Vitamina K2: secretul mai puțin cunoscut pentru oase rezistente

În lumea suplimentelor și a nutriției pentru sănătatea oaselor, calciul și vitamina D au primit cea mai mare parte a atenției de-a lungul anilor, fiind considerați nutrienții esențiali pentru menținerea densității minerale osoase și prevenirea fracturilor.

Totuși, cercetările recente au scos la iveală un al treilea actor crucial în această ecuație complexă: vitamina K2. Acest nutrient, deși mai puțin mediatizat, joacă un rol fundamental în metabolismul osos, acționând ca un dirijor care asigură depunerea calciului exact acolo unde este necesar – în oase și dinți – și prevenind calcificarea țesuturilor moi precum arterele și rinichii.

Descoperirea importanței vitaminei K2 a deschis noi perspective în înțelegerea și abordarea sănătății osoase, sugerând că trio-ul format din calciu, vitamina D și vitamina K2 reprezintă fundamentul nutrițional pentru dezvoltarea și menținerea unor oase puternice și sănătoase. Spre deosebire de vitamina K1, care este implicată predominant în coagularea sângelui și se găsește în alimentele verzi, vitamina K2 (menaquinona) are o distribuție alimentară diferită și funcții biologice distincte, fiind esențială pentru activarea proteinelor dependente de vitamina K care reglează metabolismul calciului.

În ciuda importanței sale cruciale, vitamina K2 rămâne unul dintre nutrienții cei mai subestimați și mai puțin cunoscuți, situație care începe treptat să se schimbe pe măsură ce dovezile științifice privind beneficiile sale pentru sănătatea osoasă devin tot mai convingătoare.

Diferența dintre vitamina K1 și K2: două substanțe cu funcții distincte

Deși sunt adesea grupate sub umbrela generică a „vitaminei K”, vitamina K1 (filoquinona) și vitamina K2 (menaquinona) sunt compuși chimici diferiți, cu surse alimentare și funcții biologice distincte. Vitamina K1 este predominant implicată în procesul de coagulare a sângelui, fiind esențială pentru activarea factorilor de coagulare în ficat și prevenirea hemoragiilor. Aceasta se găsește în principal în legumele cu frunze verzi precum spanacul, varza kale, broccoli și salata verde. În contrast, vitamina K2 există în mai multe subtipuri, având ca funcție primară reglarea metabolismului calciului în organism.

Sursele alimentare de vitamina K2 diferă semnificativ de cele ale vitaminei K1, fiind prezentă în principal în alimente fermentate precum natto (boabe de soia fermentate), anumite tipuri de brânzeturi maturate (în special cele de tip Gouda și Brie) și ficatul de gâscă. Subtipurile de vitamina K2 variază în funcție de sursa alimentară – MK-4 se găsește predominant în produsele animale, în timp ce formele MK-7 până la MK-10 sunt produse de bacterii și se găsesc în alimentele fermentate.

Studiile au arătat că vitamina K2, în special forma MK-7 care este disponibilă în mai multe suplimente alimentare pentru oase, are o biodisponibilitate superioară și un timp de înjumătățire în organism mult mai lung comparativ cu vitamina K1, ceea ce îi permite să circule mai mult în sânge și să ajungă la țesuturile extrahepatice, inclusiv la oase, unde își exercită efectele benefice asupra metabolismului calciului și sănătății osoase.

Mecanismul de acțiune: cum influențează vitamina K2 sănătatea oaselor

Funcția principală a vitaminei K2 în metabolismul osos constă în activarea unor proteine specifice dependente de vitamina K, dintre care cele mai importante pentru sănătatea scheletului sunt osteocalcinul și proteina matriceală Gla (MGP).

Osteocalcinul este produs de osteoblaste (celulele formatoare de os) și joacă un rol crucial în procesul de mineralizare osoasă, legând calciul din circulație și încorporându-l în matricea osoasă. În absența unui aport adecvat de vitamina K2, o proporție semnificativă din osteocalcinul circulant rămâne în formă necarboxilată (inactivă), reducând capacitatea organismului de a utiliza eficient calciul pentru mineralizarea osoasă.

Proteina matriceală Gla (MGP) reprezintă cel de-al doilea actor important în această ecuație, având rolul de a preveni depunerea calciului în țesuturile moi precum arterele, valvele cardiace și rinichii. Similar osteocalcinului, MGP necesită activare prin carboxilare mediată de vitamina K2. Această dublă acțiune a vitaminei K2 – de a direcționa calciul către oase și de a preveni depunerea sa în locuri nedorite – ilustrează perfect conceptul de „paradox al calciului”: același mineral care este esențial pentru oase puternice poate deveni dăunător atunci când se depune în țesuturile moi, provocând calcificări vasculare și rigiditate arterială.

Prin urmare, vitamina K2 funcționează ca un „paznic al calciului”, asigurând utilizarea sa optimă în organism și prevenind efectele potențial negative ale suplimentării cu calciu și vitamina D în absența unui aport adecvat de vitamina K2.

Necesarul zilnic și suplimentarea cu vitamina K2

Spre deosebire de mulți alți nutrienți, pentru vitamina K2 nu există încă recomandări oficiale specifice privind aportul zilnic, majoritatea ghidurilor nutriționale referindu-se la vitamina K ca entitate generală.

Totuși, experții în domeniu sugerează că un aport zilnic de 100-200 μg de vitamina K2 ar fi benefic pentru sănătatea osoasă și cardiovasculară, cantitate dificil de obținut exclusiv din alimentație, în special în contextul dietei occidentale moderne. Suplimentele de vitamina K2 sunt disponibile în două forme principale: MK-4 și MK-7.

Forma MK-7 este adesea preferată datorită biodisponibilității superioare și timpului de înjumătățire mai lung (aproximativ 3 zile, comparativ cu câteva ore pentru MK-4), permițând administrarea o dată pe zi. Pentru persoanele interesate de suplimentarea cu vitamina K2, este important să se țină cont de interacțiunile potențiale cu medicamentele anticoagulante de tip warfarină (acenocumarol), care funcționează ca antagoniști ai vitaminei K.

În aceste cazuri, suplimentarea trebuie discutată și monitorizată atent de către medic. În schimb, anticoagulantele orale directe (DOAC) nu interacționează cu vitamina K, reprezentând o opțiune mai sigură pentru pacienții care necesită atât terapie anticoagulantă, cât și suplimentare cu vitamina K2. Pentru maximizarea beneficiilor, vitamina K2 ar trebui administrată împreună cu alimente conținând grăsimi, pentru o absorbție optimă, și în combinație cu calciu și vitamina D3, datorită efectelor lor sinergice asupra sănătății osoase.

Integrarea vitaminei K2 într-o strategie completă pentru sănătatea oaselor

Pentru o abordare holistică a sănătății osoase, vitamina K2 ar trebui integrată într-o strategie nutrițională și de stil de viață mai amplă. Combinația optimă include un aport adecvat de calciu (preferabil din surse alimentare), vitamina D3 (menținând niveluri serice de 30-50 ng/ml) și vitamina K2 (100-200 μg zilnic).

Această triadă nutrițională fundamentală poate fi completată cu alți nutrienți importanți pentru sănătatea osoasă, precum magneziul, manganul, zincul, borul și proteinele de calitate. Pe lângă nutriție, activitatea fizică regulată, în special exercițiile cu impact și cele de rezistență, reprezintă un stimul crucial pentru remodelarea osoasă și menținerea densității minerale. Evitarea factorilor nocivi precum fumatul, consumul excesiv de alcool și sodiu, precum și cafeina în exces, contribuie de asemenea la protejarea sănătății oaselor. Persoanele cu risc crescut de osteoporoză, precum femeile aflate la post-menopauză, persoanele cu istoric familial de fracturi sau cele care urmează tratamente ce afectează metabolismul osos (corticosteroizi, inhibitori de aromatază, etc.), ar trebui să acorde o atenție sporită strategiilor preventive, inclusiv suplimentării cu vitamina K2.

Rolul vitaminei K2 în sănătatea osoasă este fundamental, iar integrarea sa în protocoalele de prevenție și tratament al afecțiunilor osoase reprezintă o direcție promițătoare, susținută de dovezi științifice tot mai solide.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro