Una dintre cele mai mari probleme întâlnite de orice persoană care lucrează în domeniul contabil este legată de înregistrarea mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar. Deseori, unele dintre produsele achiziționate de o societate pot avea caracteristici similare, ceea ce face dificilă încadrarea lor în categoria corectă. Dacă întâmpini astfel de situații, descoperă, mai departe, câteva noțiuni fiscal-contabile ce te vor ajuta să înțelegi diferențele dintre aceste bunuri.
Ce sunt obiectele de inventar
Dacă te întrebi ce sunt obiectele de inventar și care este rolul lor în contabilitate află că acestea reprezintă activele circulante, folosite de o entitate economică pentru o perioadă mai mică de un an și care au o valoare individuală sub limita stabilită prin lege, respectiv 2.500 de lei. Obiectele de inventar sunt recunoscute în contabilitate ca o cheltuială totală în momentul achiziției și dării în funcțiune și, de aceea, nu este nevoie să se calculeze amortizare pentru ele. Chiar dacă pot prezenta caracteristici similare mijloacelor fixe, întrucât pot servi mai multor cicluri de exploatare și își pot transmite treptat valoarea asupra diverselor perioade de gestiune, obiectele de inventar sunt asimilate activelor circulante. Pe măsura dării lor în folosință, acestea sunt înregistrate pe costuri, un avantaj față de mijloacele fixe fiind faptul că sunt incluse la cheltuieli imediat și nu într-o perioadă determinată de timp.
În categoria obiectelor de inventar sunt incluse, printre altele, echipamentele de lucru, îmbrăcămintea specială, aparatele de măsură și control, matrițele utilizate pentru executarea unor produse, calculatoarele, imprimantele, mobilierul sau aparatura birotică. Cheltuielile cu activele circulante afectează direct profitul societății în anul respectiv, întrucât baza de impozitare a profitului se diminuează în urma înregistrării bunurilor ca și cheltuieli totale.
Ce reprezintă mijloacele fixe
În categoria mijloacelor fixe se încadrează bunurile deținute de o societate pentru o perioadă mai mare de un an. Acestea sunt imobilizări corporale generatoare de beneficii economice viitoare, utilizate în producția de bunuri, prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scop administrativ. Potrivit regulilor fiscale, valoarea individuală a unui mijloc fix trebuie să fie egală sau superioară limitei de 2.500 de lei. Însă, chiar dacă legea menționează acest plafon, există posibilitatea ca, în cazul unei imobilizări corporale care are o valoare mai mică de 2.500 de lei la data intrării în patrimoniul firmei, să se poată recupera cheltuielile prin deduceri de amortizare. Spre deosebire de obiectele de inventar, pentru mijloacele fixe se calculează și se înregistrează, lunar, amortizarea bunurilor.
Diferențe între obiectele de inventar și mijloacele fixe
În general, înțelegerea diferențelor dintre aceste două categorii de bunuri ajută la optimizarea plății impozitelor și a fluxurilor de numerar. Iată ce trebuie să reții despre obiectele de inventar și mijloacele fixe:
- Obiectele de inventar sunt active circulante cu o durată de funcționare mai mică de un an;
- Mijloacele fixe se folosesc pentru o perioadă mai mare de un an;
- Obiectele de inventar au o valoare individuală mai mică de 2.500 de lei, iar mijloacele fixe, mai mare
- Activele circulante nu se amortizează, ci sunt recunoscute ca o cheltuială în momentul achiziției și punerii în funcțiune;
- Mijloacele fixe se amortizează pe o durată estimată de viață, conform catalogului mijloacelor fixe stabilit prin lege;
- Cheltuielile cu obiectele de inventar afectează direct profitul societății, în timp ce toate costurile cu imobilizările corporale sunt înregistrate eșalonat în contabilitate și nu afectează, direct și imediat, profitul firmei;
- Pentru mijloacele fixe se întocmește un registru de amortizare în care să se menționeze durata de amortizare și valoarea amortizabilă lunară;
- Nu orice mijloc fix se amortizează. Fac excepție bunurile care nu-și pierd valoarea în timp din cauza folosirii, cum ar fi operele de artă, lacurile sau terenurile;
- Prima înregistrare în contabilitate a ratei de amortizare se face în luna următoare celei în care s-a făcut achiziția;
- Amortizarea imobilizărilor corporale se poate face liniar, degresiv sau accelerat. Atenție! Este esențial ca durata de amortizare să reflecte cât mai fidel durata de funcționare a bunului respectiv;
- Evidența obiectelor de inventar se ține extracontabil, cu ajutorul contului 8035 – stocuri de natura obiectelor de inventar și a fișei de magazie a materialelor de natura obiectelor de inventar date în folosință.
Acestea sunt principalele aspecte care trebuie cunoscute pentru a face diferența între obiectele de inventar și mijloacele fixe. Cu toate că situațiile diferă în funcție de achizițiile efectuate de o entitate, în mod sigur va fi mai ușor să înregistrezi bunurile în contabilitate dacă știi diferențele dintre activele circulante și imobilizările corporale.