Apa pentru elefanti de Sara Gruen

Vocea autoarei are o cadenta magica si un stil care te absoarbe inca de la primele pagini. Povestea este scrisa la persoana intii, dar din doua perspective diferite: cea a personajului principal Jacob Jankowski la tinerete si la batrinete. Iar Sara Gruen reuseste sa imbine perfect aceasta tesatura, fara urme de cusaturi intre prezent si trecut. 

Jacob avea 23 de ani in 1931 si tocmai terminase o scoala veterinara cind parintii sai mor intr-un accident. Ramas fara adapost, tinarul se angajeaza ca ingrijitor de animale la un circ. La 93 de ani, Jacob locuieste intr-un azil, unde isi blestema batrinetea, moartea sotiei si lipsa de afectiune a familiei. Sosirea unui circ in apropiere devine prilejul unor flashback-uri.

1931 a fost un an greu pentru americani, iar angajatii circului nu faceau exceptie. Multi dintre ei erau la un pas de a-si pierde acoperisul si slujba. Conditiile de trai  in rulotele circului erau dure, iar uneori treceau saptamini fara ca angajatii sa fie platiti. De multe ori, animalele erau mai bine tratate decit oamenii, dar cel putin circul le asigura tuturor trei mese pe zi si un loc de dormit – chiar daca acesta insemna doar o patura si o podea. 

Jacobs descopera curind ca el este (aproape) singurul avocat al animalelor de care are grija si este nevoit sa se lupte pentru ele atit cu proprietarul nemilos, cit si cu imblinzitorul psihopat. Ca orice circ, si acesta adaposteste, pe linga menajerie, o adevarata cohorta de personaje umane interesante. Desigur, exista si un elefant, Rosie, cu care eroul nostru impartaseste o prietenie emotionanta, si care se dovedeste a fi mult mai uman decit unele dintre personajele bipede ale cartii. Pe scurt, o poveste pe care nu o veti uita usor.

Text: Mihaela Spineanu-Frank

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK