Acidul hialuronic sub lupa

In urma cu citiva ani am avut primul meu contact (sau cel putin asa credeam atunci) cu acidul hialuronic printr-un serum ce apartinea unui brand farmaceutic american. Habar nu aveam ce este, din ce se extrage sau la ce foloseste, insa il asociam cu zvonuri despre injectiile pentru doamnele in virsta si il consideram oarecum de temut, ca pe orice alta necunoscuta. Dar cind i-am vazut efectele pe piele am avut o adevarata epifanie. Tenul meu care avea 23 de ani cred ca nu vazuse zile mai bune de cind era in fasa. Era neted, fin, luminos si plesnea de sanatate. M-am speriat, pentru ca acum eram convinsa ca este un remediu pentru virsta a treia, dar tot l-am folosit (cu grija si frica), pina la ultima picatura. Mi se parea ridicol ca am ajuns sa imi dau cu acid pe fata (fie el si hialuronic), cind viziunea mea despre aceasta actiune includea obsesiv o piele care se decojeste de pe pometi, fisii, fisii, ca in filmele horror. Asta pentru ca nu eram deloc informata asupra subiectului… Si, hai sa fim serioase, nu primim acest gen de lectii in scoala generala.

Chiar si in prezent mi se intimpla frecvent sa povestesc cuiva ca folosesc creme cu acid hialuronic si sa primesc o reactie de genul: „Vai, dar nu e prea devreme? Mai tirziu ce o sa mai faci?'. Nu stiu de ce exista aceasta conceptie generala ca trebuie sa te usuci ca o stafida inainte sa folosesti produse care incetinesc sau stopeaza procesul de degradare a pielii. Ridurile sint, de fapt, niste santuri care, odata sapate adinc, nu mai au leac cu nici o crema din lume. Si se corecteaza doar cu bisturiul sau cu diverse fillere ce au efecte temporare.

De cind activez in industria frumusetii am ajuns la concluzia ferma ca daca ai grija de pielea ta acum, acel fatal „mai tirziu' va surveni… mult mai tirziu. Or, intilnesc foarte des persoane care imi sugereaza ca ar trebui sa ne iubim asa cum sintem. Si sint o adepta convinsa a acestui motto, insa relatia cu sine, ca orice alta relatie, se deterioreaza atunci cind ajungi sa-ti suporti prea multe neajunsuri. Azi pete pigmentare, miine riduri, poimiine barbie dubla. Oare raspoimiine chiar ne vom iubi la fel? „Ma confrunt zi de zi cu lipsa de informare a populatiei in privinta procedurilor cosmetice si a ingredientelor folosite in dermatologie. De exemplu, multe fete au impresia ca Botoxul se foloseste la marirea buzelor, numai pentru ca are silaba «bot» la inceputul cuvintului', imi povesteste usor amuzata dr. Dalia Stanciu, medic dermatolog la Clinica Dermestetica.

Recunosc, inainte si eu ingrosam rindurile persoanelor dezinformate, dar dupa discutii cu diversi specialisti, m-am lamurit in sfirsit ce este acidul hialuronic, iar acum nu mi se mai pare nici pe departe un ingredient misterios, exotic sau periculos. Sa iti explic varianta dezbracata de termeni medicali. Acest ingredient este omniprezent in corpul nostru, dar se gaseste in concentratie mai mare in globul ocular, in lichidul sinovial, la nivelul articulatiilor si in cordonul ombilical. Practic, e buretele care retine umiditatea la nivelul tuturor tesuturilor si fara el apa ar trece prin corpul nostru fara sa ne aduca nici un beneficiu. Si sa nu uitam ca noi sintem cel putin 70% H2O.

Deci daca-ti bei portia de doi litri pe zi si tot ai pielea deshidratata, este evident ca organismul tau nu produce suficient acid hialuronic (si din nefericire productia acestei substante se reduce cu fiecare an de maturitate… cest la vie). Si pentru ca mi-am conturat o idee clara, cred ca am identificat in sfirsit care a fost, de fapt, primul contact pe care l-am avut cu acidul hialuronic. Trebuie sa te avertizez, nu este o poveste frumoasa.

In scoala generala, cind doamna diriginta ne-a predat despre globul ocular, ne-a adus un ochi de bou ca material didactic si l-am disecat pentru a intelege mai bine despre ce e vorba (colegele de redactie au fost oripilate de istorioara, pentru ca nu au avut parte de aceasta experienta, de unde concluzionez ca am avut un dascal deosebit, cu mult exces de zel). Si bineinteles ca am fost unul dintre elevii care au avut curioziatea morbida de a taia ochiul ca sa vada ce este inauntru. Am gasit un lichid viscos ca un jeleu semitransparent care curgea din belsug si de-abia am reusit sa ma spal pe miini. Acela era in mare parte acid hialuronic. Scopul acestei anecdote nu a fost sa te oripilez si pe tine sau sa dau conotatii noi dictonului „Frumusetea este in ochii celui care priveste', ci sa inlatur aceasta aura de mister care graviteaza in jurul ingredientului-minune despre care auzim mereu ca ar fi Sfintul Graal al tineretii fara batrinete.

Bine, din fericire, acidul hialuronic care se foloseste ca ingredient in creme, fiole sau injectabil nu provine de la mamifere. „Shiseido este brand-ul care obtine acidul hialuronic in laborator prin fermentarea unui anumit microorganism numit Streptococcus Zooepidemicus. Fabrica Shiseido Kakegawa are niste unitati de fermentatie care produc acidul hialuronic pe care il folosim in produsele noastre sau il distribuim clientilor nostri (dar si brand-urilor concurente) ca materie prima pentru produse cosmetice si farmaceutice. Inainte ca Shiseido sa descopere aceasta metoda biotehnologica, principala sursa in productia de acid hialuronic era extragerea acestuia din creste de cocosi', mi-a povestit Guillaume Cappon, Communication and PR Manager pentru Shiseido Europa la evenimentul de lansare a cremei Bio-Performance Advanced Revitalising Cream. Stiam eu ca exista un motiv special pentru care m-am indragostit de-a lungul timpului de toate produsele de ingrijire ale brand-ului japonez.

„Acidul hialuronic nu se clasifica numai dupa marimea moleculara, ci si dupa granulatie, gradul de cross-linkare (gradul de stabilizare prin punti intre lanturile polizaharidice) si viscozitatea gelului. Diferenta dintre acidul hialuronic din piele (umana si animala) si cel sintetizat prin fermentare bacteriana consta in lungimea lantului polizaharidic si greutatea moleculara', mi-a explicar dr. Dalia Stanciu.

Insa acest compus are beneficii de necontestat indiferent de unde si cum ar fi extras. Diferenta greutatii moleculare determina insa daca, folosit in produse de ingrijire, acidul hialuronic va patrunde in straturile epidermei sau daca va forma doar o pelicula protectoare la nivelul ei. Si daca va fi injectat pentru buze, pentru volumetria fetei sau pentru diminuarea cearcanelor – deoarece fiecare particica a fetei cere un alt fel de acid hialuronic si fiecare crema se adreseaza unei alte probleme, in functie de ingredientele adiacente.

De aceea sintem rasfatate de industria frumusetii cu o gama atit de ofertanta de produse cu acid hialuronic. Insa aceasta substanta cu nume rasunator nu este numai un ingredient antiaging ultra-hidratant, ci si un tratament pentru afectiuni ale articulatiilor precum osteoartrita, atunci cind este luat pe cale orala, sau se foloseste in cadrul interventiilor chirurgicale la nivelul ochilor. Iar ca unguent se utilizeaza pentru grabirea vindecarii ranilor si arsurilor.

Despre infamele injectii cu acid hialuronic se vorbeste destul de putin, pentru ca noi, femeile, avem tendinta sa fim secretoase cu tainele frumusetii noastre, mai ales ca procedurile dermatologice de acest gen inca creeaza un oarecare stigmat social de artificialitate. Insa, pe de alta parte, numarul pacientilor care frecventeaza cabinetele dermatologice in cautarea tineretii creste pe zi ce trece. Acidul hialuronic este una dintre cele mai iubite substante de injectare pentru ca ofera o hidratare intensa a zonei tratate si se resoarbe in timp (deci nu exista riscul unei schimbari permanente). Este unul dintre ingredientele principale din cocktailurile care se injecteaza superficial in cadrul procedurii de mezoterapie, oferind un ten perfect neted si luminos. Iar injectat in buze, pometi, riduri si cearcane, aduna toata apa de care dispune pielea si isi mareste volumul chiar si de sapte ori, ca in povesti (de aceea dupa tratamentele cu acid hialuronic se recomanda expres consumul a cel putin doi litri de apa). Astfel, procedura reface volumetria fetei sau iti construieste una noua, mai senzuala si mai carnala. Este adevarat, acidul se resoarbe in timp si, in functie de granulatie si de stilul de absorbtie al fiecarui organism, unele il devoreaza mai repede, altele mai lent.

Si totusi, de ce se incetineste productia naturala de acid hialuronic? Factorii principali sint virsta, fumatul, oboseala, stresul la care se adauga si capacitatea individuala de clearance (curatare) a acidului sub actiunea hialuronidazei (enzima implicata in metabolizarea acestuia). Partea buna este ca acum injectarea acidului hialuronic este accesibila din toate punctele de vedere si, conform medicului dermatolog, singurele riscuri sunt eritemul (o iritatie locala) iar foarte rar, traumatismul injectiei poate cauza un hematom. Si astfel ne putem mari buzele sau ne putem remodela pometii de fiecare data cind simtim ca ne-am pierdut din rotunjime sau din sex-appeal.

E doar o parere personala, dar una dintre cele mai deprimante fraze din literatura romana am spicuit-o din romanul Enigma Otiliei: „Noi nu traim decit cinci-sase ani', ii spunea Otilia lui Felix, explicindu-i ca efemeritatea frumusetii nu-i permite sa-si asume riscuri nesabuite, ca Madame Bovary. Dar cel mai tare m-a durut ca si el, la rindul lui, i-a dat dreptate cu raceala peste ani, cind a regasit-o din intimplare si a vazut-o lipsita de stralucirea tineretii. Acum cartile s-au schimbat, pentru ca acidul hialuronic este asul nostru din mineca. Si datorita lui putem trai, in sensul figurat al cuvintului, mult mai multi ani decit ar fi crezut Otilia ca e posibil.

Foto: Gabi Hirit

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK