Într-o eră digitală, dominată de tehnologie, progres și viteză, în care accesul la informație e la un click distanță, succesul poate veni la orice vârstă. Atât timp cât ai capacitatea de a învăța, dorința de a evolua și de a produce o schimbare semnificativă în societate, că ai 17 sau 50 de ani e absolut irelevant.
„E un prag anume până la care tehnologia poate folosi. În rest, depinde de imaginație, de creativitate, și asta cred că e cheia esențială. Să știi când și cum să folosești toată nebunia asta digitală în care trăim, toate progresele astea fantastice, înspre binele filmului. – Tudor Giurgiu
Dacă vrei să vorbești cu cineva despre evoluția industriei cinematografice din România, Tudor Giurgiu is your guy. În cei aproape 30 de ani de când activează în domeniu, le-a văzut și încercat pe toate. Iar perspectiva sa este cu atât mai interesantă cu cât rolurile și atribuțiile pe care le-a avut în cinematografia românească au variat și s-au amplificat constant. Știe ce înseamnă să faci un film în anii 2000, când resursele de orice natură, inclusiv tehnologică, erau limitate sau chiar inexistente, știe ce înseamnă să organizezi un festival de film într-o perioadă cel puțin confuză pentru o societate abia ieșită din comunism și știe ce înseamnă să faci toate astea astăzi, într-un climat al globalizării, al progresului tehnologic și al vitezei.
Iar asta a fost și paralela cu care am început discuția cu Tudor, care îmi povestește amuzat cum zilele trecute a găsit în biroul lui tot felul de „formate de film care azi nu se mai folosesc deloc: cutii de peliculă, casete mini TV, casete VHS. Și chiar dacă sunt doar 20 de ani de atunci, adică nu o perioadă foarte mare de timp, mă uitam la ele și mă gândeam că vin, practic, dintr-o cu totul altă vârstă a proceselor de lucru în film. Însă nu a fost doar martorul tuturor acestor etape, ci și o parte activă a lor. Îmi spune că, în 2006, când a regizat primul lui lungmetraj, Legături bolnăvicioase, „totul era foarte complicat. Filmam pe peliculă și practic nu puteam să văd în aceeași zi ceea ce filmam. Pelicula se trimitea la developat și primeam la câteva zile diferență materialul filmat. Nu puteai să ai control. Tot în acea perioadă, își aduce aminte că a lansat și „primul blog legat de procesul de facere a unui film. Ideea de website, de blog, îmi era total străină. Nu exista Facebook pe atunci și era foarte straniu, însă în același timp interesant, să vezi că oamenii îți citesc acest jurnal de facere a unui film, că îți lasă comentarii.
Dintr-o altă eră par acum și începuturile TIFF, când primea „efectiv, tone de cutii de peliculă din toată lumea. Pe care apoi trebuia să le reexpediezi, transportul costa mult… Astăzi, în schimb, totul se rezolvă printr-un transfer de fișiere, ai nevoie doar de Internet de mare viteză. E de părere că progresul tehnologic din ultimele decenii a avut un impact major asupra cinematografiei, influențând în mod direct modul în care „se fac filmele, se distribuie și ajung să fie văzute. Dacă la Legături bolnăvicioase avea nevoie de câteva zile pentru a vedea secvențele filmate, la Libertate, cel mai nou film al său, care va apărea anul viitor, „nu doar că aveam acces instant la materialul filmat, dar el se și monta, culmea, în paralel cu filmarea care avea loc la Budapesta. Ori ăsta a fost un ajutor incredibil. Impactul tehnologiei e covârșitor în a-ți ușura munca. Astăzi facem lucruri care acum 25 de ani erau imposibile.
Imposibil părea acum două decenii și să ai access la mii și mii de filme din intimitatea propriei case. Cine ar fi putut visa măcar atunci la un concept atât de elaborat și de îndrăzneț ca o platformă de streaming? Acum, însă, ni se pare imposibil să trăim într-o lume în care nu am avea acces instantaneu la orice fel de conținut, fie că e vorba de filme, de seriale ori de muzică. Tudor e de părere că această evoluție e una firească și că platformele de streaming „s-au integrat atât de bine în bioritmul nostru zilnic și în modul în care consumăm produse media încât nu îmi pun problema că ar avea vreun efect negativ. Ne convine. E comod, e confortabil să stai acasă și ai libertatea de a alege un film sau chiar platforma care ți se potrivește cel mai bine.
În acest context a apărut și TIFF Unlimited, „o platformă de streaming care s-a născut cumva din dorința de a oferi publicului filme marca TIFF și de-a lungul anului, nu doar în cele zece zile de festival. Proiectul s-a concretizat înainte de pandemie, lucru care, după cum spune Tudor, a favorizat creșterea și popularitatea platformei. „Mi-am dat seama că în perioade foarte complicate pentru oameni e important să fii acolo. Chiar dacă noi suntem o entitate care face un eveniment offline, faptul că am reușit să avem și dimensiunea asta online, să fim prezenți tot anul, cred că a fost o formă de comunicare extraordinară cu publicul.
