Acest proiect a fost de la inceput gândit ca un exercitiu – un joc, mai bine zis – de lumini si umbre. Din primul moment, clientul mi-a prezentat foarte clar premisa de la care trebuia sa plec: „vreau sa fie foarte luminos“.
Aparent, nimic mai simplu, doar era vorba despre un apartament la etajul sapte, intr-o cladire cu suprafete vitrate mari, bine gandite, unde ferestrele apartamentului se deschideau catre o terasa uriasa, comuna pentru toate camerele in care era impartita locuinta. Provocarea a fost insa sa controlam aceasta lumina, sa o convertim intr-un flux dirijat, care sa se duca exact acolo unde vroiam noi sa se duca. Conceptul de luminozitate merge mana in mâna cu cel de spatialitate, pentru ca un spatiu foarte luminos intotdeauna va parea mai amplu, mai mare decat este in realitate. La fel, o camera sau o zona mai intunecata tindem sa o percepem ca fiind mai mica, desi uneori este pur si simplu o iluzie. De aceea era important ca senzatia de continuitate sa fie pastrata in fiecare faza a acestui proiect; in acest scop, ne-am folosit de cea mai luminoasa dintre culori – de fapt o nonculoare, albul – care a devenit baza perfecta pentru a integra celelalte accente de materiale si culori.
Albul a fost unul dintre gesturile ferme realizate pentru pastrarea continuitatii. Mai departe, intreg sistemul de iluminare a facut obiectul unui proiect de design, fiind practic vorba despre crearea corpurilor si a elementelor necesare, personalizate, pentru a obtine exact acea lumina de care era nevoie intr-un spatiu dat. Au fost desenate o serie de elemente liniare pentru iluminat, pozitionate in plan vertical in living, pentru a potenta in felul acesta amploarea spatiului si inaltimea plafoanelor.
Aceleasi corpuri de iluminat au fost plasate in plan orizontal deasupra paturilor, in ideea de a crea o lumina indirecta foarte calda, care sa fie utilizata ca lumina de lectura. Ce am reusit sa facem cu acest sistem de iluminare a fost ca, la apusul soarelui, lumina artificiala din intreg apartamentul sa potenteze practic lumina naturala, sa prelungeasca practic senzatia ca se foloseste in continuare doar lumina zilei, si asta a dat o atmosfera incredibil de placuta, ca sa nu mai vorbim de dezideratul nostru initial, cel de pastrare a continuitatii, care a fost din nou respectat.
Ideea de a lasa sa comunice bucataria cu living-ul ne-a ajutat si ea sa simplificam spatiile. De asemenea, a fost desenat un cadru din lemn negru, unde pot fi pastrate farfuriile si care deserveste masa din dining. Tot un proiect special creat pentru acest apartament a fost si piesa de mobilier continua care incepe in zona de intrare cu oglinda, se continua cu sectiunea care deserveste masa de dining si devine in cele din urma suport pentru televizor, unificand astfel nevoile si functiunile diferite ale apartamentului intr-o structura coerenta integrata.
Materialele alese au fost fibre de rafie naturala in culori deschise, amestecuri de alb cu nuante luate direct din natura. Am utilizat un lemn de stejar negru, mat, care contrasta perfect cu aceste tonuri luminoase, pentru a crea un ambient echilibrat. S-a decis utilizarea unei singure esente de lemn, acest stejar negru combinat apoi cu un lac alb glossy, contrast care, asa cum spuneam mai devreme, a reusit o minunata echilibrare a imaginii.
Acest joc de texturi si de contraste alb-negru a transformat piesele de mobilier in adevarate obiecte de arta, insa intr-o maniera foarte fina, discreta, fideli fiind principiului de decorare „less is more'. Pe acest fundal ies in evidenta imprimeul draperiilor si al tapetului, cu o geometrie perfect rimata cu liniile mobilierului din intregul apartament.
Designul paturilor este inspirat din look-ul banchetelor masinilor de epoca din anii 30-40, mai ales tablia verticala capitonata; in plus, in dormitorul principal a fost proiectata o oglinda uriasa, cu rama tapitata, in care se reflecta marea. E drept ca de la bun inceput am avut in minte sa folosim lumina dinspre vest si sa o aducem in casa, dar iata ca am reusit sa aducem chiar si marea…
Designer: Javier Menendez (Disenate) Foto: Cosmin Popescu