Atunci cand am intrat pentru prima oara in acest apartament, am fost atat de impresionata, incat nu-mi puteam stapani entuziasmul. Fiecare camera era o noua surpriza. Nu stiam la ce sa ma uit mai intai: la candelabrele sofisticate din zale fine Terzani, la ferestrele mari prin care Bucurestiul se vedea dintr-o data atat de frumos, chiar si intr-o zi mohorata de iarna, la elegantele piese de mobilier Fendi, care vorbeau despre pasiunea pentru moda a proprietarei, sau la impecabila marmura alba si imensele flori din mozaic care impodobeau baia principala.
Desi am vazut, de-a lungul timpului, multe interioare spectaculoase, acesta parea greu de incadrat intr-un stil. Asa ca l-am intrebat pe arhitectul Alex Adam, care a gandit amenajarea acestui spatiu, cum l-ar caracteriza. „Ar putea fi vorba de un derivat al minimalismului (personalizat prin suprapunerea mai multor straturi de linii, culoare si mobilier), fusion glamour sau un eclectic reinterpretat... Iar daca e sa incerc o descriere succinta, ar putea fi un apartament in care transpare simplitatea, prin eleganta unor piese sau a unor decoruri, iar spatiile fluid relationate combina dinamic linii, forme si culori.
Dincolo de eleganta si de suprafata generoasa (nu mai putin de 400 de metri patrati!), ceea ce te impresioneaza la acest apartament este atentia pentru detalii. Alex Adam mi-a spus ca fiecare dintre piesele regasite in acest spatiu are o poveste, de la identificarea, alegerea, personalizarea sau realizarea ei, pana la justificarea sa in contextul creat.
Parte dintre piesele de mobilier au fost achizitionate ca atare, parte dintre ele desenate de echipa sa si realizate de producatori din tara sau din strainatate. (Printre furnizori si producatori pot fi amintiti: Fendi, Pedini, Rimadesio, LU Murano, Terzani, Baccarat, Viabizzuno, Gaggenau, Golran, Limited Edition, Antonio Lupi, Gessi, Dornbracht, Inda, Moooi, Antolini, Sicis, Tubes, Xtend.)
Ca orice amenajare, si aceasta a presupus multe provocari, determinate de constrangerile spatiului: inaltimea mica a nivelului, realizarea climatizarii si tratarii aerului, evitarea aglomerarii grinzilor cu tubulaturi sau mascarea grilelor de ventilatie. Stiu, par detalii tehnice, dar, credeti-ma, nimic nu a fost lasat la voia intamplarii. Dincolo de frumusetea vizuala, acest apartament este si o adevarata bijuterie tehnologica, insa elementele de culise sunt mascate cu atata ingeniozitate, incat trec de-a dreptul neobservate. Asta cand nu sunt total reinventate, cum ar fi in cazul radiatorului din camera fetitei, care ar putea sa pacaleasca orice privitor, trecand drept un tablou supradimensionat.
Pentru aceasta amenajare, Alex evita sa foloseasca termenul de decor, preferand sa se refere la proiect ca la un demers sustinut cu consecventa, de la betonul si caramida initiala ale spatiului, pana la zalele lantisorului de la un candelabru sau textura manerului de la o clanta. Spatiul a fost configurat si reconfigurat pentru a obtine functionalitatea dorita si relationarea optima intre incaperi sau zone, in functie de necesitatile celor ce aveau sa-l utilizeze.
Atunci cand l-am intrebat pe arhitect care ar fi singurul sfat pe care l-ar da unei persoane care incepe decorarea unui spatiu, acesta mi-a raspuns simplu si concis: „Sa caute un designer bun!. As adauga: mai ales in cazul in care proprietarul este unul exigent, atent la cele mai mici detalii…
Text: Crina Alexe.
Fotografii: Andreea Goia.