Loteria frumusetii

Cind stresul ne copleseste si corvoada vietii de zi cu zi devine de nesuportat, ne imaginam intr-un paradis tropical, lenevind pe o plaja scaldata de raze aurii, cu nisip fin si valuri turcoaz, avind in suflet o stare de serenitate. Dar nu prea ne vedem suferind de mahmureala, chinuite de insolatie, frustrate ca sintem prea albe si prea grase pentru costumul de baie care arata superb pe Gisele. Dupa cum ni se intimpla multora… Cam asa este si chirurgia plastica. Avem asteptari total nerealiste legate de modul in care vor arata buzele cu colagen, sinii modificati sau burtica minus colaceii adunati dupa sarcina.

Si cu toate ca inot intr-o mare de femei care si-au rescris soarta intr-una mai fericita dupa ce s-au abandonat in miinile chirurgului plastician, exista si acea categorie, mult mai tacuta si mai resemnata, care considera ca si-au distrus viata din momentul in care au crezut ca operatiile estetice sint rezolvarea tuturor problemelor. Un asemenea caz m-a facut sa renunt in ultimul moment la rinoplastie, cu toate ca interventia ar fi fost mai mult decit justificata in conditiile in care tra­iesc de multi ani cu o deviatie de sept care ma de­ranjeaza putin cind respir si imi tulbura simetria fetei. M-am trezit dupa o noapte de cosmaruri si imi beam cafeaua cu lapte incercind cu in­versunare sa imi adun optimismul din toate un­gherele unde se ascunsese. Era o zi mare, ziua internarii pentru operatie. M-am gindit ca o doza de TV imi va sti­mu­la detasarea. Aiurea! Cum am deschis televizorul am nimerit un reportaj cu o doamna blonda, machiata din belsug, dar cu un nas lipsa. Am fost oripilata. Dar nu neaparat din cauza aspectului inestetic (de cind cu Internetul, bizareriile nu mai impresioneaza pe nimeni), ci pentru ca, in timp ce povestea despre cele sapte rinoplastii ratate care au lasat-o fara nas, mie imi crestea certitudinea ca asta voi fi eu in citiva ani daca voi ajunge la operatia care ma astepta peste 24 de ore. Ma si vedeam povestindu-mi drama intr-un show TV amator de picanterii, incercind sa-mi camuflez macar partial nenorocirea mutilarii cu un ruj ca un semafor si bijuterii somptuoase. Am spus stop joc si, chiar daca nu sint superstitioasa, am interpretat emisiunea aceea ca pe un semn divin.

De atunci au trecut sapte ani. Si nu imi regret decizia pentru ca, dupa cum mi-a spus un prieten la un moment dat, in tot acest timp nu mi-a refuzat nimeni nimic niciodata din cauza nasului meu strimb. Cu toate astea, din cind in cind cochetez cu ideea de a-mi remodela nasul si tot amin „la primavara', „la toamna', „la anu'… Admir persoanele care fac acest pas asumindu-si toate riscurile. Insa, din cind in cind, tot mai am contact cu un caz care imi intoarce planurile pe dos. De exemplu, zilele trecute am primit un telefon in redactie de la Mirabela, o fata care imi spunea disperata ca de cind si-a facut o operatie de reductie mamara traieste o drama cumplita. „Am dureri insuportabile care m-au distrus psihic si m-au facut sa-mi pierd locul de munca. Am devenit dependenta de pastilele care imi amortesc chinurile. Doctorii nu stiu ce am si imi recomanda o noua operatie, insa nu imi mai permit sa platesc o noua interventie chirurgicala. Vreau ca femeile sa afle ca nu totul este invelit in poleiala in lumea chirurgiei estetice. Daca as putea sa intorc timpul inapoi, nu as mai face acest pas nici pentru tot aurul din lume.'

In timp ce imi povestea, a inceput sa plinga si, pe masura ce i se prelingea amaraciunea prin receptorul telefonului, am inceput sa-mi doresc sa ii spun povestea si am simtit ca este de datoria mea sa avertizez toate femeile de pericolul iminent al operatiilor estetice. Citeva zile mai tirziu, cind am sunat-o, m-au intimpinat niste sunete care pareau a fi gemete de durere. In citeva secunde m-am lamurit cu stupoare ca ascultam mesajul de intimpinare al unei casute vocale… fierbinti. Era atit de obraznic, incit ar fi facut chiar si un star porno sa roseasca (macar de invidie). Si nu stiu daca era inregistrat in gluma sau era noua orientare profesionala a Mirabelei, dar sint convinsa ca de acum incolo voi privi linia erotica cu alti ochi…

Cert este ca ea a dat inapoi, fie din timiditate, fie pentru ca a constatat ca marturia ei nu ar ajuta-o cu nimic si ar fi o pierdere de timp. Insa cazul ei m-a motivat sa caut povestile altor femei nemultumite de operatiile lor. M-am lovit de o bariera de jena si autoinvinovatire, ca si cum toate ar respecta un pact al tacerii. Pentru ca stiau in ce se baga inainte sa ajunga pe masa de operatie si acum isi asuma cu resemnare rezultatul.

„Orice in­ter­ventie chirurgicala are atit beneficii, cit si riscuri. Este extrem de important ca pacienta, atunci cind intra in operatie, sa stie cu exactitate care sint acestea si sa aiba o imagine realista asupra rezultatului operatiei. Riscurile comune oricarei interventii sint hemoragia, infectia, ne­croza, desprinderea operatiei, asimetria si cicatricea vi­cioasa, dar din fericire aceste neplaceri se intimpla destul de rar. Desi pacientele vin de obicei informate la con­sultatii, prefer sa le detaliez toate aspectele operatiei. Rareori acestea renunta in ultimul moment', spune Calin Dobos, medic specialist in chirurgie plastica.

„Atunci cind am decis sa ma operez, m-am incapatinat sa nu iau in considerare riscurile, pentru ca m-a deranjat intotdeauna forma nasului meu. Cind medicul imi expunea pe larg nenorocirile la care ma expun, eu nu ma gindeam decit la cit de fericita voi fi cind voi avea un nas superb. Iar cind am primit la semnat toate hirtiile care insirau posibilele ghinioane, mi-am scris numele fara sa le citesc. Ce rost ar mai fi avut sa ma sperii din moment ce mi-as fi facut-o oricum?', marturiseste Mihaela, o fata multumita de beneficiile chirurgiei plastice si pe care, sincer, nu mi-o pot imagina cu alt nas nici cind imi arata poze de dinainte de operatie.

Multe femei cred ca vor pacali toate riscurile chirurgiei operindu-se in strainatate, pentru ca nu au incredere in doctorii autohtoni. Este si cazul Alinei, care s-a programat pentru o rinoplastie in tara tuturor posibilitatilor: „M-am operat la o clinica renumita din Miami pentru ca m-am gindit ca ei sint cei mai buni in domeniu, avind atitia ani de experienta. Si am platit o suma astronomica, daca ar fi sa o compar cu preturile din tara. Cu toate astea, nu sint satisfacuta de nasul meu pentru ca mi s-a aratat cu totul alt rezultat pe simularile computerizate. Ma suna periodic sa ma intrebe daca s-a produs vreo schimbare, isi exprima regretul fata de nemultumirea mea si imi promit ca totul va fi bine. Dar eu cred ca sint sperante false. Mai mult, cind eram internata in clinica le-am cerut parerea despre implanturile mele cu silicon, care mi se pareau ca au sfircurile descentrate, si mi-au spus ca am niste sini foarte reusiti. Cred ca ne subestimam mult medicii.'

Ascultind parerile impartite, am ajuns la concluzia ca rezultatul unei interventii plastice nu tine de medic, de clinica sau de tara, ci pur si simplu de noroc. Dana si Angela sint doua surori gemene care debordeaza de sex-appeal, cu pielea lor usor bronzata, parul lung, castaniu si cu sinii voluptuosi, care vrei, nu vrei, iti capteaza imediat privirea. Dar nu au fost mereu asa. „Inainte nu aveam sini deloc si in liceu eram poreclite «surorile platfus». Am tot asteptat sa ne creasca, asa cum ne-a promis mama ca se va intimpla la un moment dat, dar minunea nu a aparut nici pina in anul II. Purtam sutiene cu bureti in care ne indesam chiar si sosete atunci cind mergeam in club si voiam sa parem mai inzestrate. Iar despre intimitati cu baieti nici nu putea fi vorba', povesteste Angela. „In anul III de facultate, parintii nosti s-au indurat de suferinta noastra si ne-au facut cadou de ziua noastra implanturi cu silicon. Au obtinut chiar si o reducere pentru ca eram doua. A fost o experienta dureroasa, presarata cu antibiotice si calmante, pe care ne bucuram sa o fi trait impreuna, iar acum invirtim barbatii pe degete', spune Dana chicotind. „Insa chiar daca am fost operate in aceeasi zi si de catre acelasi doctor, Angela are sinii perfecti, iar eu am unul mai cazut decit celalalt si ma pregatesc pentru o operatie de corectare. Iar de data asta voi trece prin calvarul post-operatoriu singura. Nu simt invidie fata de sora mea, dar realizez ca viata nu este dreapta', continua Dana, privind in jos si jucindu-se cu o suvita din parul ei lung.

Solutia pentru o operatie esuata este, de obicei, o alta operatie. Iar daca noi, oamenii de rind, avem privilegiul de a ne trai viata cu bune si rele in intimitatea lumii noastre, celebritatile nu isi permit acest lux. Unele aleg sa nu-si comenteze interventiile chirurgicale si sa traiasca in negare, chiar daca o poza re­levanta face cit o mie de cuvinte. Si cind spun asta ma gindesc la Donatella Versace, Kenny Rogers sau Tara Reid.

Insa mai sint si exceptii, precum vedeta de reality show Heidi Montag, supranumita de tabloide „fata de plastic', care este dispusa sa povesteasca in detaliu despre cosmarul operatiilor ei. „Cind ma uit in oglinda, nu stiu pe cine vad, de fapt. Sint eu si totusi nu prea. Este foarte ciudat. Citeodata dau peste o fotografie mai veche si este de-a dreptul socant sa realizez ca am fost trei oameni diferiti. Si am avut trei fete diferite. Sint constienta ca multe dintre cicatrici nu-mi vor disparea niciodata. Unii oameni ramin cu mai putine semne in urma unui accident decit am eu pe corp dupa atitea interventii. Chirurgia plastica mi-a ruinat cariera, viata personala si mi-a adus foarte multa negativitate in lumea mea', povestea Heidy in revista Life & Style.

Insa, citeodata, a doua incercare este cu noroc. Este si cazul Claudiei Pavel (Cream): „Nu am fost multumita de rezultatele primei rinoplastii, dar am asteptat totusi trei ani inainte sa recurg la a doua rinoplastie. Acum, nasul meu este asa cum ar trebui sa fie'. Am observat ca persoanele care se incumeta la o prima operatie estetica recurg si la a doua sau chiar la a treia… Dar uneori nu o fac de nevoie, ci pentru ca au obtinut efectele dorite si au realizat ca perfectiunea este la indemina lor.

Gabriela are 43 de ani si, dupa ce a adoptat un regim de viata sanatos, a reusit sa scape de 70 de kilograme intr-un singur an. „Eram intr-al noualea cer cind am vazut ca pot sa slabesc, dar pe masura ce mi se topeau kilogramele, incepuse sa imi atirne pielea foarte inestetic. Stiam ca numai chirurgia plastica ma mai poate ajuta, asa ca mi-am facut un lifting facial total, o blefaroplastie, un lifting de barbie, abdominoplastie si lifting de brate. Sint extraordinar de multumita de rezultate pentru ca ma simt o femeie nou-nouta si abia astept urmatoarea operatie. Doctorul meu plastician este ca un inger care mi-a oferit un aspect fizic la care nici nu speram. Astept cu nerabdare urmatoarea operatie, pentru ca recuperarea este pentru mine ca o vacanta. Am in planurile de viitor si un lifting de coapse, de fese si o marire de sini.' Doamna aceasta extaziata s-a aratat foarte surprinsa cind i-am povestit despre persoane cu operatii estetice nesatisfacatoare. „Cred ca reusita unei operatii tine foarte mult de relatia dintre medic si pacient. Am incredere totala in doctorul meu si gindesc pozitiv, iar asta este cel mai important lucru atunci cind pornesti pe acest drum.'

Adevarul este ca, atunci cind iti doresti foarte mult sa-ti corectezi un defect, nu ai de ce sa pui raul in fata si sa astepti prabusirea drobului de sare, iar statisticile confirma faptul ca majoritatea pacientilor sint impacati cu operatiile lor. Insa povestile celor nefericiti au un ecou mult mai rasunator, pentru ca tindem sa empatizam mai degraba cu ele decit cu cazurile fericite. In bine sau in rau, cert este ca operatiile estetice schimba vieti.

Eliza, o asistenta medicala care a asistat la sute de operatii estetice, a asteptat ani buni pina s-a hotarit sa isi corecteze un nas acvilin care, daca m-ai fi intrebat pe mine, ii conferea persona­li­tate. Insa ei ii stirbea stima de sine. Iar dupa vindecarea operatiei, a reusit sa-si paraseasca iubitul abuziv emotional, sa-si gaseasca juma­tatea si sa ia hotarirea de a deveni medic. „Apropiatii imi spun ca e o prostie sa te apuci de medicina la 32 de ani, in conditiile in care aceasta facultate dureaza sase ani si ma tachi­neaza ca sint cea mai trecuta boboaca. Dar eu nu cred ca este un pas ridicol, pentru ca simt ca viata mea abia acum a inceput', imi povesteste Eliza la telefon, intre doua examene, stresata de experienta primei sesiuni.

Dr. Dobos mi-a confirmat ca asemenea cazuri sint destul de frecvente: „Multe paciente de-ale mele au avut reusite dupa ce au scapat de complexe prin intermediul chirurgiei plastice: recistigarea increderii in sine dupa divort, obtinerea unui post de conducere sau cistigarea unui contract de modeling in strai­natate. Nu vreau sa ma pronunt spunind ca este bine sau rau sa recurgi la operatii, dar in pacientii mei am vazut o schimbare pozitiva'.

Aceste povesti ma determina sa-mi studiez din nou nasul in oglinda, sa ii ating curbura si sa ma intreb oare cum mi-ar schimba viata o rinoplastie reusita. Sau cum ar fi decurs ea daca in acea vara cind inca nu invatasem ce este frica sau durerea, pe cind ma pregateam sa implinesc sase ani, nu as fi urcat in acel pom si nu as fi cazut in nas. Poate as fi fost astronaut, savant sau poate fata care sa o inlocuiasca pe Kate Middleton la bratul printului William? Sincer, cred ca este putin pro­babil, pentru ca forma atipica a nasului meu nu m-a comple­xat niciodata suficient de tare incit sa ma opreasca din drum. Imi port frumusetea imperfecta ca pe o carte cistigatoare care ma ajuta sa ies din casa in fiecare zi cu fruntea sus. Si imi este greu sa o las in voia hazardului si sa o inscriu la loteria frumusetii, indiferent de cite sanse de izbinda ar avea o operatie. Pentru ca Fortuna este oarba. Hmmm, poate totusi la anu…

Foto: Guliver

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK