Am emotii cand trebuie sa scriu despre propria mea casa. Dupa cum am avut emotii cand am cumparat-o si cat timp am decorat-o, pana cand fiecare obiect si-a gasit locul si ea a devenit, realmente, caminul nostru. Scriu la capatul unei aventuri de aproape cinci ani, din care, evident, ne-au ramas doar amintirile frumoase si un spatiu care ne face sa ne simtim in vacanta in fiecare zi.
Am gasit-o in 2006, o casa de functionar de banca interbelic, cu portret in holul de la intrare si baie cu cada din portelan de la Viena. |n proprietatea unei doamne de moda veche, educata in Franta si cu pretentii – justificate, ne-am gandit noi dupa aceea – fata de orice potential cumparator. Pentru cine a vazut Under the Tuscan Sky, inceputul povestii noastre cu casa seamana foarte bine cu istoria personajului interpretat de Diane Lane. Dupa indelungi discutii circumspecte, doamna a incuviintat sa ne vanda casa pe care ezita de sapte ani sa o instraineze, iar noi am inceput sa ne gandim la transformarea ei.
Potentialul casei era, la momentul achizitiei, departe de a fi valorificat. Fatada cuminte era prafuita, accesoriile din fier forjat erau roase de rugina, lemnul usilor inalte cu geamuri de cristal avea un iz greu de inlaturat, subsolul era un beci ignobil, desi avea niste arcade din caramida superbe si sanatoase, iar podul, impresionant prin inaltime si volum, era o padure de popi inutilizabila.
Realizator: Ileana Raducanu; Foto: Sebastian Enache
Citeste continuarea in Elle Decoration Septemrie-Octombrie 2010