Ce esti dispusa sa faci pentru a avea un corp suplu si frumos conturat? Lioara Bradu a sarit o ora intreaga pe arcuri.
Dintre toate nebuniile pe care le-am incercat in ultima vreme in numele job-ului si al frumusetii (injectii in glezne cu extract de vene de vaca pentru stimularea circulatiei, clisma pentru detoxifiere si o cura de ardei iute cu miere pentru accelerarea metabolismului) asta este de departe cea mai mare.
Ce-o fi fost in mintea mea cind am venit aici? M-am lasat ispitita, ca o novice, de un articol publicat intr-o celebra revista britanica („Kangoo jumps este cea mai eficienta metoda de fitness descoperita in ultimii 20 de ani'), de fiul meu, mare fan kangoo jumps („Mami, trebuie sa incerci, e super! Super!), de prietena mea, Suzana („|n numai 20 de minute consumi mai multe calorii decit intr-o ora de step aerobic, jogging sau spinning') si de site („Kangoo jumps are o multime de beneficii, de la pierderea accelerata in greutate, stimularea circulatiei limfatice, a metabolismului bazal si eliminarea celulitei pina la corectarea posturii, vindecarea depresiei si lifting facial'). Nimeni, insa, nu mi-a spus ca ghetele de antrenament (un soi de clapari de schi lipiti pe un arc in forma ovala) arata ridicol si inspaimintator in acelasi timp. Asa ca, nevrind sa-mi petrec restul zilelor in corset si guler de sustinere, incep primul antrenament stind pe banca.
Se zice ca minunea asta de ghete pentru salturi a fost creata de un kinetoterapeut canadian, pentru a grabi recuperarea pacientilor dupa accidente si interventii chirurgicale. Cei de la NASA au remarcat repede inventia si au preluat-o pentru antrenamentul astronautilor intorsi din spatiu: cum revenea unul pe pamint, cum, tup-tup, il puneau sa topaie pe ghete cu arcuri.
Dupa luni petrecute in spatiul cosmic, la gravitatie zero, articulatiile astronautilor nu erau pregatite pentru antrenamentul aerobic traditional. In schimb, arcurile Kangoo aveau darul de a absorbi socurile, protejind articulatiile gleznei, genunchiului si soldului. Totusi, cum s-a ajuns de la asta la o adevarata nebunie fitness? Ma uit la musculatura perfect sculptata a Alexandrei, antrenoarea noastra, la trupurile zvelte, splendide ale clientelor ei mai vechi, la entuziasmul si bucuria celor mai noi si cred ca am gasit raspunsul. |n peste douazeci de ani de cind cutreier salile de fitness este pentru prima oara cind mi se intimpla sa-mi doresc din tot sufletul sa fiu ca ele. Chiar daca declaratia asta a sunat patetic, te asigur ca impulsul din spatele ei a fost autentic si sincer. |ntr-atit de sincer, incit pe la jumatatea orei imi inving frica de inaltime si de ridicol, ma ridic in picioare, imi incalt arcurile si ma alatur trupei.
„Flexeaza usor genunchii, tine abdomenul incordat si capul sus', imi striga Alexandra. „Capul este cea mai grea parte a corpului omenesc. Daca-l tii in pamint ai toate sansele sa cazi in nas.' Cum ghetele Kangoo ma ridica la un metru optzeci si cinci, nu ar fi o cadere tocmai lina. „Secretul este sa topai pe pamint, nu in pamint', imi sopteste amabila domnisoara din dreapta mea. „Foloseste-ti toata greutatea corpului cind impingi. In felul acesta nu-ti pierzi echilibrul si te antrenezi mai intens.' OK, toata greutatea… Asa am sa fac!… Asa am sa fac!…
Renunt la inhibitii si incep sa imping cu putere, de parca as sari pe capul celui mai aprig dusman al meu. Se pare ca metoda functioneaza. Simt cum ma desprind de sol si zbor, iar lucrul acesta imi place la nebunie. Ma simt puternica, energica, tinara si complet destresata si dezinhibata, in ciuda celor citeva bunicute venite cu nepoteii la karate (un etaj mai jos) care-si lipesc, curioase si circotase, nasurile de peretele de sticla de la intrare, semn ca ceea ce facem noi nu e tocmai firesc.
Spre finalul orei revenim cu picioarele (arcurile) pe pamint. Facem genuflexiuni, fandari, exercitii pentru abdomen si stretching. Paradoxal, mi-e mai greu sa-mi tin echilibrul stind decit sarind pina-n tavan.
Recunosc ca am simtit o mare usurare in clipa in care am dat ghetele jos din picioare si am reusit sa-mi sterg, finalmente, fruntea cu prosopul. (Niciodata, dar niciodata sa nu-ti lasi prosopul pe banca sau pe sol. Iti va fi imposibil sa te apleci sa-l recuperezi.) Cred ca am transpirat si laptele supt de la mama. E cel mai intens antrenament pe care l-am incercat vreodata si corpul meu se resimte dupa efort. In drum spre iesire, dau nas in nas cu grupul de bunicute. Printre ele o recunosc pe vecina mea de peste drum. Dau sa o salut, dar isi intoarce privirea in alta parte. OK, am inteles, doamna. Am fost penibila. Dar nu conteaza, m-am distrat pe cinste! Oricum, pentru a evita astfel de situatii jenante, data viitoare, la antrenament, o sa port sapca si ochelari de soare.