În fiecare an simțul meu critic se elevează considerabil, așadar fac din vacanța de vară un timp dedicat reîntoarcerii asupra operelor literare majore. Cele studiate cu mult timp în urmă, la școală sau cele pe care le-am frunzărit în timpul vieții, cu o privire inocentă și confuză. Le reiau deoarece vreau să verific cum înțelegerea textului se schimbă în funcție de dezvoltarea mea personală.
În „Biblioteca din Babel’, Jorge Luis Borges creează fictiv un univers fără margine al cărților. Am zice, firește, că există un număr limitat de opere literare care au fost scrise de-a lungul timpului și că o bibliotecă oricât de cuprinzătoare, nu poate fi niciodată infinită. Astăzi vă scriu pentru a vă demonstra că lucrul la care Borges visa este posibil și că toți putem experimenta numai și prin o singură carte, o lume de universe multiple. De fiecare dată când recitești aceeași carte, ai o cu totul altă impresie despre aceasta, îți transmite cu totul alte stări. Aceleași cuvinte și fraze pe care scriitorii le-au așternut, poate cu secole în urmă, au puterea de a influența mereu noi experiențe asupra cititorului. Cum este posibil?
Există un motiv pentru care scriitori ca Dante, Shakespeare, Victor Hugo, Dostoyevsky și Gabriel Garcia Marques au rămas în posteritate. De ce? Căutările lor literare au avut întotdeauna centrată esența umană, universalul uman; cu veșnicile lui aspirații, mereu imersat în lupte reale sau simbolice cu hazardul care pare că ne stăpânește viața, lăsându-ne fără liber arbitru. Așadar, ei au construit în mod conștient imaginea unor arhetipuri deja existente. Acestea fascinează mereu omul deoarece sunt referențiale pentru noi.
Vara aceasta am citit 5 cărți ale scriitorilor menționați mai sus și vă voi vorbi despre ele din punctul de vedere pe care îl am azi, o perspectivă foarte diferită de cea de la prima întâlnire cu aceleași lecturi. Înainte de a începe discuția tematică, voiam să împărtășesc cu voi locul de unde mi-am procurat cărțile. Există o librărie online de limbă engleză numită Antic ExLibris care comercializează foarte multă beletristică, având o categorie specială de literatură clasică și vintage. Este simplu să îți cauți lecturile prin intermediul filtrelor și au o selecție impresionantă din care nu lipsesc celebrele ediții Penguin Classic și Vintage. Pentru mine cititul în limba engleză este foarte facil, iar motivul pentru care este așa este pentru că am parcurs deja multe lecturi în limba engleză. Înainte vreme credeam că limba engleză nu este suficient de plastică pentru a realiza traduceri nuanțate, însă, după cum intuiți, m-am înșelat. Arunc către voi provocarea de a citi opere scrise sau traduse în limba engleză și promit că vă veți îndrăgosti de aceasta, deoarece ea nu este limba rigidă și laconică pe care o cunoaștem de pe internet.
5 dintre cele mai fascinante cărți de literatură clasică
Voi lua în ordine cronologică prezentarea acestora, începând cu nimeni altul decât biruitorul Infernului, poetul medieval Dante Alghieri (1265-1321).
Divina Comedie a lui Dante – Infernul este o carte nu foarte ușor accesibilă, mai ales când ești tânăr. Eu am încercat să o citesc la 14 ani prima dată și am eșuat lamentabil în a-mi păstra atenția. Cu toții am auzit de această carte și despre ce descrie, în linii mari. Mai puțini știu că maniera de scriitură a vremii era versetul, adică ai o carte întreagă în care evenimentele sunt narate prin poezie. Cred că această lectură se poate face doar la o vârstă matură, când poți înțelege cu adevărat călătoria lui Dante prin Infern în căutarea lui Beatrice. Aceasta este, firește, o căutare mistică, un exercițiu de imaginație pe care Dante îl întreprinde întemeiat, deoarece logodnica sa decedase timpuriu, iar acesta spera să o învie simbolic, prin literatură.
Imaginariul lui Dante este compus din imagini ale orizontul creștin, precum Iadul și nivelurile sale, Purgatoriul și Paradisul, mulate pe o înțelegere mitică despre lume, evocată prin utilizarea unor elemente de imaginar mitologic al Greciei Antice cum ar fi legenda lui Orfeu care pătrunde în Imperiul lui Hades pentru a-și elibera soția din lumea celor morți.
Hamlet, Shakespeare (1564-1616)
Toată lumea știe despre ce este vorba în această piesă de teatru, așadar vă voi scuti de descrierile apatice a la profa de engleză și vă voi spune despre cum această piesă de teatru a influențat profund una din noile științe ale secolului al XX-lea.
De-a lungul secolului XX, psihanaliștii au studiat operele lui Shakespeare pentru a aprofunda înțelegerea conflictului psihic și pentru a-și perfecționa abilitățile interpretative. Cercetătorii în studii umaniste s-au orientat spre psihanaliză pentru a rezolva problemele perene în interpretarea textului lui Shakespeare. Într-o scrisoare către prietenul său Wilhelm Fliess (15 octombrie 1897), Sigmund Freud a schițat prima sa formulare a ceea ce avea să numească complexul Oedip, apoi a continuat să arate cum această noțiune ar putea fi folosită pentru a interpreta unele enigme notorii din Hamlet. Freud a legat, prin structura triunghiulară a complexului Oedip, ezitarea lui Hamlet de a-și răzbuna tatăl, durerile de conștiință, ostilitatea față de Ofelia, dezgustul sexual exprimat față de Gertrude și distrugerea sa finală. „Există mai multe lucruri în cer și pe pământ, Horatio, decât sunt închipuite în filozofia ta’. Citatul preferat al lui Freud din orice sursă, potrivit lui Jones, a fost acest tribut adus complexității existenței și a afectelor umane, reflectate în opera ‘Hamlet’.
The Hunchback of Notre-Dame, Victor Hugo (1802-1885)
„The Hunchback of Notre-Dame’ ne aduce în fața unei meditații despre bine și rău, despre frumos și urât. Ați putea spune că sunt niște teme facile, poate chiar puerile. Dar în esență sunt cele mai greu de stăpânit teme în literatură. Mulți pot scrie platitudini despre aceste lucruri, iar literatura universală este plină de așa ceva.
Victor Hugo ne lasă să medităm asupra vieților mizerabile, asupra condiției celor care sunt constant marginalizați, împinși la limita societății, niște figuri-limită, așadar, care pot fi abuzați fără repercusiuni. Când o țigancă este acuzată nejustificat de o infracțiune, iar preotul iubit de toți uneltește intrigi imorale, este momentul să ne întrebăm unele lucruri.
După cum probabil știți, Hugo a fost un pui de socialist care a militat pentru abolirea sclaviei și a multor altor injustiții sociale, motiv pentru care a fost la rândul său exilat, precum personajele sale, trimis înafara comunității.
Notes from Underworld & The Double, Dostoevsky (1821-1881)
Lucrările literare ale lui Dostoievski explorează psihologia umană în atmosfera politică, socială și spirituală tulburată a Rusiei din secolul al XIX-lea. Multe dintre lucrările sale sunt marcate de o preocupare pentru creștinism, explorată prin prisma individului confruntat cu greutățile și frumusețea vieții. Nuvela sa din 1864, „Notes from Underworld’, este considerată una dintre primele opere ale literaturii existențialiste, așadar a fost pionierul unui mare curent filosofic al secolului XX.
‘The Double’ este povestea unui funcționar guvernamental care înnebunește. Dostoievski narează cu meticulozitate literară lupta psihologică internă a personajului său principal, Yakov Petrovich Golyadkin, care se întâlnește în mod repetat cu cineva care este dublul său exact, în aparență.
Lucrările lui Dostoievski sunt relevante și astăzi deoarece pot fi înțelese în grila alienării omului contemporan prin exploatare și renunțarea la valorile tradiționale care obișnuiau să îi dea un sens al vieții.
One Hundred Years of Solitude, Gabriel Garcia Marquez (1927-2014)
Nu puteam să nu trecem în revistă cea mai ilustră lucrare de literatură a secolului XX. Publicat în 1967 și scris în doar 18 luni, romanul a fost tradus în peste 35 de limbi și vândut în mai bine de 30 de milioane de exemplare în toată lumea, astfel că, publicația The New York Times menționează că: „Un veac de singurătate’ este prima opera literara, dupa Geneză, care ar trebui să fie citită de întreaga omenire.
Această carte a pornit o nouă viziune asupra lumii care s-a concretizat imediat într-un stil literar care se numește realism magic. Diferit de fantasy sau suprarealism, realismul magic se constituie pe baza unor puternici indici contradictorii: pe de o parte avem viața, pe de altă parte, moartea, o pendulare între trecut și prezent, între știință și magie. Evenimentele magice iau naștere din locuri comune, nutrite de oameni prin superstiție sau trăire religioasă.
Orașul fictiv, Macondo, este o metaforă. Acesta chiar ne arată într-un timp comprimat, un veac, întreaga istorie și dezvoltare a omenirii ca civilizație și cultură, tradusă printr-o cronică de familie.
Acestea sunt cărțile pe care am vrut să le discut, în propria mea manieră, pentru a vă demonstra cât de pline de înțeles sunt. Evident, aceasta a fost grila mea de lectură și am scăpat intenționat din vedere multe alte aspecte minunate, cu speranța că vă veți înhăma cu curaj spre a le parcurge voi înșivă! Vă îndemn la lectură plăcută!
sursa foto: pexels.com