#ELLEacasă e un proiect care să te inspire, să îți arate care sunt acele lucruri care fac dintr-o casă acasă și să te îndemne să acorzi mai multă atenție spațiului în care trăiești.
Este o plăcere să îți petreci o după amiază în casa lui Alexandru Abagiu, înconjurat de toate obiectele sale unice & spectaculoase adunate de-a lungul timpului de pe întreg globul. Inspiră-te din ideile sale pentru a-ți face și tu locuința cât mai cozy.
Locul meu preferat din casă este un colț confortabil în care am instalată o canapea de catifea roșie pe care sincer să fiu, am mutat-o cam în toate casele în care am locuit. Este vorba despre o canapea pe care am achiziționat-o în perioada în care locuiam în Paris de la magazinul meu preferat, Conran Shop și probabil de aceea a adus cu ea un iz de nostalgie în casa mea. Ce-ar fi fost dacă aș fi decis să locuiesc în Paris… Este o canapea foarte confortabilă adâncă și umplută doar cu pene si puf motiv pentru care în momentul în care te afunzi în ea uiți de toate problemele și grijile și te simți cumva protejat.
În această perioadă de izolare m-am retras cu birou cu tot pe terasa apartamentului pentru că îmi lipsește foarte mult contactul cu exteriorul. Mă consider norocos să am o terasă integrată cumva în apartament pentru că poate fi complet deschisă sau complet închisă atât la nivelul acoperișului cât și al pereților exteriori. Am redescoperit această adevarată extensie a casei mele. În plus mă bucur de susurul apei din fântână precum și de faptul că pot admira splendoarea unui lac la marginea Bucureștiului .
Este vorba despre un obiect destul de voluminos care în mod normal nu are ce să caute interiorul casei dar care m-a fascinat încă din momentul în care l-am descoperit la o expoziție internațională în urmă cu vreo 10-11 ani. Este vorba despre Nemo Facemask Chair de la Driade, design Fabio Novembre, pe care am decis să-l expun în casă nu neapărat pentru un scop functional și pentru spectacularitatea design-ului.
Daaa! Și încă cum! De cele mai multe ori când am invitați care nu cunosc neapărat casa, aceștia au o reacție destul de bizară și foarte des mi-au mărturisit că este copleșitoare abundența de informație pe care trebuie să o proceseze atunci când îmi pășesc pragul. Casa mea este un conglomerat de obiecte adunate în toate călătoriile mele precum și împrumutate din călătoriile părinților mei. Într-un fel mă consider un colecționar de obiecte dar nu în direcția de hoarder ci doar pentru că asociez aceste obiecte cu stări sau trăiri fericite pe care le-am experimentat la un anumit moment. De aceea pot spune că totul este foarte personal.
În primul rând am experimentat procesul de curățenie în detaliu, lucru pe care eu personal îl făceam destul de rar având pe cineva care se ocupă de acest aspect în mod curent. Asta m-a ajutat să mă reconectez cu casa mea la un alt nivel și să redefinesc funcționalitatea unor obiecte. Mese care înainte își aveau locul pe terasă au fost poftite în interior iar zone care nu erau folosite aproape deloc cum ar fi, de exemplu, un divan foarte cool plasat lângă un geam, au devenit zonele cele mai cozy din casă, având în vedere că timpul personal a avut de câștigat și o carte bună se citește cel mai bine într-o zonă confortabilă.
Dacă ar putea vorbi ar spune foarte multe casa mea, pentru ca a fost martoră la multe (râde).
Cine mă cunoaște deja și vine la mine acasă, mă înțelege mai bine, iar cine mă cunoaste pentru prima dată la mine în casă îți creează o primă impresie foarte ușor: sunt o persoană foarte organizată în tot „haosul” pe care l-ar putea reprezenta meseria mea, iar ceea ce sunt azi, am devenit în urma multor experiențe de viață trăite în diverse colțuri ale lumii. Sunt foarte atent la detalii iar multe lucruri aparent opuse își găsesc armonia în lumea mea. Pe scurt, sunt prietenos dar pretențios (râde).