Deși platformele de streaming au avut parte în ultimii ani de o creștere covârșitoare, Tudor e de părere că acestea nu vor umbri experiența clasică de vizionare a unui film. Ci că cele două „vor coexista, fără să existe efecte negative de o parte sau de alta. Și spune asta convins fiind că oamenii „reușesc să își dea seama că platformele de streaming nu pot înlocui vizionarea filmelor la cinema sau la festival. Nimic nu cred că poate egala feeling-ul ăla al vizionării unui film alături de alți oameni, în săli mari sau în piețe în aer liber, așa cum se întâmplă la Cluj. Asta e ceva ce nu poate să ți-o ofere nici o platformă.
În mare parte, aceleași sentimente le are și când vorbim strict despre rolul tehnologiei în crearea unui film. „Tehnologia e o unealtă, e un instrument de lucru de fapt, care îți poate ușura enorm viața. Și încerc să țin pasul cu acest domeniu. Dar, în egală măsură, sunt foarte convins că oricât de mult se va schimba partea asta tehnică, un lucru o să rămână la fel, respectiv calitatea poveștii, storytelling-ul. Poți să filmezi și cu un telefon mobil și cu o cameră digitală complicată până la urmă, ceea ce emoționează și ceea ce ajunge la spectatori e povestea. Dacă crezi că accesul la tehnologie și banii aferenți pentru asta, fiindcă ai nevoie de un spate financiar dacă vrei să o utilizezi la maximum, rezolvă reușita proiectului tău, e fals. E un prag anume până la care tehnologia poate folosi. În rest, depinde de imaginație, de creativitate și asta cred că e cheia esențială. Să știi când și cum poți să folosești toată nebunia asta digitală în care trăim, toate progresele astea fantastice, înspre binele filmului.
În ceea ce privește piața din România, Tudor spune că „lipsurile țin întotdeauna de bani, nu neapărat de tehnologie. De exemplu, „industria efectelor vizuale nu e foarte blossoming aici. Nu ne putem compara cu piața americană, nici măcar cu cea poloneză. Dar cred că, dacă vor veni mai multe proiecte din străinătate, dacă și bugetele producțiilor românești vor fi mai mari, lucrurile astea vor avea un efect pozitiv și probabil vor fi oameni tineri care vor vrea să îmbrățișeze zona asta și vom vedea filme pe care până acum nu le-am văzut. Până acum nu am văzut un S.F. românesc. Și oamenii poate au reticența asta strict din cauza volumului de efecte și a volumului de muncă pe care îl presupune o producție de genul ăsta. Care înseamnă, evident, bani. Bani pe care nu îi avem. E un cerc vicios.
Cu toate acestea, în ciuda lipsurilor cu care ne confruntăm și a lucrurilor pe care le avem de recuperat la categoria cinematografie, Tudor e de părere că traversăm cea mai bună perioadă, spunând că „e primul an în care s-au bătut recorduri care păreau de neegalat în număr de spectatori. E fabulos faptul că oamenii plătesc bilet să vadă nu unul, ci două sau chiar trei filme românești. Ori asta e extraordinar. Și îți arată că s-a făcut un fel de armistițiu între public și filmul românesc și cred că oamenii vor veni tot mai încrezători. Până acum exista reticența asta: Aoleu, e prea trist, e prea dark, e prea ca în realitate. Uite că oamenii se pot distra, pot să și zâmbească și eu văd niște efecte foarte benefice pe termen lung. Publicul va putea vedea că se face entertainment de calitate din ce în ce mai bună și în România.
În plus, anul viitor, „cel mai probabil în luna iunie la TIFF, vom putea vedea și primul documentar despre viața lui Ilie Năstase. Momentan, spune Tudor, regizorul documentarului Nasty, „suntem în faza de montaj. Mai avem și câteva mici interviuri de făcut, dar probabil cel mai complicat lucru acum e găsirea și contractarea unor imagini de arhivă, care nici nu s-au difuzat vreodată în România. Și le luăm din țări foarte diferite, din SUA, Franța, Suedia, Spania, Italia, pentru că meciurile lui Ilie sau interviuri date în alte țări sunt unele cu imagini fabuloase și întregesc, de fapt, personalitatea lui. Pe lângă aceste imagini de arhivă, documentarul ne va oferi ocazia de a vedea și câteva interviuri cu personalități importante din lumea tenisului precum Rafael Nadal, Stan Smith sau Billie Jean King.
Cum va arăta industria cinematografică în următoarele decenii? În ce manieră și până unde va putea merge tehnologia în acest domeniu, îl întreb pe Tudor la final, care îmi răspunde fără să stea pe gânduri că totul e extrem de „imprevizibil. „Pentru că mă aștept ca în anii următori robotizarea și AI să aibă un cuvânt foarte mare de spus, în special în felul în care marile studiouri americane se vor juca. Dar lucrurile astea cred că riscă într-un fel să alieneze. Mi-e frică un pic să nu fie filme trase la șablon, filme care să răspundă doar unei nevoi foarte simple de entertainment, care să nu ofere și niște emoție sau să propună lucruri mai îndrăznețe. Deci, deopotrivă am această reticență, însă în egală măsură cred că progresele tehnologice și modul în care se va filma vor avea un impact asupra calității imaginii. Vor oferi imagini spectaculoase și cred că până la urmă cinema-ul are nevoie de asta. Cinema-ul e spectacol, trebuie să bucure ochiul spectatorului. Sunt convins că va fi o perioadă foarte surprinzătoare.
Vezi şi ce este metaverse și cum funcționează!