Propunerile de căsătorie s-au modernizat odată cu trecerea timpului. Ele s-au transformat într-un eveniment mai intim, creativ și personal. Cu toate acestea, acest pas important continuă să respecte câteva tradiții culturale: daruri, ritualuri, binecuvântări și întâlniri cu familiile viitorilor miri.
America de Sud
Mexic
În multe țări logodna era un eveniment familial în care mirele trebuia să obțină acceptul și binecuvântarea tatălui mirelui și a familiei sale. În Mexic, se obișnuiește ca mirele, înainte de a întâlni familia miresei să pregătească ceva special pentru logodnica sa, cum ar fi o cântare cu un grup de mariachi la ușa casei acesteia pentru a face marea propunere.
Bolivia
În comunitățile indigene din Bolivia, bărbații aruncau pietre mici sau semințe căre tânăra care le plăcea și încercau să o facă să râdă. Dacă femeia accepta să poarte poncho-ul bărbatului într-o zi de muncă pe câmp, comunitatea știa că amândoi sunt îndrăgostiți și apoi se începea'japitukuy', un fel de declarație de dragoste publică.
Mirele și părinții lui trebuiau să meargă în vizită acasă la mireasă și să-i convingă familia de calitățile și talentele sale pentru a-i permite acestuia să se căsătorească cu fiica lor. Dacă se ajungea la un acord, tatăl mirelui accepta un cadou de la mire sau un pahar cu băutură.
America de Nord
Statele Unite
Triburile native americane au optat pentru inele de argint decorate cu pietre semiprețioase sau materiale naturale, cum ar fi coral roșu și turcoaz.
În zilele noastre, se obișnuiește ca mirele să aleagă un inel și să organizeze o întâlnire pentru a-l oferi. El se pune în genunchi și cere mâna iubitei sale, așteaptând marele DA. Apoi perechea anunță ambele familii despre logodnă și începe pregătirile pentru nuntă.
Europa
Franța
După marele „DA' oferit de viitoarea mireasă și binecuvântarea tatălui ei dată mirelui, cuplul mergea să cumpere un inel de logodnă pe care mireasa nu-l purta până când nu era prezentat oficial ambelor familii și prietenilor. Cu ocazia prezentării lui se organiza o mică petrecere.
În unele cazuri, părinții ofereau piatra, iar tinerii ce urmau să să se căsătorească mergeau la bijutier pentru a alege design-ul inelului. De asemenea, se obișnuia ca inelul să fie moștenit și, în acel caz, mireasa trebuia să ceară socrilor săi permisiunea de a modifica inelul.
Grecia
În cultura greacă era extrem de importantă binecuvântarea tatălui mirelui. Dacă el își dădea consimțământul, cuplurile trebuiau în mod tradițional să meargă la un consilier sau preot pentru a binecuvânta inelul și a primi sfaturi despre căsătorie.
După primirea binecuvântărilor, prietenii și familia organizau o petrecere de logodnă pentru cuplu, căruia îi doreau'Kala stephana' (nunta frumoasă) și I ora I kali' (o viață fericită).
Asia
China
Mulți chinezi au început să urmeze tradiția occidentală de a schimba inele, dar inițial nu făcea parte din cultura lor. Până în prezent, banii și alte bunuri pot fi schimbate în locul lor.
Japonia
Un cuplu nu era cu adevărat logodit până când nu exista o „yunio' (ceremonie de logodnă), care presupunea o întâlnire între familiile mirelui și miresei și schimbul a nouă cadouri simbolice înfășurate în hârtie de orez. Fiecare cadou simboliza urări de bine pentru cuplu, cum ar fi longevitate, bogăție și copii sănătoși.
Emiratele Arabe
Înainte de orice bijuterie sau o promisiune, familia mirelui trebuia să ceară mâna miresei și împreună decideau împărțirea zestrei de nuntă, de la cheltuielile de nuntă până la cele pentru cumpărarea inelului de logodnă. De obicei, mama miresei alegea piesa, care se obișnuia să fie rubin.
În timpul unei ceremonii religioase mirii schimbau inelele, în timp ce alte accesorii (colierul, ceasul si cerceii potriviți) erau prezentate pe tăvi decorate pentru ca oaspeții să se uite la ele înainte de mirele să le ofere miresei.
Africa
Ghana
Potrivit tradiției, viitorul mire și unii dintre membrii familiei sale băteau la ușa familiei miresei pentru a le da de știre că ar vrea să se căsătorească cu fiica lor. Această „ceremonie de bătut la ușă' avea loc cu doar o săptămână înainte de nunta adevărată.
Kenia
Războinicii Samburu purtau mărgele în jurul gâtului. În cultura lor, unele culori de mărgele simbolizează angajamentul.
Oceania
Australia
O propunere tipică de căsătorie în Australia se desfășoară în felul următor. Iubitul organizează o cină la lumina lumănărilor sau o vacanță romantică, înghenunchează în fața iubitei sale și o cere în căsătorie. Elementul surpriză este încă crucial.
Fiji
În Fiji, bărbații trebuiau să dea un inel de logodnă miresei și să prezinte tatălui miresei dintele unei balene.
Ați fost cerute în căsătorie? Ați spus un DA hotărât și acum vă pregătiți de nuntă? Vă dăm un pont, alegeți invitații de nuntă deosebite, pentru a vă surprinde invitații și a-i determina să-și dorească foarte mult să fie alături de voi în cea mai importantă zi din viața voastră. Intrați pe deluxe-cards.ro, căci aici veți găsi invitații nuntă de lux, la prețuri excepționale.