Am decorat singur, și nu am făcut prostia, din punctul meu de vedere, să gândesc totul înainte de a mă muta deoarece cred că în aceste condiții de stres și presiune, foarte multe personae iau decizii pripite sau cel puțin care vizează finalizarea proiectului mai mult decât funcționalitatea. Ba mai mult de atât, având ocazia să mă mut cu un bagaj considerabil de mobilă și obiecte, am decis că este mai bine să las lucrurile să se sedimenteze și să îmi înțeleg fluxul în casă după care să iau decizii legate de cum pot integra cat mai bine obiecte care aparent nu se potrivesc unul cu celălalt. Un pas firesc la un anumit moment a fost să mă înscriu personal la cursuri de design interior pentru că simțeam că doar eu pot să găsesc răspunsul la această ghicitoare complicată. Așa că, uite cum am reușit ca în timpul liber să folosesc aceste cursuri acreditate nu doar pe post de hooby sau dezvoltare personală ci și cu o funcționalitate aplicată. Am început proiectul personal de design interior la vreo trei ani după ce m-am mutat și am accesat toate informațiile necesare pentru a duce la bun sfârșit acest vis. Partea care m-a distrat cel mai tare a fost că după ce am terminat, mulți prieteni au apelat la serviciile mele pentru designul interior al spațiilor personale, lucru care m-a bucurat și s-a transformat în hobby -ul personal în afara orelor de lucru.
Ca să fiu sincer cu tine, abia acum, în 10 ani de când stau aici am șansa reală să descopăr casa și să înțeleg că este un loc în care am investit prea mult suflet ca să nu culeg roadele liniștii și creativității pe care acest loc mi le-a oferit în perioada de carantină. Dacă până acum fiecare două, trei zile legate pe care le avem libere preferam să plec într-o altă țară, acum consider statul acasă ca fiind un lux meritat și foarte necesar.
Miroase diferit în funcție de zona în care te afli dar predomină ambra, frunzele de busuioc proaspăt zdrobit în amestec cu menta. Am descoperit în urmă cu ceva timp parfumurile de camera de la Cire Trudon iar preferatul meu pentru zona de dormitor este Abd el Kader, iar în restul casei folosesc mirosul de cașmir al lumânărilor și spray-urilor de camer[ de la Anda Roman.
Am mai multe lucrări însă favorita mea este o sculptură pe care am achiziționat-o în Mexico City și care pentru mine vorbește despre reinventare, despre apropriere, poate cea mai importantă direcție artistică din punctul meu de vedere, după o perioadă dificilă ca cea prin care tocmai am trecut pe plan mondial în pandemie. Este vorba despre un sân de lemn din 1905 transformat într-un obiect de artă modernă transformabil, în culoarea mea statement favorită: roșu.
Nu am vrut să folosesc cuvântul acesta dar cred că sunt definiția hoarder-ului mai ales din cauza spiritului creativ pentru că întotdeauna găsesc o idee sau metodă de a transforma ceva vechi în ceva nou. Problema este că nu am întotdeauna timpul să mă ocup de aceste proiecte care ajung sa zăbovească într-un raft imaginar în mintea mea. Partea bună în pandemie este că am reușit să mă ocup de câteva dintre ele.
Da, am o oglindă Louis XV din 1760-1790 pe care am plasat-o chiar la intrarea în casă pentru good vibes, este un obiect achiziționat la Paris din Marche au Puces de la un anticar, și, pentru mine, aduce în prezent farmecul unei perioade foarte creative pe plan international cu atenție sporită la detalii.
O canapea onorabilă, obiectele de decor sau funcționale din porțelan, o bibliotecă, un bar (pentru că urăsc să văd sticle și pahare la vedere în zonele publice ale casei), și nu în ultimul rând un cabinet care poate servi drept zona de depozitare pentru toate acele obiecte care nu-și găsesc locul pentru moment în casă dar și pentru toate acele colectabile. Și să nu uit de un șemineu, uite că nu am fost capabil să mă limitez la cinci obiecte.
În momentul acesta mi-aș dori să schimb sistemul de ventilație. Dar asta implică un haos mult prea mare decât îmi pot permite eu în acest moment din punct de vedere logistic.
Cu siguranță în călătoriile mele precum și în târgurile de specialitate, favoritul meu fiind Maison Objet la Paris însă cine știe când vom mai avea ocazia unei expoziții de asemenea anvergură pe care sa o poti vizita live? Mai citesc Art&Decoration, Vogue Living și bineînțeles Elle Decoration.