Andreea Rusu, directoare executivă Centrul Filia: „Societatea progresează”

Vodafone își propune să construiască o societate digitală sustenabilă și incluzivă pentru toți, în care tehnologia și conectivitatea îmbunătățesc viitorul și viața oamenilor. În ultimii zece ani, Fundația Vodafone a ajutat milioane de persoane afectate de abuzul domestic.

De șase ani parte din Centrul Filia, organizație feministă cu vechime în România, care lucrează direct în comunități, dar face și advocacy, activism și sensibilizare la problemele femeilor, Andreea Rusu îmi povestește că organizația și-a concentrat activitățile, începând din 2019, pe două mari direcții: drepturile sexuale și reproductive și violența împotriva fetelor și femeilor.

Pe partea legată de violență au antecedente serioase și operează în continuare pe multe paliere.

„Unul dintre ele este despre hărțuirea sexuală în universități. Plecăm de sus în jos – am găsit deschidere la Universitatea din Pitești, să schimbe codul de etică astfel încât să aibă o definiție clară a hărțuirii sexuale, proceduri și sancțiuni, și o vom folosi drept exemplu de bună practică pentru celelalte universități din România, pentru că nu există nici una care să aibă un cod de etică perfect pe zona de hărțuire sexuală. Dar și de jos în sus, pe modelul unui grup de inițiativă pe care l-am avut în SNSPA. Acum vom avea două grupuri, unul la Universitatea din București, și unul la Universitatea Politehnică din Timișoara, grupuri care au autonomie, dar funcționează sub monitorizarea și sfaturile colegelor mele.

În același timp, povestește Andreea, Filia derulează două proiecte alături de companii private – unul, privind tot hărțuirea sexuală, realizat alături de L`Oréal, se concentrează pe intervențiile pe care le pot avea martorii, în siguranță, atunci când vor să întrerupă o situație de hărțuire. „Avem un training care a fost aplicat la nivel internațional de Right to Be (Hollaback!), cu strategii de tipul distragerii atenției: scapi ceva pe jos sau întrebi victima, chiar dacă nu o cunoști: vrei ceva de băut? Vrei să mergem acasă?. Un alt proiect, derulat alături de Yves Saint Laurent, privește semnele unei relații abuzive: angajații companiei centrale și beauty advisors din magazine află cum să depisteze dacă clientele sau colegele sunt victime ale violenței și cum pot să le sprijine.

Un alt proiect important, în derulare de mai bine de un an în șase localități din județele Argeș și Ialomița, care se concentrează pe zona de violență, dar și pe sănătate, este ACCES. În cadrul lui se întâlnesc cu femei din comunități, de la care află de ce nu au acces la servicii, iar apoi discută cu autoritățile locale și județene aceleași lucruri, ca să afle de ce nu funcționează așa cum ar trebui echipele de intervenție mobilă pentru cazuri de violență sau de ce nu au femeile acces la servicii de sănătate sau la contracepție.

În urma discuțiilor expertele din Filia au dezvoltat metodologii care au fost pilotate de autorități: „pașii, rolul asistentului social, rolul polițistului, cum ar trebui să intervină coordonat, când ar trebui să anunțe la județ, povestește Andreea Rusu. Acum se află în faza de monitorizare a implementării, și așa au aflat că un astfel de proiect nu poate schimba complet modul de intervenție al autorităților. Dar speră că „sensibilizăm câțiva dintre oamenii de la nivel local, să înțeleagă cum ar trebui să reacționeze, să-și pună întrebări cu privire la stereotipurile și prejudecățile pe care le au. Asta pentru că, spune Andreea, instituțiile cu care lucrează, deși deschise către schimbare, au limite.

„Este foarte greu să vorbești cu un om despre ce ar trebui să facă din punct de vedere legal în momentul în care reacția lui în fața unei femei rome analfabete este complet diferită față de reacția în fața unei femei albe, mai bogată.

La final, speră să aibă o metodologie îmbunătățită, care să poate fi utilă și altor autorități, în condițiile în care nu doar prejudecățile unora dintre oamenii care lucrează în aceste comunități sunt problematice, ci chiar lipsa personalului îi determină pe cei care doresc să-și facă meseriile să nu aibă timp să acopere toate nevoile.
Cu femeile cărora li se adresează direct, în schimb, deși reticente inițial, au ajuns să aibă o relație de încredere. „Într-una din comunitățile în care lucrăm, în Valea Mare Pravăț, din județul Argeș, avem un grup de femei de toate vârstele fantastic. Avem o doamnă care între timp a devenit și colega noastră, cu capacități de lider, ea le strânge, face liste, încearcă să rezolve probleme, deși este o femeie care are patru clase, a fost mamă minoră.

Și avem o idee principală pe întâlnire, una dintre ele fiind numărul de înregistrare de la Primărie și Poliție. Se poate întâmpla orice cu ce ai depus, dacă nu ai primit un număr de înregistrare. Acum o mai sună pe colega mea: «M-am dus și am depus pentru alocație și am cerut număr de înregistrare. Și mi-au spus: te-ai deșteptat și tu acum?» Sunt lucruri simple care chiar ajută.
Într-o altă comunitate, în Ialomița, au aflat de la femei, când au fost alături de ele pentru testări HPV și Babeș Papanicolau (în cadrul proiectului SCUT, implementat de Institutul pentru Sănătatea Mamei și Copilului, cu care sunt partenere), că sunt în relații violente. „Partea interesant este că la monitorizare Primăria nu declarase în ultimele luni cazuri de victime care să vină spre asistență socială. Este o problemă de încredere, de comunicare, de intervenție, de prevenție… Dacă au încredere să ne ceară nouă ajutorul și nu autorităților statului, ceva nu merge.

Munca pe teren le oferă informațiile și experiența pentru o altă parte a muncii lor, care se concentrează pe advocacy, unde prioritatea o reprezintă acum vârsta de consimțământ. „Ne dorim să existe o vârstă minimă sub care orice fel de act sexual cu un minor să fie considerat viol. Există două legi în Parlament. Am trimis o scrisoare, alături de Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și de alte organizații, pentru toți deputații, în care am prezentat argumentele noastre pentru vârsta de consimțământ stabilită la 16 ani. A trecut prin Comisia pentru drepturile omului și Comisia juridică și acum facem advocacy ca să fie votată în plen cât mai repede, pentru că sunt multe proiecte care rămân blocate în sertarele Camerei Deputaților, uitate acolo. Dacă ne uităm la discuțiile în privat cu membri din diverse partide, semnalele sunt mixte. Din păcate multe partide au agresori sexuali, inclusiv primari, și ne este teamă. Nu cred că o să ajungem în punctul în care se va discuta împotriva acestei legi. Să spui că fetițele de 10 ani consimt este extraordinar de greșit, inclusiv pentru România; dar există șansa să nu se discute deloc. Și atunci munca noastră este să ținem discuția pe agenda publică.

Advocacy fac și pe partea de sănătate reproductivă, dar tema accesului în siguranță la întreruperi de sarcină este mult mai greu de discutat în public, spune Andreea, deși lipsa acestui acces e tot o formă de violență împotriva femeilor. La fel a fost și munca pentru implementarea brățărilor electronice pentru agresori, acum deja în funcțiune. Când am vorbit, se constatase primul caz al unui agresor care și-a înlăturat brățara: „urmărim dacă va plăti pentru faptele sale, pentru că practica ne arată că încălcarea ordinelor de protecție nu este pedepsită așa cum ar trebui.
Asta se întâmplă, spune Andreea, din cauza prejudecăților și mentalităților despre cum ar trebui să arate relațiile, familia, cum ar trebui să se comporte femeile; prejudecăți vizibile în felul în care judecătorii motivează drept consimțământ, în cazul unei fetițe de 12 ani, faptul că a purtat o fustă scurtă, sau în reacțiile asistenților sociali, care încearcă să medieze situațiile de violență, și nu să le condamne ferm și să acționeze conform legii: „Faptul că femeile din comunități ne spun că sunt sfătuite să nu sune la 112 ne arată cât de departe suntem de o reacție normală.

Mai avem drum lung până ce societatea va condamna fără echivoc situațiile de violență împotriva femeilor, dar Andreea este optimistă. „Sunt din ce în ce mai mulți polițiști care intervin așa cum trebuie, din ce în ce mai multe ordine provizorii și ordine de protecție date, din ce în ce mai multe femei care știu despre ordin de protecție. Presa acoperă, în general, altfel situațiile de violență împotriva femeilor, societatea reacționează altfel. Acum șase ani aveam un mesaj pe Facebook la o lună, astăzi avem zeci pe zi și, în general, lucrurile pe care ajungem să le sancționam public sunt lucruri pe care le văd întâi urmăritorii noștri și ni le trimit. Ceea ce înseamnă că au deja un filtru de egalitate de gen. Bineînțeles că vorbim despre o bulă, dar era mult mai mică cu șase ani în urmă. Cred că societatea progresează, deși am trezit ultimele spasme ale conservatorilor care încearcă să ne tragă înapoi.

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK