Ești mai puternică decât crezi

#cuMamaLaMamo, campania lansată de Rețeaua de Sănătate Regina Maria, ne aduce aminte că a venit din nou luna octombrie, și că e timpul pentru o ecografie mamară sau pentru o mamografie. Doar că, de data aceasta, în loc să te duci singură, mergi alături de mama ta! Ajut-o să își învingă traumele, fricile si preconcepțiile și adu-i aminte că tocmai această vizită la medic îi poate schimba decisiv viața!

„Ar fi fost ideal ca mama să fie cea care să ne învețe cum să avem grijă de noi din acest punct de vedere? Sigur. Doar că nici ea nu a învățat asta de la mama ei. Și-atunci, am devenit eu, involuntar, cea care a educat. Și mă bucur că am putut să fac asta'. – Ina Țăranu-Hofnăr

„Aș fi vrut ca mama mea să îmi spună că sunt incredibilă când aveam zece ani, poate aș fi crezut-o la 23, spune Tarianna Tank Ball, într-una dintre poeziile mele preferate, What you tell yourself when you think no ones watching. De câte ori nu ți-ai zis același lucru? De câte ori nu ți-ai fi dorit ca mama ta să-și exprime iubirea și aprecierea? De câte ori nu ai vrut să îi împărtășești secretele și să ai o discuție onestă cu ea, lipsită de prejudecăți? Din păcate, aproape toate am crescut în familii în care era rușinos să-ți arăți sentimentele, în care preferam să ascundem sub preș traumele, fricile, nesiguranțele. Am învățat să luăm lucrurile ca atare și să mergem mai departe. Așa am trecut prin prima menstruație, prin prima dezamăgire în dragoste, prin schimbările fizice din adolescență sau prin problemele de sănătate femeiești. Cred că pot numără pe degetele de la o mână femeile din jurul meu care au avut o discuție cu mama lor despre sex, despre corpul lor sau despre modul în care ar trebui să aibă grijă de el. Pe lângă rușinea caracteristică generației, pe lângă acel „nu se cade să vorbim despre asta, toate aceste conversații nu au avut loc și din cauza lipsei de informație. Pentru că mamele noastre, la rândul lor, nu au primit noțiunile de bază, de care orice femeie are nevoie. Pentru că nici lor nu li s-a spus că ar trebui să meargă periodic la ginecolog, la ce să se aștepte când au prima menstruație sau când intră la menopauză ori că trebuie să își palpeze sânii și să își facă investigații imagistice în mod regulat.
Acest lucru mi-l confirmă și Denisa Sima, care îmi spune că, deși și-a dorit, nu a avut niciodată o discuție cu mama sa despre controalele care îi sunt necesare unei femei pentru sănătatea ei. „Sunt destul de sigură că nu neglijența a stat la baza acestei situații, ci mai degrabă cred că nici ea, la rândul ei, nu a avut o asemenea conversație cu mama ei. Iar lucrurile nu au fost prea diferite nici în cazul celorlalte cinci protagoniste cu care am vorbit despre acest subiect –  Corina Băcanu, Mirela Retegan, Dana Rogoz, Eea Ikeda, Ina Țăranu-Hofnăr – și care fac parte din campania #cuMamaLaMamo, o inițiativă lansată de Rețeaua de Sănătate Regina Maria. În primul rând, această campanie ne pune în fața unei realități sumbre, dar pe care nu o putem ignora: cancerul de sân este una din principalele cauze de mortalitate în rândul femeilor din România. Doar în 2020 a reprezentat a treia cea mai întâlnită formă de cancer la femei, cu peste 12.000 de noi cazuri. Tot în anul 2020, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Sănătate Publică, peste 4.000 de femei și-au pierdut viața din cauza cancerului de sân. Fiindcă de-a lungul timpului am avut șansa să cunosc mai multe femei care au trecut prin această experiență, aș vrea să subliniez un lucru esențial pe care l-am învățat de la ele. Nu poți să previi apariția cancerului, dar îl poți descoperi la timp! Iar pentru asta există controale, vizite regulate la medic, ecografii, mamografii. Misiunea campaniei este de a aduce în discuție aceste investigații și în rândul mamelor noastre, care, din diverse motive, au fost private de asemenea discuții. Însă noi putem schimba asta! E rândul nostru să le oferim acele conversații care ne-au lipsit în adolescență. E rândul nostru să le purtăm de grijă. E rândul nostru să le arătăm dragoste. Iar asta uneori se poate traduce prin a le fi alături la prima mamografie din viața lor. Sau prin a le informa și „a le servi drept exemplu, așa cum spune Ina.

„Mi-au trebuit 18 ani ca să o conving pe mama că lumea medicală și tehnologia sunt atât de evoluate încât ce a trăit ea este un coșmar din altă lume, fără legătură cu ce se întâmplă acum'. – Corina Băcanu

 „Ar fi fost ideal ca mama să fie cea care să ne învețe cum să avem grijă de noi din acest punct de vedere? Sigur. Doar că nici ea nu a învățat asta de la mama ei. Și-atunci, ca prima persoană din familie care a avut acces la informații despre profilaxie și care a avut primul abonament la un sistem medical privat, cu toate beneficiile care derivă de aici, eu am devenit, involuntar, cea care a educat. Și mă bucur că am putut să fac asta. Ina a făcut prima ecografie mamară când avea 30 de ani, iar pe lângă toate celelalte investigații „intruzive pe care le făcuse până atunci, aceasta „a fost ca o plimbare în parc. O plimbare în parc la finalul căreia mi se luase o mare greutate de pe suflet. După ce a făcut-o, a încercat să își convingă și mama să facă o mamografie. „Mama are o teamă viscerală față de medici și de procedurile medicale, venită din niște traume pe care le-a suferit când era tânără. Așa că a schimbat subiectul. Cred însă că am plantat atunci niște semințe în mintea ei, care ulterior au încolțit. Pentru că acum trei ani, când a avut o durere de sân, n-a ignorat-o, așa cum a făcut cu alte probleme medicale care au ajuns grave. Ci m-a rugat să-i fac o programare la o mamografie. Era albă ca hârtia și se aștepta la ce-i mai rău. Cât ea a intrat în cabinet pentru a-și înfrunta cea mai mare frică, eu am rămas pe hol, cu cea mai mare frică a mea: aceea de a o pierde. Știu că m-ar fi scutit de această experiență dacă ar fi putut, doar că n-a putut. Și mai știu că n-o s-o mai las niciodată să ne pună în această situație. De-acum, fie ploaie, fie vânt, o dată la doi ani, cel târziu, o duc la mamografie. Da, tot eu. Mi-ar plăcea să-și ia sănătatea în propriile mâini? Da! O va face? Nu. E foarte greu să schimbi niște convingeri și spaime atât de adânc înrădăcinate. Dar sunt recunoscătoare că se lasă convinsă să o ajutăm și că am susținerea surorilor mele.
Despre aceleași temeri îmi povestește și Corina Băcanu, care îmi spune că experiențele mamei sale „au fost atât de traumatizante, încât până să ajungem împreună la medici, mi-au trebuit 18 ani ca să o conving că lumea medicală și tehnologia sunt atât de evoluate încât ce a trăit ea este un coșmar din altă lume, fără legătură cu ce se întâmplă acum.  De asemenea, nici ea nu a fost scutită în copilărie de investigații și proceduri medicale „nu doar lipsite de empatie, dar de-a dreptul batjocoritoare cu pacientul. Aveam o spaimă față de tot ce însemna control sau consultație. La ecografia abdominală pe care am făcut-o la 20 de ani, am fost șocată când medicul mi-a explicat ce vede, m-a liniștit, m-a încurajat și s-a purtat cu mine cu maximum de profesionalism. Cu timpul, mi-am tratat spaima de medici și spitale. Iar la 40 de ani, la câteva luni după ce a terminat de alăptat, a făcut și prima mamografie. Pentru că și-a dat seama „că trebuie să fac tot ce trebuie făcut ca să fiu vie și sănătoasă pentru a-mi crește copilul. Cu spaimă, cu anxietate, cu teamă de disconfort, am trecut și voi trece peste orice pentru a mă asigura că băiețelul meu va avea parte de tot suportul și energia unei mame implicate în viața lui.
A fost alături și de mama sa când, la 62 de ani, a mers pentru prima oară la o mamografie. „A rămas șocată că în spital nu mai miroase ca în spital, că ustensilele se desigilează de față cu pacientul, că este întrebată cum se simte, că personalul nu așteaptă cartușul sau plicul, că este respectată și i se vorbește cu empatie, îmi povestește Corina. Chiar dacă prima dată a fost „bizar, fiindcă cumva rolul mamă-fiică se inversase, cu timpul treaba asta s-a normalizat și a devenit rutină. Apoi am mers în fiecare an împreună. Mama nu mai este cu mine, dar îmi e dor de cafeaua și de salata boeuf de după vizita la medic.
Pe lângă experiențele medicale traumatizante de care generația mamelor noastre a avut parte, nu putem ignora faptul că reticența lor față de mamografii este în continuare puternic alimentată de mentalitățile tenebroase cu care au crescut. „Pe vremea aceea, nimeni nu vorbea despre asta, era rușinos să ai probleme femeiești. Să te doară capul, să îți luxezi un picior, să te doară spatele era OK, dar să ai vreodată o problemă la sâni sau la organele genitale era la fel de rușinos ca și când s-ar fi spus despre tine că ți-ai început viața sexuală nemăritată. A fost un subiect tabu și din păcate femeile din generația asta încă sunt marcate de situație, spune Mirela Retegan. De asemenea, Dana Rogoz îmi subliniază faptul că mamele noastre au fost învățate încă de mici că trebuie să se sacrifice. Pentru familie, pentru copii, pentru partener. „S-au pus tot timpul pe ultimul loc. Mama mea, de exemplu, mă sună și mă întreabă de un milion de ori cum mă simt eu, cum mi-au ieșit mie analizele, cum le-au ieșit copiilor mei. Dar dacă o întreb eu când și-a făcut ultimele analize, încheie brusc conversația.

„Am mers cu ea să își facă investigațiile, dar am rămas în sala de așteptare. Nu vreau să o împing mai mult decât știu că se poate. Știe că suntem amândouă una pentru alta, indiferent care dintre noi are nevoie de susținere'. – Denisa Sima

Apoi, să nu uităm că, așa cum spune Denisa Sima, principiul „ce nu știu nu mă doare a fost literă de lege pentru generații întregi de femei. Îmi povestește că și mama ei a adoptat această atitudine mult timp, până când, în urmă cu câțiva ani, „după niște discuții banale cu prietenele ei, și-a palpat unul dintre sâni. A simțit ceva. Apoi a palpat și celălalt sân, dar acolo nu a simțit nimic. Era atât de temătoare cu privire la investigațiile care urmau încât a fost nevoie de două săptămâni întregi până când a decis să se programeze la medic. Abia când au venit analizele a reușit să se adune și să ne spună, fericită, că e vorba de o situație care se reglează cu un tratament adecvat. A fost o situație fericită în final, mama mea e bine, dar chiar și așa trebuie să spun că a fost o îngrijorare mare până la venirea analizelor. Mi-a povestit că îi era frică de ceea ce ar fi urmat dacă rezultatul ar fi fost altul sau că își spunea că totul o să dispară așa cum a apărut. Însă toate acestea mi le-a împărtășit de-abia la final. Mi-ar fi plăcut să știu de la început ce gânduri îi trec prin minte și să îi fiu alături. Însă, după această experiență lucrurile au început să se schimbe. Chiar dacă pașii sunt mici, sunt o victorie enormă pentru orice fiică care încearcă să-și convingă mama că sănătatea ei ar trebui să fie pe primul loc, și că o mamografie făcută la timp îi poate schimba complet viața. „Am mers cu ea să își facă investigațiile, dar am rămas în sala de așteptare. Nu vreau să o împing mai mult decât știu că se poate. Știe că suntem amândouă una pentru alta, indiferent care dintre noi are nevoie de susținere. Așa că îi las intimitatea din cabinet ei, pentru că știu că și ea mă include în cazul în care vorbim despre ceva serios. Dar toate acestea se întâmplă acum, după ce ne-am asigurat că ne înțelegem reciproc și că suntem acolo una pentru alta.
Cazul Denisei este unul ideal, dar uneori situațiile sunt mai complicate de-atât. Uneori ne lovim de niște ziduri prea înalte și prea puternice pe care, oricât de mult am vrea să le dărâmăm, nu avem cum. Despre asta îmi vorbește și Mirela Retegan, care îmi spune că mama ei „este genul de femeie care a ales să se descurce singură în orice situație. A plecat de la mine, de la București, acasă, în Ardeal, și a doua zi s-a dus direct la spital pentru că avea o problemă foarte gravă de sănătate și a intrat într-o intervenție chirurgicală. Eu am aflat după ce operația s-a terminat că ea a plecat de la mine ca să se opereze. Am întrebat-o de ce a făcut asta, pentru că aș fi putut merge cu ea oriunde în București, iar ea mi-a răspuns: «Dar nu vreau să te deranjez pe tine, doar n-o să te încurc. Lasă că aici sunt vecinele mele, au grijă de mine dacă am nevoie de ceva».

„Am amânat foarte mulți ani din viața mea mersul la medic, pentru că așa am crescut, așa am știut, ăsta a fost modelul pe care l-am avut din familie'. – Mirela Retegan

Recunoaște că a moștenit de la mama sa această caracteristică și că nu și-a pus problema ca cineva să îi fie alături atunci când pășește în cabinetul unui doctor. „Am amânat foarte mulți ani din viața mea mersul la medic, pentru că așa am crescut, așa am știut, ăsta a fost modelul pe care l-am avut din familie. Maya, fiica mea, a fost cea care a observat că nu mă simt bine, că am o stare proastă și că zilele noastre nu mai sunt vesele și colorate cum era ea obișnuită. Ea m-a rugat să merg la doctor, să ne asigurăm că nu e nimic grav și că putem trece peste problemă. Mi-a zis atunci ceva ce m-a cutremurat: «Mama, dacă eu aș fi în locul tău, tu ce mi-ai spune? Nu mi-ai zice să mă duc la doctor și să îmi fac analizele?» Și atunci mi-am dat seama că așa stau lucrurile.  
M-am dus la medic, mi-a recomandat investigațiile pe care el le-a considerat importante și le-am făcut fără să stau pe gânduri.
Prima mamografie pe care a făcut-o a decurs mai bine decât se aștepta. „De fapt, fiindcă medicul care m-a asistat a fost atât de prietenos și de deschis, nici măcar nu am apucat să îmi dau seama ce fac. Știu că i-am luat numărul de telefon, spunându-i că vreau să mă întorc la el cu prietenele mele, pentru că mi s-a părut extrem de important să vorbești despre asta cu cineva care nu te sperie. Acel medic mi-a zis ceva ce o să țin minte toată viața: «Femeile ar trebui să vină împreună cu mamele lor, cu fiicele lor, cu prietenele lor și să sărbătorească faptul că sunt sănătoase la primirea rezultatelor». Cred că o femeie poate să inspire o altă femeie și că trebuie să fim suport unele pentru altele. Iar dacă la finalul acestui demers reușesc să conving măcar o mamă, o femeie să meargă la medic să își facă o ecografie mamară sau o mamografie, ăsta e un lucru minunat.
Chiar dacă sperăm ca inițiativa #cuMamaLaMamo să fie cea care te ajută să înțelegi importanța prevenției și a investigațiilor realizate la timp, din păcate, de multe ori, experiențele personale sunt cele care ne trezesc la realitate. „Odată cu trecerea anilor te lovești tot mai des de aceste noțiuni. Devine imposibil ca în cercul tău de cunoștințe să nu existe cel puțin o femeie diagnosticată cu cancer de sân. Iar pe măsură ce înaintezi în vârstă, cercul acesta devine tot mai apropiat, adaugă Dana Rogoz.

„Mă simt responsabilă, încărcată, vinovată. Alte prietene merg cu mamele lor deodată, noi nu. Mă gândesc că poate o supără tocmai insistența mea și că de fapt preferă să ia singură aceste măsuri, fără să mi le comunice'. – Dana Rogoz

Ea a fost pusă în fața acestei realități grele încă din adolescență, când „mama unei prietene de-ale mele din copilărie a fost diagnosticată cu cancer de sân. Atât ea, cât și amicele ei au fost „într-un fel marcate de acel eveniment, făcându-ne mai responsabile și mult mai atente cu acest subiect. Dintr-odată parcă am început să observ și campaniile care se lansaseră timid la noi în țară pe vremea aceea, am aflat statisticile îngrijorătoare, rata de incidența în rândul femeilor, am început să realizez că tot ce ține de sănătatea mea nu poate fi un subiect tabu și că trebuie să cunosc toate opțiunile de prevenție pe care le am. Iar recomandările legate de ce tip de investigație mi se potrivește le-am primit de la medicul ginecolog, la care mergeam deja de mulți ani.
Își aduce aminte însă că primul său consult ginecologic a venit la îndrumarea mamei ei. De altfel, tot ea a și fost cea care a însoțit-o la cea dintâi vizită medicală. „În familia mea a existat dintotdeauna un profund respect pentru medici, pentru tratamentul, recomandarea și investigația medicală făcută de un specialist în acest domeniu. Drept urmare, ceea ce a reușit mama să mă facă să înțeleg, încă din primii ani ai adolescenței, este cât de important e să merg la medic periodic, pentru sănătatea mea. Nu se știau încă foarte multe lucruri despre investigațiile specifice femeilor la începutul adolescenței mele, iar mama nu avea neapărat un confort în a aborda astfel de teme delicate. A preferat să mă direcționeze către un medic, decât să avem noi două aceste discuții. Și am înțeles-o.
În ultimii ani, însă, rolurile s-au schimbat. Dana a fost cea care a încercat să o informeze pe mama sa cu privire la importanța screening-urilor și cea care a lansat discuții pe marginea acestui subiect. Din păcate, „nu am reușit să o conving să își facă o mamografie. Deși nu se pune problema că nu crede în importanța investigației, frica e probabil prea mare. Nici nu îmi dă vreo explicație, vreun argument care să stea la baza refuzului. Acest subiect e din start închis între noi. Frica nu ține cont de argumente raționale. Teama că viața ți s-ar putea schimba într-o secundă în timpul investigației cred că le face pe multe femei să amâne momentul. Sper totuși că se programează singură și că are ea grijă de ea. Că eu de ea, iată, nu am reușit. Mă simt responsabilă, încărcată, vinovată. Alte prietene merg cu mamele lor deodată, noi nu. Mă gândesc că poate o supără tocmai insistența mea și că de fapt preferă să ia singură aceste măsuri, fără să mi le comunice.

„Nu mai putem trata acest subiect ca pe unul tabu. Mersul la doctor este o normalitate, nu doar o necesitate. Este important să punem accent pe prevenție și să nu uităm că, depistat precoce, cancerul mamar poate fi tratat!'. – Eea Ikeda

În linii mari, cam așa îmi descrie și Eea Ikeda situația cu mama sa. „Nu am avut o discuție cu mama în adolescență  despre problemele de sănătate femeiești sau despre controalele necesare. Cred că ne-ar fi ajutat pe amândouă. În schimb, am avut această conversație recent. Am vorbit deschis despre investigațiile pe care ar trebui să le facem și importanța prevenției. Nu mergem la doctor pentru că avem o problemă, ci mergem la doctor pentru a preveni acea problemă sau pentru a o descoperi într-o fază incipientă. Deși sunt fericită că am reușit s-o conving să meargă pentru a-și face investigațiile anuale, încă nu am convins-o să își facă și o mamografie. Sper că o va face în viitorul apropiat.
În plus, e ferm convinsă că „nu mai putem trata acest subiect ca pe unul tabu. Mersul la doctor este o normalitate, nu doar o necesitate. O facem pentru noi, pentru cei dragi din jurul nostru și pentru că vrem să știm că suntem bine. Este important să punem accent pe prevenție și să nu uităm că, depistat precoce, cancerul mamar poate fi tratat! De ce să trăim cu mie nu mi se poate întâmpla și cu o teamă constantă? Ar trebui să conștientizăm că sănătatea sânilor este deosebit de importantă, indiferent de vârstă.
La finalul conversației pe care am avut-o cu cele șase protagoniste ale campaniei #cuMamaLaMamo, am rugat-o pe Ina să transmită un mesaj tuturor mamelor care citesc acest articol. Vă las cu gândurile ei și cu speranța că luna aceasta veți merge la medic de mână cu fiicele voastre. „Dragi mame care nu v-ați făcut niciodată o mamografie sau nu vreți să vă faceți una, vă înțeleg perfect. Am și eu o mamă exact ca voi acasă: speriată, reticentă, care crede că n-o să i se întâmple ei. V-aș putea plictisi cu statisticile, spunându-vă că principala cauză de mortalitate la femei în România e cancerul de sân. Sau v-aș putea speria, spunându-vă că din opt femei care răsfoiți acum această revistă, una va fi diagnosticată cu cancer la sân de-a lungul vieții. Dar nu cred că o să funcționeze. Vă rog doar să citiți cartea Nu te găsesc pe nicăieri, scrisă de Laura Ionescu. E un portret al mamei ei, recompus din dialoguri și amintiri. Pentru că mama Laurei «s-a terminat prea repede», atunci când a murit de cancer și a lăsat-o orfană, la 18 ani. Veți descoperi, citind cartea, că dacă iubirea continuă dincolo de moarte, la fel se întâmplă și cu trauma. Sănătatea voastră nu are un impact doar asupra voastră, ci și asupra celor pe care îi iubiți. Le sunteți datoare lor și vă sunteți datoare vouă, în primul rând, «să nu vă terminați prea repede». 

Autor: Gabriela Calițoiu

Realizator: Maurice Munteanu

Fotografii: Christian Tudose

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK