(P) Premiul pentru cel mai bun designer de obiect al anului

Delta Craft, Asociația Ecopolis

Începând cu 2015, Asociația Ecopolis desfășoară în Delta Dunării un proiect unic în România prin care încearcă să aducă împreună meșteri locali din deltă și designeri de obiect contemporani.

În urma acestei colaborări anuale rezultă o mini-colecție de obiecte de design care vorbesc despre un stil de viață unic, folosirea resurselor locale, învățare și reinventare.

De ce ați ales Delta Dunării și nu altă regiune a țării pentru această întâlnire între meșteșug și desigul contemporan?

Organizația noastră derulează proiecte sociale și de mediu în Delta Dunării de peste 7 ani. Ne interesau și ne interesează metode prin care se poate reduce presiunea pe ecosistemele naturale și modele economice de dezvoltare locală. Asta ne-a dus direct la resursele specifice aici și la felul în care ele sunt utilizate, respectiv în meșteșuguri de tipul împletitului papurei, prelucrarea stufului, acoperișuri din stuf. Am început să întâlnim meșteșugari și ne-am dat seama că ce fac ei are potențial de dezvoltare în direcția designului. Sunt trei aspecte importante la Deltă: resursele specifice, caracterul movabil al satelor dintre ape și felul în care privesc obiectele utilitare – acestea trebuie să fie ușor de transportat în caz că se inundă casele; al treilea aspect important este preluarea elementelor naturale din afara gospodăriei și integrarea lor în obiecte utilitare sau decorative. Așa am identificat noi la început potențialul zonei și particularitățile care i-ar face pe creatorii contemporani să meargă acolo.

Când ați început proiectul și ce designeri ați implicat în el în acest timp?

Am început în 2015 cu imputul foarte important al Marlenei Stanciu (KraftMade), care mai derulase acest tip de proiect în Transilvania.Ea ne-a ajutat să creăm modelul și în Deltă. Am făcut cercetare de teren, cu ajutorul experților de la Institutul de Cercetări EcoMuzeale din Tulcea și am cunoscut mulți dintre meșterii care mai practică meseria, am studiat, am selectat și apoi am mers cu primii designeri: Ciprian Manda, Ana Botezatu și Emeșe Pop. Am lucrat prima colecție în vara lui 2015 și am mers cu ea peste tot: Vienna Design Week, Romanian Design Week, expoziție proprie la Galateca, la MȚR, în Cluj și tot așa. Apoi, în 2017, am mers a doua oară cu designerii Ana Botezatu, Dragos Motică și Magda Vieriu și am lucrat cea de-a doua serie de obiecte.

Datorită interesului tot mai mare al designerilor pentru acest concept, am organizat un concurs de design, iar în 2018 a fost practic a treia serie de obiecte, realizată de designerii Radu Abraham, Georgiana Ghiț, Valentina Puzdercă și Ștefan Păvăluță, câștigătorii concursului. DeltaCraft a fost finanțat în primă fază prin Fondurile Norvegiene, iar de trei ani avem finanțări de la Administrația Fondului Cultural Național.

Cum se desfășoară concret toată treaba?

Am schimbat de fiecare dată strategia, ca să vedem cum merge mai bine: prima dată am mers pur și simplu la meșteri acasă cu designerii, am văzut ce și cum lucrează, iar apoi designerii au desenat proiectele și în a doua etapă s-au dus din nou la meșteri să lucreze obiectele.

A doua tură am organizat-o ca pe un workshop de inspirație și creație la Letea, unde au venit și meșterii și designerii și au stat împreună câteva zile și au pus la cale prototipurile, urmând ca meșterii să finalizeze la ei în ateliere obiectele. În 2018 a fost din nou diferit, am organizat în București workshopuri în care am arătat cum se lucrează, care sunt meșterii și meșteșugurile, am explicat conceptul. Apoi am organizat concursul și, împreună cu un juriu de experți, am ales cele mai bune proiecte. Bune a însemnat că au luat în considerare toate constrângerile și resursele specifice și au mai și inovat. După care am fost la meșteri și le-am făcut la ei în gospodării. Toate variantele au funcționat foarte bine. Mie personal mi-a plăcut concursul, pentru că am avut ocazia să lucrez cu designeri foarte tineri și foarte hotărâți, care nu mai făcuseră niciodată asta. Concursul ne-a scos pe toți din zona de confort. Asta e întotdeauna bine.

Ce au zis designerii? Ce au zis meșterii?

Designerii cu care am lucrat sunt fără excepție foarte buni și foarte adaptabili. Mereu spun că de la designeri nu ne dorim ceva mai mult ca adaptabilitate. Asta pentru că de cele mai multe ori condițiile în care lucrăm nu sunt profesioniste, uneori nici nu știm bine ce avem de făcut, improvizăm mult. Asta e frumusețea acestui concept, dar chiar nu cred că este pentru toată lumea.

Meșterii sunt deopotrivă încântați și speriați când mergem la ei. Le place să ne spună povești, să ne arate ce lucrează, dar când văd proiectele încep cu problemele și cu „nu se poate'. E amuzat cumva, că tot ei găsesc soluții și până la urmă iese treaba. Meșterii cu care lucrăm constant sunt deja căliți și ne înțelegem foarte bine, ne și distrăm mult cu ei pentru că au tendința să ne ia la mișto, să zică că suntem închipuiți. Dar din ce am văzut eu sunt niște oameni speciali, plini de viață, cărora le plac experiențele noi și au și o o voință de fier. Avem ce învăța de la ei.

Ce meșteșuguri mai există în Delta Dunării și ce șanse au acestea să fie reinventate și să capete sens/utilitate cu ajutorul designului contemporan?

Împletitul papurei, construirea acoperișurilor din stuf și prelucrarea stufului, prelucrarea pielii (rar), împletitul plaselor de pescuit, realizarea chirpiciului sau lutului din materiale naturale, cusut și țesut – destul de rar, dogărie, împletitul nuielelor, tâmplărie, fierărie, prelucrarea pietrei. Acestea ar fi cele mai importante, dar mai sunt și altele. Reinventarea lor și prezervarea într-o anumită măsură cred că se poate realiza cu ajutorul designului contemporan. Acum ne gândim să încercăm să organizăm rezidențe pentru designeri și alți artiști și workshopuri cu meșteșugarii în Deltă, să creăm un flux de cunoștințe despre meșteșugurile de aici.

Ce obiecte ați întâlnit în gospodăriile din deltă, de care nu ați mai auzit sau de care lumea a uitat?

În prima colecție am găsit un filtru natural din calcar, în care oamenii strângeau apa de ploaie, apa trecea prin calcarul acela și se colecta într-un recipient dedesubt. Am recreat împreună cu Ciprian Manda și meșteșugarii pietrari din satul Greci acel filtru. Era ceva într-adevăr remarcabil. Resursa era locală și meșteșugurile integrate au fost fierărie și prelucrarea pietrei.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro