Fiecare dintre proprietatile duplexului are o piscina pe malul lacului, plaja de nisip, cu tei umbrosi si parfumati, si ponton scaldat in soare toata ziua. Felinare vechi au fost transformate in lampi, iar bucati de odgon pescaresc decoreaza discret gardul de lemn.
Doua personalitati puternice, doi prieteni cu pasiuni si valori comune, contele Tibor Kalnoky si dr. Andrei Stoicescu au creat un loc cu totul special in peisajul Bucurestiului contemporan. Un loc cu suflet si pentru suflet. Andrei Stoicescu povesteste: „Am ridicat casa plecand de la universul copilariei, cand visurile si simturile nu sunt alterate de trenduri si repere temporale; o casa din basm, care place unui copil – deci, place oricui – e imposibil sa nu se regaseasca in fiecare dintre noi ceva din copilul care era. De aici, ca sa realizam visul, am pornit de la cele patru elemente primordiale ale naturii: pamant, vant, ploaie, soare. Casa e legata de pamant, batuta de vant si de ploaie si luminata de soare, iar asta se traduce concret in elementele structurale: tencuiala exterioara aduce aminte de chirpici (pamant), acoperisul e pavaza pentru vant si ploaie, iar lumina soarelui este regasita in albul tencuielii. Doua case care isi vor gasi cu siguranta cumparatorii extrem de repede.
Au fost folosite tehnici de constructie originale, iar pentru finisajele sau formele pentru care nimeni nu a venit cu o solutie cunoscuta, au fost inventate tehnici! „Am incercat sa avem materiale locale, traditionale: stuf (care creste aici dintotdeauna), gresie galbena de la Slava Cercheza, de unde sunt de altfel si mesterii cioplitori.
Il intreb pe Andrei Stoicescu cum a reusit sa descopere toate aceste locuri nestiute, din afara cailor batute. „Calitatea lucrarilor a fost principalul motiv pentru care constructia a durat sapte ani (pe langa faptul ca nu profitul financiar a fost telul, as adauga eu) – imi place sa ma plimb prin tara, sa aflu, sa cunosc, asa ca peste tot pe unde am vazut ceva interesant m-am oprit, am intrebat; asa am ajuns la lipovenii din Slava Cercheza, asa am ajuns la cei care au pus stuful pe casa – familia Machedon din Tulcea, oameni extraordinari si pitoresti –, la Boris Petru, mesterul dulgher, care ridica biserici in Maramures (complexul Manastirii Barsana e ridicat de el si echipa lui), asa am ajuns, tot la Manastirea Barsana, vazand frescele bisericesti de acolo, la cei care au facut aceste fresce, fratii Petru si Ioan Maran…
Page: 1 2