Robert Axente: „Cred cu tărie în puterea creativă și în talentulscenei locale“

„Mereu mi-a plăcut autenticitatea brută și neforțată, chit că respectă sau nu regulile generale când vorbim de styling, lucru la care mă gândesc când îmi amintesc de orașul natal. – Robert Axente

Pentru Robert Axente, contactul cu arta a venit încă din copilărie și adolescență, când spune că a simțit un interes progresiv pentru tot ce ține de estetică. „Cred că tranzițiile către diferitele domenii cum ar fi tatuajele, pictura și designul grafic au avut ca scop inițierea mea în modă, îmi povestește. „Primul contact direct cu moda a fost pe la 15 ani, când mă ocupam cu texturarea avatarelor pentru o platformă 3D, lucru care mi-a oferit libertatea de a experimenta cu hainele într-un context digital, în care limitele sunt practic inexistente. Stăteam ore în șir și mă jucam cu diferite texturi aplicate pe mulaje 3D pe care le puteam contura fix cum îmi imaginam.
Robert s-a născut în Bârlad, iar în prezent locuiește și lucrează în București, însă spune că își amintește și acum „drumul zilnic către liceu, observând din când în când pe stradă oameni simpli, probabil cumva indiferenți în ceea ce privește designul vestimentar, a căror personalitate era însă ilustrată fără prea mari eforturi prin hainele lor. Mereu mi-a plăcut autenticitatea brută și neforțată, chit că respectă sau nu regulile generale când vorbim de styling, lucru la care mă gândesc când îmi amintesc de orașul natal. Ca și în București, îmi atrag atenția pe stradă oameni obișnuiți care poartă ținute cool, fără să-și dea seama că le poartă. Cred că, în mod involuntar, am adoptat aceeași abordare relaxată în procesul meu creativ, îmi permit să cred că o ținută poate să fie frumoasă în mod autentic, fără să fie conturată în tiparele care respectă regulile impuse de ceilalți.
De aceea, spune, l-a inspirat subcultura punk din orașul natal. „De asemenea, primii designeri despre care m-am documentat au susținut curentul punk prin colecțiile lor, care au devenit în timp preferatele mele. M-a fascinat libertatea ilustrată în colecțiile lui Vivienne Westwood, Shayne Oliver de la HOOD BY AIR. Astfel, referințele acestea s-au mixat probabil cu contextul în care mi-am început dezvoltarea creativă, rezultând în acest interes al meu față de curentul punk și underground.

Robert mai povestește că îl inspiră tot ce îi provoacă emoție, fie că e pozitivă sau negativă. „Inspirația primei mele colecții, Lace Handkerchief, a fost batista victoriană cu detalii din dantelă pe care femeile obișnuiau să o poarte și cu care adesea își ștergeau lacrimile, folosită ca simbol pentru a ilustra acceptarea dezvoltării emoționale prin întreaga natură și complexitate a sentimentelor. Black Sun a fost un manifest care a avut ca inspirație alterarea tipologiilor umane create de societatea contemporană, eliberând latura brută și nefinisată a omului. MAGDALENA a marcat, în esență, încheierea unei experiențe personale pline de vulnerabilitate și nesiguranță pe care am simțit-o, ilustrând frumusețea vulnerabilității.
Astfel, în momentul în care găsesc emoția pe care vreau să o transmit prin următorul proiect, îmi e foarte simplu să asociez elemente de inspirație, precum muzică, oameni, artiști, fire narative.
Robert a ajuns să studieze moda din întâmplare: „este cel mai mare noroc al meu, deși la momentul respectiv ar fi părut un ghinion destul de mare. Deși, încă din clasa a X-a îmi doream să urmez acest drum, după ce am terminat liceul nu simțeam că am tot ce-mi trebuie pentru a susține decizia aceasta, gând care m-a făcut să aplic la alte două facultăți care nu țin de artă, la care nu am fost admis. Astfel, după un an de pauză în care m-am pregătit constant pentru admitere, am început studiile la UNArte, unde încă îmi continui studiile de master. Pentru mine facultatea a fost oportunitatea care mi-a permis să experimentez diferite tehnici de lucru, estetici, povești, mijloace creative, care ulterior m-au ajutat să identific particularități în care mă regăsesc. Într-un proiect de facultate am folosit pentru prima dată dantela, tehnici de deconstrucție a piesei vestimentare, elemente care acum se regăsesc în toate colecțiile mele. Spune că mai are de învățat, și că în viitor își dorește să experimenteze atât cu crearea tiparelor de croitorie în software-uri digitale, cât și cu tehnici de printare și brodare a materialelor. Dar mai spune și că i-ar prinde bine și cunoștințe legate de business, care să îl ajute să își dezvolte armonios brand-ul.  
Când îl întreb despre cum vede moda de azi, spune că poate fi fascinantă, dar și copleșitoare. „Simt că moda devine din ce în ce mai mult despre autenticitatea individuală, în defavoarea standardelor categorizate ca fiind acceptabile până acum puțin timp. Fiind o industrie care se dezvoltă constant, mă bucur când observ noutate, diversitate, incluziune. Descopăr zilnic designeri noi, resurse despre procesele tehnice de realizare a produselor, noi practici sustenabile pe care ar trebui să le introducem cât mai mult în modul nostru de lucru. Un aspect care mă îngrijorează este ritmul accelerat cu care moda se consumă, lucru care poate fi rezolvat prin educarea oamenilor privind timpul de lucru de care un designer are nevoie pentru a realiza fie un produs, fie o colecție. (…) Pentru mine, moda încă e o ramură a artei care oferă oamenilor libertatea de exprimare prin piese vestimentare bine realizate, de cele mai multe ori printr-un proces care necesită timp.

Procesul acesta, în cazul său, vine mereu cu un parcurs diferit – la Black Sun, colecția lui de licență, a lucrat relaxat vreme de 7 luni, în ciuda conceptului, care era un „contra-atac cu rolul de a destructura stereotipurile din societatea contemporană, dar si de a remodela gândirea instinctivă a omului modern.. În schimb, pentru ultimul său proiect, MAGDALENA, o poveste despre vulnerabilitate și fragilitate, „procesul a fost cu mult mai haotic și mai intens decât orice făcusem până în momentul respectiv, și asta pentru că s-a ambiționat să coase toată colecția singur, inclusiv corsetele dificile cu pene de struț sau rochia cu 550 de dreptunghiuri din plexiglas tăiate manual, asamblate cu peste 1800 de inele metalice. Decizia ține de criteriul pe care îl ia mereu în considerare atunci când creează: calitatea piesei finite. Ține și la confortul celui care îi poartă hainele, dar și la sustenabilitate, motiv pentru care alege și materialele în concordanță cu scopul acesta, folosind fibre naturale sau materiale deadstock.
În final, Robert Axente îmi povestește cum vede scena modei locale astăzi: „Cred cu tărie în puterea creativă și în talentul scenei locale când vorbim de modă. Le susțin munca și mă bucur când văd colecții creative, pline de diversitate și devotament, atât la designerii din generația nouă, precum Scapadona și Raluc, cât și la cei cu experiență vastă, cum ar fi Ioana Ciolacu, pe care o văd ca pe un mentor, Lucian Arsene, Andreea Bădală, Lucian Rusu și Alexandru Floarea. De asemenea, cred și în importanța evenimentelor precum DIPLOMA, Romanian Design Week sau Romanian Creative Week, care încurajează atât dezvoltarea scenei locale a modei, cât și a artiștilor români. 

Autor: Ioana Ulmeanu

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK