Vorbeam într-o seară cu colegele mele, Ioana și Denisa, despre întreaga tevatură mediatică pe care aspectul fizic al Loredanei Groza a generat-o recent. După cum probabil știi deja, a fost intens criticată pentru chipul întinerit pe care l-a afișat în ultima perioadă și pentru declarațiile pe care le-a făcut pe marginea acestui subiect, în care spunea că totul se datorează sportului, dietei și unei moșteniri genetice fantastice. Dezbătând această polemică, mă trezesc că spun vehement: „Foarte bine că și-a făcut intervenții, dar de ce nu recunoaște?'. Nici măcar nu am procesat ideea asta, a venit ca un reflex, într-un mod atât de firesc de parcă aș fi spus „Hey, îmi mai poți turna niște vin?'.
De-abia când am ajuns acasă m-a lovit barbaria reacției mele. Eu, o femeie care și-a făcut injectări cu toxină botulinică și nu a vorbit niciodată despre asta tare și răspicat, trag la răspundere o altă femeie pentru decizia ei de a nu împărtăși niște aspecte personale. Îți poți imagina nivelul de ipocrizie? Cum am putut să uit că, doar cu două luni înainte, am simțit cum mi se strânge stomacul când o prietenă m-a întrebat: „Ți-ai făcut ceva la față? Arăți fresh, mai odihnită'. Cred că cel puțin cinci secunde bune m-am uitat la ea blocată, neștiind ce să îi răspund. Să îi zic că am dormit 12 ore aseară? Că mi-am făcut un peeling? Că m-am machiat mai mult? Ce o să creadă dacă îi spun că am folosit botox? Sigur o să mă judece.
Ai fi surprinsă de numărul de gânduri pe care creierul uman e capabil să-l proceseze în câteva secunde. Aș fi preferat să mă întrebe dacă am plagiat lucrarea de licență sau dacă am făcut sex într-un loc public. Orice mi-ar fi fost mai ușor să recunosc decât injectările cu toxină botulinică. După tot iureșul ăsta de idei și de scuze din capul meu, i-am spus cu jumătate de gură adevărul. Evident că nu a avut o reacție vehementă sau negativă și că scenariul apocaliptic din capul meu nu s-a petrecut. Dar, chiar și așa, nu am vorbit apoi cu multă lume despre asta. Pur și simplu fiindcă eram conștientă de stigmatul care planează în jurul acestui subiect și de modul în care sunt privite femeile care aleg să facă această procedură.
Și aș vrea să subliniez cuvântul procedură fiindcă, în ciuda percepției populare, injectările cu toxină botulinică nu intră sub umbrela operațiilor estetice. Din punct de vedere estetic, rolul toxinei botulinice este doar de a „reduce aspectul ridurilor', spune dr. Irinel Nedelcu, medic primar dermato-venerolog, doctor în științe medicale și fondatorul Institutului Dermato Estetic, care mi-a explicat și cum funcționează această substanță. „În mod normal, creierul trimite mesaje electrice mușchilor prin intermediul fibrelor nervoase, astfel încât aceștia să se poată contracta și să inițieze mișcarea. Mesajul electric este transmis mușchiului la nivelul unei zone specializate, numită placă musculară, prin eliberarea unei substanțe numită acetilcolină. Toxina botulinică blochează eliberarea de acetilcolină și, ca urmare, mușchiul nu primește mesajul de a se contracta. Asta înseamnă că spasmele sau mișcările musculare care provoacă încrețirea se opresc sau sunt cu mult reduse după utilizarea toxinei botulinice'.
Rămânând, însă, la capitolul terminologie și stigmat, să nu uităm și de infama expresie „femei botoxate', care pe lângă faptul că e folosită cu intenția de a jigni aspectul fizic al acestora, de cele mai multe ori nici măcar nu e utilizată în contextul corect. Dacă e spusă pentru a critica buzele mărite ale unei femei, atunci, măcar de dragul științei, ar trebui să fie schimbată în „femei hialuronizate' sau ceva asemănător, fiindcă singura substanță care se folosește pentru augmentarea buzelor e acidul hialuronic.
Pentru mulți botoxul e apanajul unei anumite categorii sociale și unui anumit tip de femeie. Fie ești o soție bogată și plictisită, fie ești o frivolă care a făcut din aspectul fizic cel mai important țel al vieții ei, fie intri la categoria celor care au pierdut contactul cu realitatea și nu vor să accepte ideea că îmbătrânesc. Îmi e greu, totuși, să cred că toate cele 6 milioane de persoane care au apelat în 2020 la injectările cu toxină botulinică sunt niște ființe complet superficiale care aspiră la titlul de Real Housewives. De ce injectările cu toxină botulinică te transformă automat într-o persoană vanitoasă? Câte dintre noi nu ne vopsim părul pentru a ascunde firele albe? Nu ar trebui să fie și asta considerată o formă de superficialitate și de neacceptare a vârstei? Sau cum ar fi dacă am fi judecate că ne epilăm? O facem pentru a respecta normele, nu? Iar asta nu mă face decât să mă gândesc că până și standardele de frumusețe au propriile lor standarde.
E OK să îți faci un tratament laser, dar nu îți poți injecta fața. E OK să investești sume exorbitante în rutine de îngrijire, dar nu e în regulă să cheltui aceiași bani pe o operație de mărire a sânilor. Toate aceste standarde duble pe care noi singuri le impunem nu fac decât să crească secretomania și stigmatul procedurilor și/sau operațiilor estetice. Mie mi-a fost greu să recunosc în fața unor persoane apropiate că mi-am șters ridurile de pe față cu toxină botulinică. Îți poți imagina ce înseamnă să faci o astfel de declarație în fața a milioane de oameni? Eu pot, și de-asta înțeleg că Jennifer Lopez a ales să vorbească despre aparatul de înfrumusețare de 25.000 de dolari pe care și l-a cumpărat, dar nu și despre presupusele injectări cu botox. Nimeni nu a criticat-o pentru achiziția exorbitantă, dar gândește-te cum ar fi explodat Internetul dacă ar fi admis că a recurs la toxină botulinică.
Și tocmai ăsta este motivul pentru care ne învârtim într-un cerc vicios. Judecăm femeile dacă îmbătrânesc, le judecăm dacă apelează la vreo procedură estetică și apoi le mai judecăm puțin dacă nu vorbesc despre ce și-au făcut. E interesant de observat că și cei care pledează pentru iubirea de sine, acceptarea vârstei, îmbătrânire cu grație și alte expresii asemenea dau dovadă de aceeași ipocrizie. Justine Bateman, de exemplu, vorbește în cartea ei, Face: One Square Foot of Skin, despre cum femeile sunt discriminate din cauza vârstei și a aspectului fizic îmbătrânit și ne asigură că un ten cu riduri nu ar trebui să ne creeze un complex și nici să ne trimită direct în cabinetul unui medic estetician. Perfect de acord până aici.
Doar că în aceeași carte sunt prezentate mai multe femei care militează pentru ideea de naturalețe atât de tare încât ajung să afirme că orice intervenție/procedură estetică (chiar și folosirea unor produse de îngrijire anti-aging scumpe) e un act anti-feminist, una dintre ele chiar recunoscând că a pus capăt unei relații fiindcă prietena sa și-a făcut un lifting facial. În ritmul ăsta probabil nici Chimamanda Ngozi Adichie nu mai poate fi considerată feministă, fiindcă a recunoscut în nenumărate rânduri că îi place să se machieze și chiar a fost în urmă cu mai mulți ani ambasadoarea brand-ului de machiaj și skincare No. 7.
Discuția despre procedurile anti-aging cred că a ajuns să fie la fel de scindată ca și cele despre politică, alimentație sau fotbal. Fanaticii, deținerea adevărului absolut, prezentarea datelor doar dintr-un anumit punct de vedere și portretizarea generală a situației într-o manieră alb-negru sunt doar câteva dintre elementele lor comune. Iar de la această dezbatere nu lipsesc nici celebritățile, care par să fie foarte vehemente cu privire la tabăra în care se află.
„Filler-ele mă sperie și botoxul face pe toată lumea să arate ca și când ar fi o lumânare din ceară, ceva bizar la modul Madame Tussaud. Adică… nu vreau să judec, dar în acest moment asta e o tendință de frumusețe pe care o detest', spunea Olivia Wilde la un moment dat. Aceeași părere despre botox o are și Meryl Streep, care spunea într-un interviu pentru Vanity Fair că „atunci când îl văd la persoanele pe care le întâlnesc, e ca o întrerupere în comunicarea cu ele'. Emma Thompson e chiar mai categorică de atât și spune că injectările cu toxină botulinică „nu sunt un lucru normal. Și faptul că am creat o cultură care spune că e normal, nu e normal'. Le admir pe toate aceste femei și mi se pare minunat că militează pentru ideea de body positivity și de naturalețe. Însă nu sunt de acord cu promovarea unui adevăr absolut. Nu cred că există un mod corect sau incorect de a fi femeie. Și probabil cel mai important lucru pe care l-am învățat din conversația cu colegele mele e că nimeni nu e în măsură să judece acțiunile altei persoane. Nu poți trage la răspundere o femeie pentru decizia de a nu-și vopsi părul, pentru operațiile estetice pe care și le-a făcut sau pentru că nu vrea să vorbească despre ele.
În plus, cred că astfel de declarații au o doză de shaming în ele și le fac pe femeile care aleg această procedură să se simtă vinovate și rușinate. Nu o să pledez orbește pentru injectările cu toxină botulinică, mai ales când sunt atât de multe cazuri în care situația a scăpat de sub control. „O cantitate prea mare poate duce la paralizia completă a musculaturii, iar asta îi va face pe pacienți să își piardă mimica. Nu mai au nici o expresie. Nu știi când se încruntă, când zâmbesc.', spune dr. Cristina Safta, medic dermatolog în cadrul clinicii Cronos Med.
Un alt efect negativ care poate apărea în urma injectărilor este „căderea temporară a pleoapei. Însă astfel de cazuri sunt excepționale și apar din cauza unor erori de tehnică', mai adaugă dr. Safta. Tocmai de aceea e extrem de important să te documentezi înainte de orice tratament facial faci, să te informezi cu privire la clinica pe care o alegi și să verifici rezultatele pe care medicul la care mergi le-a obținut în trecut. Și să nu uiți că, în cazul botoxului, mai mult nu înseamnă mai bine. Robin Wright, Cindy Crawford sau Olivia Coleman sunt doar câteva exemple care dovedesc că, dacă sunt realizate corect, injectările cu toxină botulinică nu trebuie să te transforme automat într-o păpușă din plastic. La această listă aș putea adăuga și alte femei perfect normale din jurul meu, care merg în fiecare zi la birou, își plătesc facturile, fac cumpărături sau își duc copiii la școală. Ca și mine, sunt femei obișnuite, care pur și simplu au decis să facă o procedură estetică. Pentru ele. Asta nu înseamnă că sunt mai puțin feministe, că sunt într-o goană absurdă după tinerețe, că suferă de dismorfie ori că decizia lor a fost dictată de tendințele promovate de social media.
Nu o să merg până într-acolo încât să afirm că botoxul e o chestie empowering. La fel cum nu cred că make-up-ul sau vopsitul părului sunt empowering. Dar cred că toate te pot face să te simți mai bine în pielea ta. Și atât timp cât nu dezvolți o obsesie bolnăvicioasă, de ce să te abții de la lucrurile care te fac puțin mai fericită? Oricare ar fi ele. Un borcan de Nutella, o cremă scumpă, un tratament laser, un pahar cu vin. Oricum vei fi judecată pentru orice decizie iei și, crede-mă, nimeni nu îți va ridica o statuie dacă mori raw vegană sau fără filler-e.
Citește și:
7 mituri despre curățarea tenului, analizate și demontate
Foto: Profimedia