Interviu cu Jenna Elfman, îndrăgita actriță din ”Fear the Walking Dead” și ”Dharma și Greg”: ”Lucrurile de bază sunt cele mai de succes – somnul, odihna, hidratarea”

O știți cu siguranță din 'Dharma și Greg', v-a făcut să râdeți în hohote și a fost nominalizată la 3 premii Primetime Emmy și a câștigat Globul de Aur.

Acum o puteți urmări în serialul AMC, 'Fear the Walking Dead', care descrie lupta pentru supraviețuire într-o apocalipsă zombie. Am reușit să obținem un interviu exclusiv cu actrița, special pentru voi, despre cariera ei, despre rolul din 'Fear The Walking Dead' și supraviețuirea în condiții neașteptate. 

Î: Ne poți povesti care este conflictul principal al personajului tău în noile episoade din „Fear the Walking Dead'?

Jenna Elfman: Da, ea a fost atentă la felul în care Strand gestionează situația din Turn și a început să devină sinistru modul în care stilul lui de lider se aseamănă cu al lui Ginny. Și e în asemenea conflict cu busola morală a lui June, cum funcționează ea în interior și cum vrea să se poarte ea cu oamenii, ce fel de lider să fii și cum să conduci astfel încât toată lumea să câștige și să se descurce bine. Față de mentalitatea de dictator a lui, nu mentalitate de tip servim binele pentru toată lumea.

June e din ce în ce mai provocată de dorința ei de a ajuta, atunci când trebuie să se întrebe: pe cine ajută de fapt, cui îi servește asta? Și apoi dorințele pentru integritate și supraviețuire intră în conflict în interiorul ei. Cum va putea merge mai departe cu conflictul ei interior din cauza conflictului exterior legat de cum gestionează Strand Turnul. Va trebui să rezolve acest conflict, într-un fel sau altul.

Î: E fascinant cum personajul tău e o vindecătoare într-o lume în care e imposibil să supraviețuiești fără să rănești, și cum abordează ea situația în care e cumva clar că unele lucruri dăunătoare trebuie să se întâmple?

JE: Cred că câteodată trebuie să dărâmi o clădire pentru a construi ceva mai mare și mai bun. Mai ales cu June care a ucis-o pe Ginny, unde trebuie să „corectezi' acea energie care se pierde când cineva ca John Dore moare. Trebuie să existe un echilibru, și în acele daune, acea vendetă personală. Dar cred că June își dă seama că distrugerea, dacă deschide ușa pentru construire puternică, nu e neapărat ceva rău.

Î: Mă întreb cum vezi abilitatea de a construi ceva în aceast lumea?

JE: O lume pe moarte?

Î: Da, pentru că se pare că mereu există cineva care vrea să fie o autoritate dictatorială sau persoană care vrea să distrugă sau să aibă prea multă putere… Ce fel de lucruri pot fi construite în această lume?

JE: Cred că la un anumit punct, când îți asculți – și cred că June va trebui să rezolve problema asta – când știi că intențiile tale sunt bune și când știi că ai competență, trebuie să-ți asumi asta și să-ți asumi această răspundere. Și să nu continui să joci conform regulilor stabilite de cineva care este malefic. Cred că e nevoie de curaj pentru a lupta împotriva unor asemenea lucruri, pentru că e periculos.

Cred că ea începe să învețe prin propriile experiențe să își asculte propria voce interioară, pentru că știe că intențiile ei sunt bune, și asta, până la urmă va ajuta mai mulți oameni decât să rămână speriată și să nu facă nimic. Să stai pe bară înseamnă să faci lucrul greșit, de fapt. De fiecare dată.

Î: Mi se pare că într-o apocalipsă, să ai pregătire medicală înseamnă să ai o poziție de putere. Care crezi că sunt limitele acelei putere?

JE: Cred că depinde de care sunt granițele, în ce fel de spațiu te afli și cine e la conducere acolo și câtă putere are persoana respectivă. Asta e ceva ce ar trebui să vedeți în noile episoade. Nu vreau să comentez prea mult legat de asta, pentru că publicul va putea vedea în curând. Dar cred că lucrul ăsta e legat de nevoia de a-ți asuma că ai valoare. Chiar și într-un context apocaliptic. Și să nu-ți ceri scuze sau să ceri permisiune sau un bilet de acces când vine vorba de ce putere personală ai în lume, care este darul tău în această lume. Și să trăiești știind deplin asta. Și să ocupi spațiul aferent presupune un curaj total.

Dar cred că e singurul mod de a supraviețui, de a merge mai departe. Și, dacă mori în acest proces, măcar ai murit fiind autentică și sinceră cu tine. Pentru că cealaltă cale, cea a compromisului, reprezintă o moarte lentă, așa că mergi înainte cu curaj, integritate și simți al răspunderii față de ceilalți, dacă consideri că ai ceva care poate ajuta.

Î: Seria „The Walking Dead' a fost un mare succes cu câțiva ani buni înainte ca lumea să înceapă să pară puțin apocaliptică. De ce crezi că oamenii sunt atât de fascinați de ideea de apocalipsă, mai ales o apocalipsă cu zombie?

JE: Mi se pare că e un fel de a vedea care ar putea fi cel mai prost scenariu posibil pentru viitor, și dacă te poți pregăti pentru asta, într-o lume fictivă, probabil îi face să simtă că pot să se confrunte cu cel mai rău lucru, într-un mod bazat pe imaginație, pe ficțiune. Și asta m-ar putea face mai curajoasă în caz că s-ar întâmpla ceva.

Și cred că, de asemenea, cu toții ne dorim să păstrăm asta într-un context de ficțiune – evident, nimeni nu vrea o lume ca aceasta. Dar e un fel de listă distractivă cu „ce aș face eu în această lume?' și oricine care se uită poate găsi un personaj cu care să empatizeze. E un exercițiu distractiv de imaginație: cine aș fi eu dacă s-ar întâmpla asta? Deci trăiești cumva prin această poveste, acest exercițiu de cum ar putea arăta lumea în cel mai rău caz.

Î: Dacă tot ai menționat asta, cu ce personaj din serial crezi că ai semăna în cazul unei apocalipse?

JE: Probabil că aș fi ca June. Îmi place să ajut, cred că ăsta e cel mai bun lucru pe care-l poți face. Dar trebuie să ai și curaj să te confrunți cu lucruri care te înfricoșează. Probabil aș fi ca June. Nu știu dacă aș fi fost la fel de bună ca Morgan, prin această călătorie plină de provocări, probabil mi-aș fi pierdut cumpătul mult mai repede. Și aș fi fost ceva mai picantă! Dar cred că ajutorul e o cale bună de ales.

Î: Am citit un interviu dat de tine pentru „Variety' în care vorbeai despre cum munca la serial ți-a dat multă satisfacție, dar a fost și epuizantă. Mă întrebam cum ai grijă de tine în contextul ăsta și dacă și restul distribuției este preocupată de grija pentru colegi.

JE: Cred că ce am realizat este că lucrurile de bază sunt cele mai de succes: somnul, somnul de după-amiază, odihna, mereu când ai ocazia. Să rămâi hidratată. Lucrurile de bază, de fapt. Mâncare bună, vitamine. Pentru ca corpul tău să poată duce toate provocările. Acele lucruri de bază te duc departe. Exerciții fizice, mâncare nutritivă și hidratare.

Când vine vorba de a-mi echilibra mintea, când sunt atât de implicată în scenariu și poveste, în echilibru cu a veni acasă și a veni acasă la doi copii care fac școala la distanță… Toate astea se adună. Două podcasturi și viață, familie și tot restul. Am descoperit că plimbările sunt incredibil de terapeutice. Dar nu cu ochii în pământ sau în telefon, când merg, dar e important să mă uit la lumea din jurul meu și să observ lucruri pe care poate nu le observam până atunci. Te pune în momentul prezent. Cu cât mă mențin în momentul prezent, cu atât mă simt mai bine și am mai multă energie. Cred că asta e atât de ușor, încât oricine poate face asta, dar valoarea terapeutică e imensă.

Cât despre distribuție, câteodată Karen [Karen David], care o joacă pe Grace, aduce bunătăți pentru toată lumea. Câteodată își deschide geanta de pe platouri și ne întreabă dacă vrem ciocolată neagră sau alte mici gustări. Și le aduce pentru toată lumea. Și lucrul ăsta face ziua ceva mai lejeră, când te poți distra.

Dar lucrul principal pe care îl facem și care ne ajută să trecem cu bine peste fiecare zi e umorul. Stăm și râdem și spunem povești. Cred că o experiență socială prietenoasă și amuzantă este ce aduce lejeritate în general.

Î: În serial, pentru că există atât de multe pierderi, suferințe și traume, ne poți povesti despre un moment care ți-a adus speranță sau pe care ți-a făcut plăcere să îl joci?

JE: Mereu mi-a plăcut la nebunie când John și June erau împreună. Mi se părea că ei reprezentau speranța și viitorul. Doi oameni care se înțelegeau și care se ajutau reciproc. Eu și soțul meu suntem căsătoriți de 31 de ani și rezistăm pentru că avem grijă unul de celălalt, cu adevărat în cel mai distractiv și prietenos. Deci mi-a plăcut mult de acele două personaje.

Acum că John a murit, ea a fost lovită de atât de multă traumă, l-a pierdut direct într-o explozie nucleară, când era în acel buncăr, nici nu voia să iasă de acolo, nu era pregătită. Ideea că nici nu știe dacă prietenii ei sunt încă în viață… Toate acestea sunt prea mult pentru ea, prea multă pierdere. E oribilă pentru oricine. Mai ales o pierdere bruscă. Deci cred că, pentru mine, ideea de a găsi unde locuiește speranța pentru June, dacă John nu mai e, va fi în ea care reușește să găsească puterea proprie și să afle cum să se ancoreze în ea însăși. Cred că, oricât de frumoasă a fost acea relație, poate ea se sprijinea prea mult pe el și va trebui să-și găsească propria recuperare și propriul sistem de valori.

Deja acumulează niște experiențe majore, așa că își construiește o bibliotecă mentală pentru cum să reușească asta.

Î: Care dintre personajele interpretate în trecut crezi că s-ar descurca cel mai bine în timpul unei apocalipse zombie?

JE: E o întrebare bună. E o dezbatere între… Cred că de fapt Anna Riley din „Preotul, rabinul și fata/ Keeping the Faith', pentru că era o tipă foarte organizată și rațională, cred că s-ar adapta și implica în mod constant. Și era o tipă foarte puternică.

Dar cred că și Dharma, în nepăsarea ei, probabil și-ar găsi drumul și ar scăpa nevătămată în această lume nebunească.

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK