Alchimia parfumurilor, între știință și natură

Se întipăresc în memoria noastră afectivă și se lipesc de pielea și de personalitatea noastră mai mult decât orice haină sau accesoriu… Dar tocmai pentru că ne sunt atât de apropiate, am început să le punem la îndoială alchimia.

Probabil ai observat: câteodată, parfumul tău preferat parcă nu mai infuzează aceeași orchestră de arome ca în prima zi. Nu, nu îți joacă feste sistemul limbic și memoria olfactivă (poate cea mai puternică dintre tipurile de memorii), ci industria parfumeriei e nevoită să se adapteze noilor reglementări UE. Acestea sunt menite să ne țină la adăpost de alergii și de alte rele, însă modificarea structurii unui parfum considerat capodoperă ar putea fi comparabilă cu alterarea culorilor Mona Lisei.

Francis Kurkdjian, unul dintre cei mai aclamați parfumieri ai lumii, mi-a povestit odată în cadrul unui interviu: „Atunci când imaginez un parfum, știu cum trebuie să fie rezultatul final, așa cum un compozitor de muzică își poate imagina notele pe portativ. Drept urmare, cercetez, mă joc cu proporțiile, cu formulele, pentru ca rezultatul final să-mi reflecte viziunea și emoția”.

Parfumierii sunt atât artiști, cât și chimiști. Cu toate astea, ei nu sunt protejați de drepturile proprietății intelectuale, iar creația lor nu este recunoscută legal ca fiind una a minții, ci mai degrabă o formulă industrială, ce poate fi reprodusă și modificată. Drept urmare, multe capodopere (din punct de vedere creativ) au fost reformulate pentru a corespunde noilor reglementări UE. Spre exemplu, în parfumerie au fost interzise în 2015 ingrediente precum mușchiul de stejar care, botanic vorbind, e o încrucișare între o algă și o ciupercă. Din această substanță naturală regăsită în versiunile originale ale parfumurilor Chanel No. 5 și Miss Dior au fost interzise două molecule (pentru că între 1 și 3% din oameni pot suferi reacții alergice, precum dermatita de contact) ce ofereau note lemnoase și prelungeau aroma.

De fapt, legislația permite folosirea mușchiului de copac atâta timp cât sunt îndepărtate aceste molecule interzise, dar extractul nu mai e folosit deoarece parfumierii cred că, fără ele, parfumurile devin mai slabe. Mai degrabă sunt căutați înlocuitori. Poate algele nu sunt primul ingredient care-ți vine în minte atunci când te gândești la parfumuri, însă constituie una dintre cele mai obscure metode la care producătorii de parfumuri recurg pentru a păstra miresmele în fața restricțiilor vremii. De asemenea, HICC sau lycral, un compus chimic ce reproduce aroma lăcrămioarelor (prezent și ulterior înlăturat din mai multe parfumuri luxury) a ajuns să fie interzis.

Mi se pare demn de aplauze faptul că reglementările Uniunii Europene țin la sănătatea noastră, dar în același timp cred că se pierde din vedere faptul că un parfum este o creație și o operă de artă. De asemenea, cred că parfumul ar putea fi comparat și cu un viciu, pentru că nu e o necesitate, precum pasta de dinți sau gelul de duș, ci o plăcere. Și nu mă pot abține să mă întreb cum de restricțiile sunt atât de rigide când vine vorba de parfum, dar atât de permisive cu industria alcoolului și a tutunului (și totuși vorbesc din perspectiva unei iubitoare de tabac, de vin, dar și de esențe, deci no judgement here). Așa cum unele persoane își asumă faptul că atunci când consumă alcool sau țigări pot deveni dependente din cauza unei predispoziții emoționale sau genetice (crede-mă, chestia asta e cât se poate de reală), ar putea să își asume și că se pot afla printre cei 3% intoleranți la… mușchi de stejar. Statisticile, dar și tratamentul (dermatita de contact e perfect tratabilă) ar fi în favoarea industriei parfumurilor.

Problema e că noi, oamenii, nu știm să fim echilibrați: iubire sau ură, totul sau nimic, dacă natural e bun, înseamnă că sintetic e rău. Iar brand-urile mari de parfumerie au prea mult de pierdut în urma unui scandal pentru a-și asuma riscuri precum alergiile (și deși constituie o industrie gigantică, sunt mult mai slab reprezentați în lobby-urile europene decât companiile de tutun sau de alcool). Drept urmare, se fac schimbări, reformulări ale aromelor.

Însă știi cine nu are foarte mult de pierdut? Companiile mai mici, de nișă, care au ajuns să ocupe din ce în ce mai mult spațiu de raft în magazine (în București suntem norocoase că avem mai multe parfumerii diferite dedicate nișelor). Se speculează că această piață reprezintă 10% din vânzările anuale ale parfumeriei de lux, pentru că, în medie, costă mai mult decât parfumurile luxury. Aceste brand-uri mai mici, dar câteodată mai exclusiviste, se concentrează în special pe originalitatea parfumului și mai puțin pe marketing sau pe imaginea unei celebrități. Și, de obicei, folosesc concentrații mai mari de extracte naturale. Ce e magic la ingredientele naturale e că pielea ta (pH-ul și feromonii, să zicem, pentru a nu oferi dimensiuni oculte fenomenului) le personalizează în special pe ele. Deci un parfum cu o concentrație generoasă de extract natural poate deveni semnătură olfactivă unică!

Popularizarea brand-urilor de nișă a survenit și ca o replică la lipsa de originalitate reclamată brand-urilor mari, care relansează mai multe variante ale unui parfum de succes, iar unii consumatori pot avea senzația de déjà-vu, drept urmare, caută companii mai mici, cu o abordare mai trendy asupra esențelor fine. Ironia e că aceste relansări s-ar întâmpla mai ales datorită nouă (țărilor est-europene, din fostul bloc sovietic), care ne dorim să cumpărăm mereu lansări nou-nouțe, pentru că am am fost privați de astfel de cochetării timp de decenii, pe când o piață mai matură, precum Franța, e deja fidelizată în anumite direcții, după cum mi-a povestit un reprezentant al brand-ului Ferragamo Parfums în timpul unui interviu.

Ca replică la sentimentul de exclusivitate și de personalizare pe care îl oferă nișa, brand-uri mari (precum Chanel sau Dior) au deschis mai multe magazine peste tot în lume și au lansat colecții exclusive extinse pentru a satisface această nevoie de unicitate. Mai mult decât atât, acestea dețin laboratoare de cercetare in-house unde investighează ingredientele folosite, pentru a se asigura că sunt sigure pe toate palierele posibile (cercetări în valoare de milioane de euro).

Însă dacă ești în special preocupată de sănătate, trebuie să știi că ingredientele chimice sunt mult mai safe decât cele naturale. Și că, conform unui articol publicat de businessoffashion.com, persoanele din țările nordice sunt mult mai predispuse la alergii în mod genetic decât persoanele din zona mediteraneană sau din blocul estic (iar centrul UE e la Bruxelles). Formulele sintetice conțin chimicale care nu au o origine naturală, în timp ce formulele naturale sunt constituite dintr-un amestec de uleiuri esențiale, însă ambele, în teorie, conțin alergeni (substanțe care pot provoca alergii). Iar când vine vorba despre citotoxicitate (moarte celulară, poate ai citit despre acest fenomen în relație cu parfumurile) nu e cazul să te panichezi: atât formulele naturale, cît și cele sintetice pot fi citotoxice conform testelor. Însă dacă aceste teste sunt făcute in vitro (cum se fac), nu m-ar surprinde ca un compus chimic să-i facă rău unui ficat expus, dar nu și pielii, care este, de fapt, învelișul nostru.

De-a lungul timpului am intervievat cel puțin zece parfumieri și, ca rezumat, pot să transmit că toți au avut o concluzie comună asupra acestei dileme. Și anume că o combinație dintre ingredientele sintetice și cele naturale constituie rețeta ideală pentru un parfum, din toate punctele de vedere. Cele naturale oferă persistență și unicitate, în timp ce ingredientele sintetice ajută la stabilizarea moleculelor (deci a aromei) și la conservarea formulei. Și, de ce nu, e o metodă prin care putem obține parfumuri mai green, care nu sărăcesc resursele planetei. „Când folosești ingrediente naturale, îngroși amprenta de carbon prin tăierea florilor și a arborilor. Iar ingredientele sintetice obținute prin biotehnologii au respect pentru natură, dar și pentru iubitorul de parfumuri, deoarece permit crearea fidelă a unor arome care nu pot fi extrase din flori”, declara parfumiera Christine Nagel la un moment dat. Adevărul e că, atâta timp când simt miros de tuberoze, care îmi invadează creierul și face dopamina să năvălească, cred că devine mai puțin important cum a fost creat/extras acel parfum.

„E foarte dificil să susții că un parfum poate fi 100% natural – asta depinde de ceea ce numim natural, sau bio, și de reglementările din domeniu. În primul rând, alcoolul utilizat în parfumerie e greu de făcut astfel încât să fie bio, deși în Europa, cel puțin, este natural, în vreme ce în SUA este sintetic. Dar ideea este că, dacă cineva ne-ar cere să facem un parfum complet natural, l-am putea face. Numai că am pierde foarte multe senzații, multă emoție. Să ne gândim astfel: 98% din produsele sintetice vin din studiul produselor naturale, iar produsul sintetic poate îmbunătăți acel produs natural de care avem mai mare nevoie. Noi vorbim despre produse sintetice sau chimice… dar deseori uităm că și produsele naturale pot fi periculoase. Iar dacă ești extrem de strict și utilizezi doar produse naturale, nu faci neapărat un parfum, ci mai degrabă o supă. Pentru că ai nevoie de tăria și de caracterul unora dintre produsele sintetice. Și apoi, este adevărat că unele flori nu oferă nici un fel de ulei… precum lăcrămioarele, liliacul, crinii… sunt multe flori care miros, dar nu putem să obținem acea esență de la ele. Suntem astfel obligați să substituim și să reproducem”, declara François Demachy, unul dintre cei mai celebri parfumieri ai zilelor noastre, într-un număr recent al acestei reviste.