Cizmele au fost dintotdeauna un articol de încălțăminte pe care doamnele și domnisoarele l-au apreciat și l-au purtat oricând au avut ocazia. De-a lungul timpului cizmele s-au adaptat nevoilor celor care le-au purtat și culturii. Din piele sau din alte materiale, bumbac, mătase sau chiar lână, cizmele sunt potrivite pentru zilele mai răcoroase, acoperă piciorul până la genunchi sau chiar mai sus și asigură un confort sporit în timpul utilizării.
Istoria cizmelor este una foarte interesantă. Prima dată am văzut cizme desenate în peșterile din Spania, semn că oamenii care realizaseră acele picturi chiar vedeau în jurul lor acest tip de încălțăminte. Picturile erau din anii 12.000-15.000 i.Hr. și înfățișau bărbați în cizme din piele și femei în cizme din piele prelucrată sau blană.
Și egiptenii purtau cizme, dovada stând în descoperirile făcute într-un mormânt al unui faraon, Khnumhotep.
Șciții aveau și ei cizme din piele, cu blană care proteja piciorul, așa cum au putut vedea și grecii, cei care au amintit de această „ciudățenie' din picioarele lor.
În lumea antică, cizmele erau semn al puterii și al armatei. Pielea era foarte scumpă pe atunci și doar împarății și regii purtau cizme din piele, ornate cu diverse accesorii prețioase. Se mai purtau cizmele din piele și de către ofiterii din armată sau la diverse ceremonii.
Deja în Evul Mediu avem și primele variante de cizme ceva mai moderne, brodequin sau estivaux fiind doi termeni care denumeau tipuri interesante de cizme purtate în mod curent în acele timpuri.
Cizmele erau clar din ce în ce mai apreciate și oamenii începeau să se bazeze pe ele din ce în ce mai mult.
În secolul 15 bărbații erau cei care purtau cizmele lungi, din piele maro. Stilul nu era pe placul femeilor, care aleseseră prin secolul 14 să poarte cizme de piele de dama cu dantela în zona gleznelor, îmblănite.
Prin secolul 17 cizmele din piele de damă erau lungi, realizate dintr-o piele moale, parfumată, erau definiția unui stil cavaleresc. Nu a trecut mult și, sub Regele Louis XIII, a apărut o variantă ceva mai scurtă de cizme din piele.
Secolul 18 a venit cu dispariția cizmelor, singurii care le mai purtau erau muncitorii, soldații și cei care practicau diverse sporturi unde chiar era nevoie de ele. Tot secolul 17 a adus și primele uniforme militare, la care cizmele erau un accesoriu obligatoriu, mai ales că era nevoie de ele și când călăreai.
Secolul 18 aduce altă noutate, cizmele tip jockey, cu partea superioară întoarsă în zona genunchilor. Popularitatea stilului englezesc a transformat aceste cizme din piele de damă sau pentru bărbați într-un articol de încălțăminte la modă până spre începutul secolului 19.
Rochiile în stil englezesc din secolul 19 au dus la o creștere a popularității cizmelor din piele pentru femei. Forma și designul cizmelor s-a modificat odată cu moda și cu trendurile prezente în respectiva perioadă. Așa că am avut cizmele care mergeau de minune cu pantalonii din acele vremuri, purtate la început doar de către bărbați. Alte cizme la modă pe atunci erau cele cu dantelă frontală, purtate mai ales de către muncitorii de la acea vreme.
Pe început de secol 19 moda feminină a cunoscut un boom în privința purtării cizmelor cu orice ocazie. Femeile purtau cizme în stil masculin atunci când călăreau sau când conduceau și asta încă de prin secolul 18. Deja din anii 1790 aveam un stil definit, tipic feminin, cu cizme de damă din piele naturală cu șireturi, tocuri înalte, ascuțite în zona degetelor. Până în 1815 cizmele se purtau și în timpul plimbărilor și în viața de zi cu zi, oriunde mergeai. În 1830 cam toate doamnele și domnișoarele purtau cizme. Cel mai popular stil era cel al cizmelor, fără tocuri, cu șireturi în lateral și s-a păstrat timp de 50 de ani.
În Epoca Victoriana cizmele au avut cea mai mare popularitate. Tehnologia a contribuit enorm la acest trend care s-a menținut în timp, bărbații și femeile nu mai concepeau viața fără cizme. Din 1837 aveam și cizmele care nu mai aveau șireturi și se puteau încălța foarte repede. Au mai apărut și cizmele de cowboy, cu tocuri înalte și lungimi destul de mari, până spre genunchi. Cele care nu aveau șireturi sau alte tipuri de sisteme de închidere erau foarte populare și erau purtate mereu. Cizmele cu barete au fost o extensie firească a stilului deja existent în epocă.
Secolul 20 a venit cu o noua renunțare la cizmele din piele naturala de dama, ele și-au reluat rolul funcțional, erau purtate mai mult în activități sportive și în armată. Totuși aveam și o excepție. Se purtau cizmele de damă din piele rusești, înalte până la genunchi, cu tocuri relativ înalte și un fermoar pe lateral pentru a se potrivi mai bine pe picior. Din a doua jumătate a secolului 20 acestea au fost iarăși la moda, indiferent că erau cizme de dama din piele naturală ieftine sau mai scumpe. Tinerii le apreciau foarte mult, se purtau cizmele care puteau să transmită un mesaj puternic. Au revenit și cizmele „elastice', care nu mai aveau șireturi sau fermoare, la modă prin secolul 19, însă acum aveau tocuri înalte și vârf ascuțit și se purtau cu pantaloni conici mulați.
Cizmele de dama au fost extrem de purtate după 1960, cele din piele albă, fără tocuri, franțuzești au fost cele mai căutate. Dar am avut și alte stiluri. Cizmele Go-Go, până la genunchi, strânse pe picior cu sau fără tocuri puteau fi văzute în picioarele doamnelor, stilul retro era iar la modă, stilul hippie a fost apreciat și adoptat rapid.
Anii 1970 au venit cu cizme unisex, cizmele cu tălpi-platforma, cu fermoare până spre genunchi erau la modă pe atunci, la fel și cizmele specifice culturii punk. Cizmele masculine purtate de data asta doar de către femei erau considerate a fi foarte provocatoare, mai ales când erau combinate cu alte simboluri convenționale ale feminității.
Sursa – ePantofaria.ro