Vodafone își propune să construiască o societate digitală sustenabilă și incluzivă pentru toți, în care tehnologia și conectivitatea îmbunătățesc viitorul și viața oamenilor. În ultimii zece ani, Fundația Vodafone a ajutat milioane de persoane afectate de abuzul domestic.
„Vreau să înțeleg toate modurile în care femeile nu au aceleași drepturi ca bărbații în societate, toate modurile în care patriarhatul ne distruge psihologic și emoțional, uneori chiar și fizic. – Irina Echim
Girl Up, parte dintr-o rețea internațională ce dezvoltă inițiative ale fetelor din toată lumea și le ajută să deprindă calități de lideri și să producă schimbare, acționează și în România de câțiva ani, iar necesitatea demersului e vizibilă constant în răspunsurile pe care le primesc postările din mediul online realizate de Girl Up. Irina Echim are 17 ani, este elevă la Liceul Lazăr și președinta organizației, și îmi spune că trezirea ei la feminism a venit „mai târziu decât te-ai aștepta ca o fată să fie conștientă de ce se întâmplă în jurul ei.
„Momentul în care mi-am dat seama că nu este OK ce se întâmplă în societatea asta a fost în clasa a șasea, dar era vorba despre un feminism destul de superficial. Dar momentul efectiv în care m-am apropiat de feminism a fost la începutul pandemiei, când a început mișcarea Black Lives Matter. Atunci mi-am dat seama că în lume există discriminare față de o grămadă de grupuri diferite și față de femei în general. Atunci mi-am dat seama că vreau să fac mai mult, să vorbesc mai mult despre asta, să mă documentez despre feminism și să înțeleg cum s-a ajuns în situația în care suntem. Vreau să înțeleg toate modurile în care femeile nu au aceleași drepturi ca bărbații în societate, toate modurile în care patriarhatul ne distruge psihologic și emoțional, uneori chiar și fizic. În clasa a IX-a țin minte că obișnuiam să mă cert cu băieți misogini din liceul meu. Cam asta a fost evoluția. În clasa a X-a am aplicat să fiu membră Girl Up și acum sunt președinta organizației.
Printre momentele care au condus la această trezire povestește și despre cazul Caracal, rezolvat recent. „Cred că a fost prima știre care m-a afectat pe termen lung. Eram acasă când am auzit și oamenii din jur făceau tot felul de teorii despre rețele de trafic de persoane. Existau toate aceste teorii și două fete muriseră. Am mers la școală și ne uitam unii la alții și ne întrebam cum s-a putut întâmpla așa ceva. Eu am și familia din Caracal. Mă gândeam că eu cunosc această localitate, nu e ceva separat sau dintr-o realitate complet diferită. Una dintre fete avea cu doi-trei ani mai mult ca mine…
Când a decis să devină activistă urmărea deja câteva organizații, printre care și Girl Up, în social media, iar în clasa a IX-a a făcut o primă încercare să li se alăture. Îmi spune că organizația, formată doar din liceeni, vrea să dea o voce adolescentelor. „Sigur că vorbim și despre probleme pe care toate femeile le experimentează, dar am vrut dintotdeauna să fim o organizație special pentru adolescente. De la educație încep toate, și să ai o bază unde poți să te duci și să găsești resurse, să te documentezi și să vezi ce se întâmplă în lume, mi se pare important.
Membrele Girl Up se reunesc săptămânal să discute și funcționează pe departamente, unele care gândesc și implementează campanii online, care organizează link-uri cu resurse, și altele care coordonează ambasadorii din felurite orașe și se asigură că le sunt acoperite toate nevoile pentru evenimentele pe care le desfășoară. Ambasadorii trebuie să organizeze anual câte două evenimente în care să împărtășească publicului lor idei feministe. „Despre educație sexuală sau despre violență domestică sau despre literatură feministă, orice, atâta timp cât este direct corelat cu feminismul. Sunt activități care pot fi făcute și în cadrul școlii, dar și extrașcolare. Atâta timp cât liceele lor sunt OK cu asta. Dar de la școli am avut ambele tipuri de reacții. Unii dintre ambasadori, povestește Irina, le-au zis că liceele în care învață nu își doresc astfel de abordări. În organizație intră membri noi în fiecare an, iar în decembrie urmează să organizeze o altă serie de recrutări, iar fetele care vor să fie parte din organizație trebuie să știe ce este activismul, cum funcționează intersecționalitatea (adică să ia în considerare, în abordările lor, intersecțiile de identități care complică viețile oamenilor și care le afectează atât în relația cu societatea, cât și cu instituțiile), și să-și dorească, pur și simplu, să facă ceva.
Irina a lucrat la începuturile sale în Girl Up pe partea de postări – organizația este urmărită de peste 50 de mii de persoane pe Instagram și de aproape 10 mii pe Facebook, iar în special postările de Instagram nasc un feedback spectaculos, cu sute de comentarii și dezbateri în jurul fiecăreia. Spune despre perioada aceea că este cea în care „am învățat mai mult decât am învățat în toată viața mea. În același timp, se implica în proiecte, voia să fie prezentă și să ajute, iar ce a schimbat-o cel mai mult, de când este în organizație, a fost participarea la primul protest din viața ei, împotriva abuzurilor sexuale în școli.
„Am organizat un protest în fața Inspectoratului Școlar al Municipiului București în iunie și mereu auzisem sloganuri despre Jandarmerie, despre Poliție, despre faptul că autoritatea și Guvernul nu vor să schimbe nimic, dar mereu am avut impresia că nu e așa. Nu avea cum să fie așa. Credeam că vom ajunge la Inspectorat și ne vor primi cu brațele deschise, bucuroși că am venit să ajutăm, să schimbăm lucruri. Nu a fost așa, atitudinea a fost deplorabilă. Și forțele de ordine au avut o atitudine deplorabilă; după ce protestul s-a terminat un ziarist de la un canal de televiziune a început să vorbească cu mine și cu o prietenă, gesticula foarte agresiv. Nu i-am răspuns, poliția era fix lângă noi, iar omul respectiv, după ce a făcut comentarii deplasate, a plecat. I-am atras atenția polițistului: nu ați văzut că eram aici? Ei o amendau pe fosta președintă pentru că protestul nu s-a desfășurat doar pe trotuar. Cred că atunci am înțeles cât de greșite sunt lucrurile. E un lucru când citești despre asta online și alta este când ești martor. Am tras concluzia că vreau să fac mai mult, să schimb mai mult și să fiu mai activă în partea de campanii și proteste, nu doar pe online.
Nu că postările nu ar ajuta – prin intermediul lor aduc în rândul fetelor care le urmăresc informații despre subiecte care nu sunt neapărat accesibile pentru adolescente. Acum, de pildă, se concentrează pe situația femeilor din Iran, dar oferă tot felul de alte informații.
Printre proiectele lor, cel mai vizibil poate este Catedra de abuz, o colaborare cu Rise Project care urmărește realizarea unei hărți a abuzurilor sexuale în școlile din România. „Acest proiect își dorește să ofere o bază de date, ca lumea să știe exact unde există un caz de abuz, să fie mult mai ușor de reperat, și victimele să aibă cui să spună. Să aibă oportunitatea unei acțiuni care va avea o consecință. Pentru că nu toate victimele abuzurilor sexuale vor să se ducă la Poliție, și chiar dacă se duc, nu întotdeauna există consecințe. Dar dacă inițiezi o acțiune în cadrul acestui proiect îți faci povestea auzită. În urma acestei hărți sperăm că vor fi luate măsuri legale., spune Irina.
Un alt proiect este o colaborare cu Art Fusion, Iele-Sânziene și Centrul Filia, care privește fenomenul de revenge porn. „Minorele sunt protejate sub legislația pentru pornografie infantilă, dar nu există legislație pentru pornografie nonconsensuală pentru adulți. Și am lansat în primul rând un formular în care victimele își pot spune povestea, dorim să extragem niște date din aceste formulare: când se întâmplă, în ce contexte, cum se simt victimele, ce fel de proiect de lege ar fi cel mai potrivit pentru asemenea situație. Scopul final ar fi un proiect de lege, realizat cu ajutorul unor parlamentari, pentru trecerea în ilegalitate a pornografiei nonconsensuale.
Strâng informații și mărturii și despre abuzurile sexuale din UNARTE, sau despre formele de misoginism perpetuate în școli, iar din partea a doua a anului școlar, mai spune Irina, plănuiesc să înceapă un proiect de educație sexuală în școli, „dar echipa e conștientă de faptul că într-un cadru școlar foarte multe aspecte al educației sexuale vor fi cenzurate, motiv pentru care își doresc să colaboreze cu altă organizație pentru workshop-uri extrașcolare.
Acest tip de educație, care ar include și noțiuni legate de consimțământ și despre relații sănătoase, dar și aspecte importante legate de sănătatea reproductivă, este un subiect de dezbatere la nivel național de mulți ani, iar Irina Echim crede că asta se întâmplă și pentru că profesorii cred că acest tip de educație este rezervat pentru acasă, în vreme ce părinții evită să o facă.
Noroc că generația ei, „mult mai deschisă la schimbări și deloc mulțumită de felul în care funcționează lumea, e convinsă că merită să facă mai mult. Nu înseamnă mereu și mai bine pentru că, spune ea, un curent la care sunt expuși adolescenții, ca întreaga societate, este dezinformarea. „Ne petrecem majoritatea vieții pe Internet, în generația mea, și faptul că avem oportunitatea să aducem elemente de feminism pe o platformă unde avem un public destul de mare și să educăm este un lucru foarte mare pentru noi.