Chiar dacă sperăm ca inițiativa #cuMamaLaMamo să fie cea care te ajută să înțelegi importanța prevenției și a investigațiilor realizate la timp, din păcate, de multe ori, experiențele personale sunt cele care ne trezesc la realitate. „Odată cu trecerea anilor te lovești tot mai des de aceste noțiuni. Devine imposibil ca în cercul tău de cunoștințe să nu existe cel puțin o femeie diagnosticată cu cancer de sân. Iar pe măsură ce înaintezi în vârstă, cercul acesta devine tot mai apropiat’, spune Dana Rogoz.
Ea a fost pusă în fața acestei realități grele încă din adolescență, când „mama unei prietene de-ale mele din copilărie a fost diagnosticată cu cancer de sân’. Atât ea, cât și amicele ei au fost „într-un fel marcate de acel eveniment, făcându-ne mai responsabile și mult mai atente cu acest subiect. Dintr-odată parcă am început să observ și campaniile care se lansaseră timid la noi în țară pe vremea aceea, am aflat statisticile îngrijorătoare, rata de incidența în rândul femeilor, am început să realizez că tot ce ține de sănătatea mea nu poate fi un subiect tabu și că trebuie să cunosc toate opțiunile de prevenție pe care le am. Iar recomandările legate de ce tip de investigație mi se potrivește le-am primit de la medicul ginecolog, la care mergeam deja de mulți ani’.
Își aduce aminte însă că primul său consult ginecologic a venit la îndrumarea mamei ei. De altfel, tot ea a și fost cea care a însoțit-o la cea dintâi vizită medicală. „În familia mea a existat dintotdeauna un profund respect pentru medici, pentru tratamentul, recomandarea și investigația medicală făcută de un specialist în acest domeniu. Drept urmare, ceea ce a reușit mama să mă facă să înțeleg, încă din primii ani ai adolescenței, este cât de important e să merg la medic periodic, pentru sănătatea mea. Nu se știau încă foarte multe lucruri despre investigațiile specifice femeilor la începutul adolescenței mele, iar mama nu avea neapărat un confort în a aborda astfel de teme delicate. A preferat să mă direcționeze către un medic, decât să avem noi două aceste discuții. Și am înțeles-o’.
În ultimii ani, însă, rolurile s-au schimbat. Dana a fost cea care a încercat să o informeze pe mama sa cu privire la importanța screening-urilor și cea care a lansat discuții pe marginea acestui subiect. Din păcate, „nu am reușit să o conving să își facă o mamografie. Deși nu se pune problema că nu crede în importanța investigației, frica e probabil prea mare. Nici nu îmi dă vreo explicație, vreun argument care să stea la baza refuzului. Acest subiect e din start închis între noi. Frica nu ține cont de argumente raționale. Teama că viața ți s-ar putea schimba într-o secundă în timpul investigației cred că le face pe multe femei să amâne momentul. Sper totuși că se programează singură și că are ea grijă de ea. Că eu de ea, iată, nu am reușit. Mă simt responsabilă, încărcată, vinovată. Alte prietene merg cu mamele lor deodată, noi nu. Mă gândesc că poate o supără tocmai insistența mea și că de fapt preferă să ia singură aceste măsuri, fără să mi le comunice’.