Frumusete contra timp

Daca Alba ca Zapada ar fi purtat jeansi cu talie joasa, ochelari mari Chanel si un telefon mobil atasat (aproape chirurgical) de o mina, ar fi semanat perfect cu pustoaica pe care am vazut-o accidental intr-un beauty shop (unde faceam scouting pentru brand-uri si produse noi). Avea un ten impecabil, ca o papusa de portelan, cu o stralucire aparte si pometi proaspeti si rozalii. Exact ca si pome­tii mei. Ooof… sa rectific. Pometii pe care ii aveam odata. Bine, ea probabil avea vreo 16 ani, eu aproa­pe dublu, deci nu ma astept sa am tenul ca in adoles­centa.

E adevarat ca, in ultimii ani, am observat citeva schimbari: mici linii in jurul ochilor, usoare paranteze in jurul buzelor (cam atit cu matematica ridurilor) si pete maronii pe pometele drept, care mai apoi au migrat si pe cel sting. Le-am considerat probleme minore, care nu merita prea multa atentie. Acum, insa, diferenta dintre tenurile noastre parea coplesitoare. Fata ei parea luminoasa chiar si la lumina naturala, pe cind a mea era terna, patata si usor grasa. Pierderea stralucirii nu e ceva atit de utopic pe cit suna. Felul in care arata tenul nostru tine in fond de optica. La modul ideal, lumina penetreaza straturile de suprafata ale pielii si se reflecta, producind luminozitate. La fel ca o oglinda, cu cit suprafata pielii e mai neteda, cu atit reflecta mai multa lumina. Si invers, cu cit e mai translucida si plina de imperfectiuni, cu atit absoarbe mai multa lumina, fara sa o reflecte. Desi aceasta deteriorare se intimpla in timp, aproape nedetectabil, rezultatul e brusc: intr-o zi ai tenul luminos si proaspat, a doua zi stralucirea pur si simplu dispare.

Draga mea, asta numesc americanii aging. Intrebarea este urmatoarea: imbatrinirea e un proces indelungat, o acumulare a tuturor greselilor pe care le-am facut incepind cu virsta de 15 ani sau e un proces brusc, dictat de genele pe care le mostenim si care se activeaza la o anumita virsta? Multe studii ale unor oameni de stiinta incearca sa gaseasca un ras­puns.

Daca, pina acum, factorul genetic era conside­rat responsabil in proportie de 75% pentru felul in care imbatrineste pielea, iar factorul de mediu (expu­nerile la soare si stilul de viata) doar pentru 25%, ultimele cercetari modifica procentele considerabil. Brand-ul de lux japonez SK-II detine un aparat numit skin compression imaging device (am incercat sa traduc, dar suna mult prea alambicat), un aparat high-tech care e capabil sa calculeze calitatea si elas­­ticitatea pielii printr-o simpla ciupire. Desi nu pare ceva foarte complicat, conform specialistilor de la Academia Americana de Der­ma­tologie, acest aparat este un adevarat miracol. Practic, ideea aparatului in sine e inspirata din geologie, mai precis din miscarile placilor tectonice. (Stiu, suna foarte ciudat. Ce legatura are pielea cu placile tectonice?)

Cind pielea e prinsa in acest aparat, se creeaza mici cute. „Daca stringi pielea unei fete de 20 de ani si cea a unei femei de 40 de ani, cu aceeasi intensitate, se observa o dife­renta enorma', afirma Laura Goodman, un om de stiinta al companiei P&G, care detine si brand-ul SK-II. „Studiata la microscop, pielea femeii de 40 de ani va arata ca un peisaj cu vai si dealuri, pe cind cea a tinerei de 20 de ani va prezenta doar cute usoare.' Cutele usoare reprezinta o piele mai puternica, mai ferma, plina de vita­litate, capabila sa se redreseze dupa presiunea exercitata asupra ei. Aceasta calitate, sau lipsa ei, este ceea ce specialistii SK-II au numit coeficientul calitatii pielii.

Acum lucrurile incep sa sune destul de infricosator. Intr-un studiu realizat pe un esantion de 100 de femei, cu virste cuprinse intre 25-55 de ani, s-a demonstrat ca acest coeficient de calitate a pielii scade usor pina in jurul virstei de 30 de ani, si apoi drastic in jurul virstei de 35 de ani. Mai precis, la 35,09 ani. „Este punctul in care pielea isi pierde elasticitatea si densitatea. Incep sa se observe schimbarile de textura, ridurile si lipsa fermitatii', continua Goodman. Aceasta descoperire i-a surprins chiar si pe oamenii de stiinta care au condus studiul. „Ne-am asteptat sa observam o degradare in timp a nivelului de colagen si elastina, componentele structurale principale ale pielii. Dar cu siguranta nu ne-am asteptat la o asemenea descoperire', afirma Goodman. „Exista un punct culminant.'

Specialistii laboratoarelor SK-II au demonstrat ca, practic, pielea ajunge in „punctul culminant', de unde incepe procesul de aging (adica virsta de 35,09 ani, conform studiului) pentru ca, in timp, isi pierde capa­citatea de a rezista oxidarii cauzate de razele UV, poluare si stres. Aceste deteriorari se aduna in timp, pina cind colagenul si elastina nu mai fac fata. Astfel, intervine deteriorarea. Imediat dupa ce am citit studiul, am inceput sa ma uit atent la fetele oamenilor si ale unor celebritati, pentru a observa daca au atins „punctul culminant'. Am descoperit citeva persoane care, desi aveau un look girlish si pareau sa ramina imune in fata timpului, mi s-au parut, brusc, usor imbatrinite. O fi fost lumina nepotrivita, machiajul neadecvat sau o schimbare in coeficientul calitatii pielii?

Am vizitat-o rapid pe Dr. Dana Popoiu, medic dermatolog la Dermestetica (www.dermestetica.ro), sa-mi spuna daca, din experienta ei, a observat vreun „punct culminant' in ceea ce priveste procesul de aging, in rindul pacientelor ei. „Exista, cu siguranta, un anumit punct in care unele paciente prezinta mai multe semne de imbatrinire (schimbari de textura sau de pigmentatie, pierderea densitatii, riduri). Exista un anumit moment in care celulele care au avut de-a face cu prea mult stres oxidativ nu mai fac fata. Nu se mai divid, inceteaza sa mai functioneze si in cele din urma mor.' Dar e virsta de 35 de ani „punctul culminant? „Nu cred ca e neaparat o anumita virsta', continua Dr. Popoiu. „Depinde de cit de multa deteriorare a avut loc in timp. O persoana care la 20 de ani se prajeste constant la soare (sau solare), la 30 de ani va arata ingrozitor de imbatrinita, de exemplu'.