie (sper) asemănătoare celei din serial – o mulțime de copii îmbrăcați în costume similare celor din film răspund unei mătuși' că pe 6 și 7 octombrie sărbătoresc ziua în care a început totul; în vreme ce pe fundal se profilează o imagine imensă cu un presupus dictator, a cărui figură seamănă cu fizionomiile șefilor coaliției de la guvernare, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu.
Mătușa' din clip povestește cum, printr-o mobilizare exemplară, pe 6 și 7 octombrie părinții copiilor din clip au reușit să se întoarcă la valorile tradiționale. Totul la îndemnul partidului și al conducătorilor. În imagine apare un rug aprins, iar copilele deghizate în slujitoare murmură împreună: Îndrăznește să crezi, îndrăznește să crezi…' Clipul se încheie cu imaginea apocaliptică a Casei Poporului (Palatul Parlamentului) în fundal, iar în fața ei sunt ruguri pe care trebuie să fi ars foști adversari ai noii ordini. Depinde de noi ce viitor le pregătim. Dacă vă pasă, stați acasă.' Sunt cuvintele cu care se încheie clipul. Rulat ieri pe internet și la televiziuni, clipul a stârnit reacții viscerale – în studiourile televiziunii Antena 3, de exemplu, invitații la o dezbatere' electorală au invocat dezgustul față de aceste imagini, iar realizatorul emisiunii Sinteza zilei, Mihai Gâdea, l-a certat pe Vlad Viski, directorul asociației MozaiQ, invitat ca reprezentând comunitatea LGBT, care boicotează referendumul, spunându-i că un clip care necesită explicații nu e eficient.
Însă pentru cei (și mai ales cele) care au urmărit cu groază distopia realizată de Hulu după romanul lui Margaret Atwood, imaginile din clipul „Copiii referendumului” nu sunt deloc departe de o realitate – și trecută, și poate viitoare. În primul rând, pentru că multe dintre actele înfricoșătoare prezentate în serial s-au întâmplat deja (autoarea cărții chiar a povestit că inspirațiile ei sunt cât se poate de reale și că provin din întâmplări adevărate – menționând chiar și România, unde avorturile au fost interzise pentru o lungă perioadă, un dezastru pentru femei), iar în al doilea rând, pentru că multe alte lucruri par pe cale să se întâmple. Care? Vedeți mai jos.
1. Referendumul, fost pentru familie, actual pentru redefinirea căsătoriei în Constituție, face apel la homofobia românilor. Lucrul acesta nu e nou – până în 2001 homosexualitatea a fost incriminată în România prin articolul 200, iar în 1996 intra la închisoare sub această lege o femeie lesbiană care ulterior a fost declarată prizonieră de conștiință de Amnesty International. Mariana Cetiner a fost eliberată în 1998, articolul 200 a fost abrogat, dar homofobia a rămas bine-mersi la noi și a înflorit iar în ultimii ani. Iar argumentele politicienilor și ale Coaliției pentru familie, care spun la TV că nu au nimic cu homosexualii, dar permit înflorirea unui discurs al urii, ba chiar transmit ei înșiși mesaje despre cât de anormali sunt oamenii LGBT, trimit tot acolo. În The Handmaids Tale' homosexualii se numeau gender traitors' și erau omorâți. Firește, e un film și nu vrem să ajungem vreodată acolo, dar agresiunile au reînceput.
2. Copiii referendumului' face apel, evident, la copii. Membrii Coaliției pentru familie și politicienii slabi de înger, și ei la fel de apărători de copii în abstract, ca și aliații lor din Coaliție, s-au declarat extrem de sensibilizați de prezența unor copii în acest clip. În același timp, nici unul dintre ei nu a clipit când Laurențiu Streza, mitropolitul Ardealului, a îndemnat credincioșii să meargă la vot pentru că homosexualii vor lua și copiii voștri, pentru că ei nu pot face copii' (dincolo de faptul că a fi gay nu înseamnă că ești steril), sau când au apărut bannere care spuneau că, în cazul în care referendumul nu va fi validat, doi bărbați vor putea adopta copilul tău.' Deci, în vreme ce copiii sunt folosiți ca muniție de Coaliția pentru Familie și toată lumea apără copii, copiii care apar în clipul Papaya sunt, iată, un motiv de îngrijorare. Dar să fim serioși – copiii sunt o miză și vor fi întotdeauna, doar că problemele lor sunt altele. Spre exemplu, faptul că mulți sunt maltratați în familiile tradiționale. Fapte constatate de Salvați Copiii sau Eurostat pe care Mihai Gheorghiu, președintele Coaliției pentru Familie, le consideră accidente'.
3. Copiii sunt și cei care au nevoie de educație sexuală – sau nu, după cum spun tot reprezentanții Coaliției pentru Familie și aliații lor. Ei se tem că educația pentru sănătatea reproducerii i-ar determina pe copii să facă mai mult sex. Cei care știu că România este țara cu cele mai multe mame minore din Uniunea Europeană pot să îi contrazică. Dar probabil că și aceste mame minore sunt tot accidente', ca și copiii bătuți sau cei abuzați de proprii părinți din familii tradiționale. Oricum, educația sexuală este văzută ca o sperietoare de acești oameni, care ignoră cu bună știință toate studiile ce îi atestă beneficiile. Nu ne-am putea gândi la copiii referendumului' ca la niște copii lipsiți de suficiente cunoștințe ca să poată lua decizii informate despre viețile lor?
4. Și educarea copiilor prin autoritate și teamă este tot un motiv familiar – Coaliția pentru Familie a atacat și ucis din fașă strategia pentru educație parentală elaborată de Ministerul Educației, o strategie care presupunea updatarea părinților, astfel încât să fie la curent cu nevoile actuale ale copiilor lor, iar acum duce o campanie abilă de dezinformare pe un text pe care nu l-a văzut aproape nimeni. Cum vă mai sună acum copiii referendumului'?
5. Restricționarea dreptului la avort este încă un argument care sună a The Handmaids Tale', și se află pe agenda Coaliției pentru Familie – în programul lor în 50 de pași lucrul acesta a fost stipulat clar, și organizații care fac parte din Coaliție deja activează în spitale, împărțind broșuri cu informații false privind avortul și înspăimântându-le pe femeile care recurg la avort. În plus, (cel puțin) 12 spitale mari de stat din România nu mai fac avorturi la cerere. Asta pentru că medicii au dreptul de a refuza să le practice, dar și pentru că dreptul femeilor de a decide ce fac cu propriile corpuri e dintotdeauna un teren de luptă pentru conservatori. Iar într-o țară în care, cum spuneam mai sus, lucrul acesta s-a mai întâmplat, ducând la moartea a peste 10.000 de femei care au făcut avorturi în condiții nesigure, distopia sună foarte tare a realitate.
6. Toate lucrurile de mai sus au fost posibile prin impunerea și normalizarea unei morale religioase care poate fi OK atâta timp câto practici acasă, dar nu e ok atunci când o majoritate încearcă să o impună minorităților de orice fel. Mai ales într-un stat laic, cum e România. Religia ca politică de stat nu a adus nicăieri vești bune, și nu o va face nici aici. Deja Biserica duce o campanie pe față de susținere a referendumului, atât în timpul slujbelor religioase din biserică, cât și în spațiul public, manipulând oamenii și amenințându-i că nu sunt buni creștini și că nu vor mai ajunge în Rai dacă nu merg la referendum și nu votează DA. Putem vedea în toate astea semnele configurării celui mai mare și mai puternic partid politic din România, anume Biserica Ortodoxă Română.
7. Mai mult, uniformizarea valorilor, întoarcerea la tradiții, sau, cum îi spun cei din tabăra #BOICOT, întoarcerea în Evul Mediu este, și ea, foarte posibilă. Asta deși tabăra pro referendum afirmă că valorile sunt sănătoase întotdeauna și că tradițiile nu trebuie să piară. Dar, cum spunea cercetătoarea Maria Bucur într-un articol publicat recent pe temă, familia tradițională la români nu are cea mai frumoasă imagine. «Fetele trebuie măritate între vârstele 12-16, în principiu când încep să menstrueze. De la 16 încolo ele devin prea mature, prea de neîncredere, ca să poata să fie considerate curate.' Implicațiile sunt clare. Femeia trebuie să fie virgină, și dacă se poate nu complet matură din punct de vedere cognitiv, și în nici un caz legal, pentru a fi o soție buna'. Aceasta este familia tradițională pe care o slăvesc PSD-ul și BOR-ul?»
8. Dezbinarea este încă un lucru important care să ne aducă aminte de serial. În Copiii referendumului' toată lumea pare la fel, uniformizată, deși menținută așa prin autoritate și frică, dar este clar că a existat un moment de divizare a societății, înainte ca părinții să fie convinși' de adevărul unic' – prin ură, minciuni, manipulare și dezinformare (chiar, știați că Ambasada Canadei a atras atenția că nu, în Canada pedofilia și zoofilia nu sunt legale, contrazicând aliații Coaliției?). Fix ceea ce se întâmplă acum.
9. Mulți spun că un derapaj de tipul referendumului este un pas sigur spre dictatură. Iar asocierea unor lideri politici și campania ascunsă, dar ferventă, a partidelor politice pro-referendum este un semn că miza, cel puțin pentru cel mai mare partid aflat la guvernare și pentru liderul său, Liviu Dragnea, este uriașă. Spre exemplu, de ieri au început să apară la televiziuni spoturi plătite de PSD care îndeamnă oamenii să spună DA' la referendum: Ștampila pe DA înseamnă că sunt de acord ca în Constituție să scrie CĂSĂTORIA este între un bărbat și o femeie. Ștampila NU înseamnă că admiți posibilitatea legiferării ca persoanele de același sex să se poată căsători și să poată adopta copii'. Un mesaj suficient de relevant pentru un partid care a declarat la Bruxelles că nu va face campanie pentru referendum. Și un spot electoral care în primul rând dezinformează și manipulează, fiindcă ștampila NU înseamnă, în realitate, că nu ești de acord cu modificarea actualei formulări din Constituție, care face referire la soți', si nimic mai mult.
10. Clipul Copiii referendumului' ne mai spune un lucru, poate cel mai înfricoșător, anume că un astfel de referendum poate duce, pe termen indefinit, la instaurarea unei noi dictaturi autoritare, în care tot ceea ce contează este Partidul-Stat și instaurarea cultului personalității (vezi tabloul-icoană), o imagine care numai distopică nu e pentru noi, dacă ne uităm doar la istoria recentă a României. Am mai trecut prin așa ceva în dictatura lui Ceașescu. În clip, Parlamentul pare o fortăreață, nu mai reprezintă poporul.
Iar mesajele ultranaționaliste și ultraortodoxe aruncate azi în spațiul public, din ce în ce mai vehemente, și de contestare a valorilor europene, chiar de susținere a unui ROEXIT', pe modelul Brexit-ului, arată în mod clar direcția periculoasă în care ne îndreptăm – ieșirea din Uniunea Europeană. Deci, este destul de clar ce poate să însemne acel „atunci a început totul din clip.