OK, recunosc, sint intr-o relatie de lunga durata, dar cu toate astea, nu ma pot multumi doar cu el… Am descoperit Pure Poison de la Dior, adica parfumul care simt ca-mi imbraca fiecare particica a sufletului, cindva pe la finalul liceului. Si am fost destul de fidela, in afara de acea despartire de o vara cauzata de The One de la Dolce&Gabbana, o aventura ilicita cu Guilty de la Gucci si citeva week-end-uri petrecute in compania unor arome pe care le-am primit cadou. Dar in timp, parca Pure Poison si cu mine am devenit mai mult prieteni decit iubiti, ca doi camarazi care se simt confortabil impreuna, dar nu sint nici pe departe suflete-pereche. Imi doresc sa descopar un parfum nou, care sa atraga si care sa ma atraga.
Dar ce anume ne convinge sa optam pentru un parfum anume si nu pentru altul? Pentru ca ne aminteste de o gradina cu flori, de copilarie sau de o persoana pe care am iubit-o cindva. Sau pentru ca ne imaginam ca aroma sa va determina toti barbatii care ne ies in cale sa se indragosteasca nebuneste. Fireste, de noi. Sau macar de esenta care ne invaluie cu un voal discret de organza. Insa, cind vine vorba despre parfumuri, nu exista o reteta universal valabila.
Si ca sa te convingi de asta nu trebuie decit sa citesti parerile radicale de pe forumurile oricarei parfumerii online. Aroma care poate arunca pe cineva in bratele extazului este in mod garantat o agonie pentru o alta persoana. Exact asa cum unii devoreaza cu placere fumul de trabuc, pe cind pentru altii este un chin sa-l suporte, este de necontestat faptul ca experimentam aroma parfumurilor intr-un mod diferit.
Teoria care sta la baza preferintei noastre pentru anumite arome este ca le asociem cu momente pozitive sau negative din viata noastra, din moment ce regiunea creierului care proceseaza mirosurile este foarte apropiata de cea care stocheaza amintiri. Asa se explica faptul ca unora le place aroma de iarba proaspat cosita pentru ca le aminteste de vacantele petrecute la bunici, pe cind altora le repugna, pentru ca le aminteste de cit de mult detesta sa-si tunda peluza.
Un studiu publicat in jurnalul Public Library of Science Computational Biology de neurobiologul Rafi Haddad de la Institutul Weizmann din Israel a aratat ca, atunci cind un nas electronic a gradat aromele pe o scara de la placut la neplacut, rezultatele au fost foarte asemanatoare cu preferintele subiectilor israeliti si etiopieni. Interesant este ca aromele care au fost desemnate cele mai ademenitoare sint esentele care se folosesc de obicei in notele de virf ale parfumurilor, adica grapefruit, bergamota, portocala, lamiie, frezie si mimoza. Iar multe arome considerate de subiectii studiului ca fiind neplacute constituie baza parfumurilor, precum moscul si patchouli.
Insa, indiferent de preferinte, oare parfumurile chiar te pot ajuta in jocul seductiei? Biologia ne spune ca efectul afrodisiac al parfumurilor este un mit, iar aroma florilor poate atrage cel mult niste albine, iar pe noi poate doar sa ne relaxeze sau sa ne ofere o stare tonica, tot datorita unor asocieri neuronale. Ca toate mamiferele, si noi, oamenii, sintem stimulati sexual de niste mirosuri care n-au nici cea mai mica legatura cu gradinile inflorite, prajiturile dulci ale bunicii si nici macar cu iarba proaspat cosita. Mai exact, atunci cind ne simtim atrasi de cineva producem feromoni pe care ii eliberam prin piele si prin glandele sudoripare. Este metoda noastra de a comunica olfactiv cu sexul opus, exact in acelasi mod in care spunem ca putem mirosi frica.
Replica produsa in laborator a feromonilor naturali nu are un suport stiintific care sa-i demonstreze eficienta, de aceea multi parfumieri sint sceptici cind vine vorba de folosirea lor in formulele magice ale esentelor. „Din nefericire, nu sint convins ca parfumurile pot avea cu adevarat un efect afrodisiac, dar ceea ce pot spune cu certitudine este ca o femeie care poarta un parfum este mult mai seducatoare decit una care nu poarta', mi-a spus via e-mail Romano Ricci, fondatorul brand-ului de parfumerie de nisa Juliette Has a Gun.
Page: 1 2