Clovnii vindecatori

Nu am fost un copil obisnuit. In loc sa ma joc cu papusile, eu montam piese de teatru impreuna cu surioara mea, nu mincam dulciuri (recuperez acum) si imi era teribil de frica de clovni… Da, foarte frica. Ma uitam extaziata la acrobatii cind mergeam la circ, dar in momentul in care intra in scena un clovn, inmarmuream pe un fundal de tipete de ris si aplauze frenetice. Marturi­sesc ca si azi ma mai trec fiorii.

Apoi am vazut filmul Patch Adams, cu Robin Wil­liams in rolul principal, o poveste emo­tio­nanta, inspirata din viata reala a unui medic tinar, care considera ca actul medical nu inseamna doar diagnosticarea maladiilor si tratarea lor. Pentru el, pacientii erau mai mult decit un nume si o boala; ei erau in primul rind oameni cu proble­me de sanatate, oameni cu emotii. El a inceput sa interactioneze cu pacientii intr-o maniera speciala, iar nasul rosu de clovn era un accesoriu obligatoriu.

Atunci am realizat cit de mult conteaza, de fapt, starea de spirit in drumul spre vindecare. Mediul in care se afla copiii spitalizati e unul ostil, fiind axat pe boala si suferinta. Medicii nu au timp sa se mai ocupe si de sufletul copiilor, iar parintii adesea sufera prea mult si nu reusesc sa le fie un adevarat sprijin. Aici intervin clovnii de la Fundatia CliniClowns, care isi propun sa ofere momente de bucurie, de evadare din realitatea spitaliceasca. Incintata de idee, i-am contactat pe reprezentantii fundatiei pentru a ma alatura unei echipe de clovni pentru o zi.

M-am intilnit cu clovnul Daniel si clovnul Marcela in fata Institutului Oncologic Fundeni si, dupa un mic training (tehnicile de clovnerie la patul copilului sint putin diferite), am plecat spre saloane cu sufletul deschis si cu emotii mari (nu stiam cit de puternica sint ca sa pot zimbi si in situatia in care vad cazuri grave). La inceput a fost greu si, desi clovnul Daniel ma antrenase si pe mine in jocul lui, a trebuit sa ies de citeva ori din salon, pentru a nu varsa la­crimi in fata copiilor.

Apoi, pe masura ce realizam cit de bine se simt si cite hohote de ris reusim sa stirnim, am inceput sa ma simt mai bine. Toate obiectele inconjuratoare au capatat aspecte ludice – seringile au devinit pompe de umflat baloane, suportul pentru perfuzii a devenit dus – stimulind astfel ima­ginatia copiilor, care au intrat in jocul nostru. A fost o experienta emotionanta, care te face sa vezi totul cu alti ochi si cu mai multa gratitudine. Seara, inainte sa inchid ochii, mi-am adus aminte de risetele copiilor si m-am incarcat cu sentimentul ca azi am reusit sa le fac, macar pentru citeva ore, viata mai frumoasa…

Verdict ELLE
Voltaire spunea ca arta medicinii cons­ta in a amuza pacientul in timp ce na­tura vindeca boala. Si, uitindu-ma la zimbetul copiilor, mi-am dat seama cu atit mai mult cit de speciala e munca clovnilor sustinuti de fundatie. Adresa: Fundatia CliniClowns Romania, 0743.055.660, www.cliniclonwns.ro
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK