Cu ajutorul aromelor poti scapa de orice. Sau de aproape orice. De stres, de raceala, de un iubit pisalog. Dar ai incercat si reversul medaliei? Lioara Bradu iti prezinta propria varianta de aromaterapie.
Ori de cite ori intru in casa Elenei, cea mai buna prietena a mamei mele, ma cuprinde o senzatie de ameteala placuta: imi simt genunchii moi, pleoapele grele si respiratia sacadata. De fiecare data ma primeste in acelasi salon cu candelabre uriase, ce-mi amintesc de magazinele pariziene de pe Saint-Germain. De fiecare data ma cufund in acelasi fotoliu, imbracat in catifea visinie, coplesita de parfumul erotico-narcotic din incapere (un amestec siropos si bogat de trandafir, santal si vanilie) si de fiecare data ma gindesc la acelasi lucru: la… sex. La fosnetul asternuturilor de matase, la voluptatea de a fi in pat la ore ilicite, la clipe romantice si vinovate. „E un gind necuviincios si nepotrivit (cam ca atunci cind incerci sa-ti imaginezi parintii sarutindu-se) in casa unei profesoare decente, usor trecuta de 60 de ani, care anul acesta a sarbatorit 35 de ani de casnicie, imi spun de fiecare data. Dar, de fiecare data, parfumul acela fierbinte ma subjuga si cad in reverie.
De curind am descoperit echivalentul acestei senzatii. Nu, nu e Brad Pitt (iti vine sa crezi ca se apropie de 50 de ani?). Nici Dom Pérignon si nici ciocolata Godiva (desi sint destul de aproape). Intrasem in redactie obosita, stresata, incarcata cu mape de presa, mincare pentru colegi si telefonul mobil sudat de ureche si ma prabusisem fara suflare pe un scaun (incomod), cind una dintre colege mi-a apucat incheietura miinii si a pulverizat… ceva dintr-o sticluta patrata. Ochii mi s-au inchis si m-am cufundat intr-o caldura placuta, ca si cind cineva m-ar fi invaluit in casmir. Incarcat de ritualuri si de intentii romantice, din secunda in care mi-a atins pielea parfumul acela mi-a stirnit dorinta de a-l purta ore in sir, de a ma topi in el. „Dumnezeule, ce e asta?' am intrebat. „Paco Rabanne pour elle.' Orice mmmm, aaaaah sau ooooh ar fi fost de prisos. Imi placea. Omi place si acum.
De fapt, mi-a placut atit de mult, incit am decis sa-l cumpar, sa-l am, sa-l stiu al meu, dar sa nu-l folosesc. Nu pentru moment. De ce? Pentru ca am invatat din experienta ca, daca folosesti un anume parfum, intr-un anume moment (o ocazie cu totul speciala, fara a te grabi sa-l risipesti, asa, in fiece zi, fie soare, fie ploaie), poti retrai si spori impactul emotional de fiecare data cind il mirosi. Ba mai mult, parfumul are capacitatea uluitoare de a-ti depozita in memorie amintiri delicioase pentru viitor. Gindeste-te bine si vei vedea ca are sens. Sint convinsa ca fiecare dintre noi a simtit, cel putin o data, aceasta calitate fantastica a aromelor, de a detona mici bombe cu amintiri sau emotii, care ne incalzesc inima si ne-o opresc in loc. Exista momente in care o intilnire neasteptata cu o anume aroma declanseaza un sir de imagini, ce te poarta, peste vointa ta, intr-un tunel al timpului.
Amarige de Givenchy are acest efect asupra mea. Imi aminteste de anii de liceu, in care imbracam pe ascuns puloverele mamei (pe vremea aceea era parfumul ei favorit). E de-ajuns sa simt in aer aroma lui dulceaga-amaruie de migdale si, intr-o secunda, sint transportata inapoi in timp, in emotia tezelor si a primelor intilniri, praf de creta, manuale scolare si numere de telefon scrise in podul palmei. Pentru prietena mea, Liana, „masina timpului' se numeste Elizabeth Taylor, White Diamond, parfumul ce-l folosea pe vremea cind era la bursa, in America. E suficient sa-i simta adierea si… gata, se si vede pe o banca in Central Park, desculta, scriind scrisori celor de acasa.
Din fericire, dupa citeva astfel de experimente psihologice aromate, am invatat ca nu e bine sa eliberezi duhul din sticla decit atunci cind vrei cu adevarat sa marchezi un moment, ca trebuie sa alegi parfumul cu grija, precum numerele la loterie si apoi sa-l pastrezi asa cum pastrezi o rochie de gala (deschizi uneori usa dulapului si-i admiri tesatura, nerabdatoare sa apara acel moment fabulos pentru care merita sa o imbraci) sau o pereche de pantofi Chanel (in cutia lor pretioasa, asezati cu grija, unul linga celalalt, intr-o pozitie yin-yang, inveliti in hirtie fosnitoare, pina ce stii ca a sosit timpul sa treci pragul casei si sa auzi sunetul plin de satisfactie al tocurilor nou-noute pe asfalt). Iata de ce sticluta mea seducatoare de Paco Rabanne va mai ramine o vreme neatinsa, in cutia ei alba, imaculata. O voi deschide doar atunci cind ma voi simti sexy… sau voi vrea sa ma simt sexy. Poate de Sfintul Valentin…
„Multe femei folosesc parfumul pentru a adinci emotia unui moment anume. Iar daca parfumul respectiv este folosit in mod repetat in circumstante asemanatoare, asocierile emotionale, existente deja, se stabilizeaza si se impregneaza definitiv in memoria afectiva a individului', explica Laurent Delafon, directorul departamentului de cercetare al unei mari companii de parfumerie. „In mod sigur, Vera Wang a mers pe aceeasi idee cind a creat un parfum pentru mirese! Uau! Grea incercare! Iti dai seama? Sa nascocesti mireasma unei zile ce merita memorata. Sa creezi un parfum special pentru amintiri.'
„Exact', recunoaste Vera insasi, intr-un articol publicat in ELLE U.K. „Am visat sa creez un parfum care sa capteze toata emotia, vibratia, solemnitatea si fericirea coplesitoare ale acelei zile, unice in viata unei femei. Un parfum care sa o insoteasca inca multa vreme dupa ce sarbatoarea a luat sfirsit.' O.K. Frumos. Dar ideea nu e tocmai noua. Am citit undeva ca in India anilor ‘20, la nuntile maharajahilor, se punea pe scaunul fiecarui oaspete cite o sticluta cu parfum, in semn de multumire pentru prezenta la eveniment.
Cautind mai departe in istorie, am descoperit ca parfumul a fost deseori folosit cu intentia clara si calculata de a marca o ocazie speciala. La curtea lui Ludovic al XV-lea, servitorii obisnuiau sa umple vase cu diferite arome (cite una pentru fiecare eveniment) si sa le verse intr-un anumit moment al festivitatii, strategic stabilit. Ludovic al XIV-lea mergea chiar mai departe. Avea pretentia ca in fiecare zi marii parfumieri ai curtii sa inventeze cite un parfum, numai pentru el. Asta da extravaganta!
Nu e insa nevoie sa faci gesturi dramatice sau nostalgice pentru a innobila cu emotie un parfum. Exista atitea trucuri! Unul dintre ele este asteptarea. Vezi exemplul noului meu Paco Rabanne. Stiu sigur ca functioneaza. Cea mai buna prietena a mea a procedat la fel cu Lancôme, Attraction. Cucerita de notele neobisnuite si stralucitoare de iris, a tinut sticluta neatinsa, pina ce a considerat ca – evrika – a sosit momentul: l-a intilnit pe barbatul vietii ei. O alta tactica spune: daca, din intimplare, ai sansa sa mirosi un anume parfum intr-un moment in care incerci o emotie intensa, trage aer adinc in piept si lasa miresmele sa-ti inunde simturile. Apoi foloseste parfumul respectiv numai si numai cind simti nevoia de a retrai acea senzatie (emotie). Vei vedea ca, in scurt timp, cea mai delicata atingere a lui va naste in creierul sau, mai degraba, in sufletul tau acelasi raspuns.
Un exemplu? Cind am mirosit pentru intiia data DKNY, eram, nu, nu la New York, ci la Paris, in turnul Eiffel. Era o zi superba, cu soare si fara strop de nor. Panorama era perfecta si m-a strafulgerat un gind obraznic: aveam Parisul la picioare. In acel moment, o doamna superba a trecut pe linga mine, imprastiind in jur o aroma luminoasa, calda, indrazneata. Am intrebat-o ce parfum foloseste si mi-a raspuns cu zimbetul cel mai fermecator din lume si cu cel mai puternic accent american ce mi-a fost dat sa aud vreodata: DKNY, honey. De atunci, ori de cite ori vreau sa ma simt optimista, entuziasta, literalmente deasupra lumii, deschid sticluta de parfum american si-mi picur un strop de amintire frantuzeasca dupa ureche.
Exista si momente cind poti gasi intelesuri intr-un parfum nou, ce-ti aminteste de unul vechi. Carmen, prietena mea, psiholog, mi-a povestit cum niste pacienti de-ai ei si-au refacut casnicia cu ajutorul unui parfum. La ultima sedinta de consiliere, cind nimeni nu mai avea nici o speranta (si, probabil, nici pofta) de impacare, Ea a venit cu un nou parfum. Era ceva floral si poate putin cam dulce, dar Lui i-a amintit de prima lor intilnire. Au retrait emotia primului sarut, si-au redescoperit sentimentele, iar relatia lor a renascut cu aceeasi prospetime si intensitate de la inceput. Si vor trai fericiti pina la adinci batrineti… Sper.
Si cind te gindesti ca barbatii se intreaba de ce „investim' atit de mult in parfumuri! Pentru ca, domnilor, e important. E sanatos. E adevarat, nici o mireasma din lume nu poate sa vindece cancerul, dar in mod sigur, daca stii sa-l folosesti, parfumul iti vindeca inima. Eu una am inceput sa-mi fac propria farmacie de arome. Imi lipseste, insa, parfumul care sa-mi aduca noroc (sau sa ma faca sa ma simt norocoasa – am auzit ca Sharon Stone, cind filma la Casino, folosea parfum de tuberoze, dar, hmmm, nu a sfirsit-o prea bine)…
Arhiva revistei ELLE
Foto: Shutterstock